Întrebare: Cum trebuie să fie o femeie serioasă?
Răspuns: Femeia serioasă trebuie să aibă soţ şi amant.
Întrebare: Credeam că aia e o femeie adulteră.
Răspuns: Femeia adulteră are soţ şi mai mulţi amanţi.
Întrebare: Credeam că aia e o femeie uşoară.
Răspuns: Femeia uşoară are doar amanţi.
Întrebare: Credeam că aia e o femeie pierdută.
Răspuns: Femeia pierdută n-are nici soţ, nici amant.
Întrebare: Credeam că aia e o femeie singură.
Răspuns: Femeia singură e aia care are numai soţ…

Primită pe e-mail

Qi Gong (Chi Kung) este un străvechi sistem chinezesc de exerciţii ce constă în diferite posturi asociate cu mişcări, exerciţii de respiraţie şi tehnici de vizualizare mentală şi meditaţie.

Scopul acestor exerciţii este de a acumula energie vitală (Qi) din exterior, de a-o transforma în Qi intern care este apoi repartizat în întregul organism în mod armonios de-a lungul canalelor şi meridianelor energetice.

Denumirea de Qi Gong este formată din Qi, care înseamnă energie, suflu vital şi Gong care înseamnă exersare, practică.

Sistemul se pare că are o vechime de aproximativ 3000 de ani, deşi unii specialişti susţin că unele exerciţii au o vechime de peste 7000 de ani. În China sunt circa 3000 de şcoli de Qi Gong de orientare taoistă, budhistă sau confucianistă.

Se disting două tipuri de Qi Gong, în funcţie de scopul şi rezultatele obţinute:

• Qi Gong-ul “dur”, folosit în artele marţiale, care are ca scop obţinerea unor abilităţi ieşite din comun precum spargerea unor obiecte dure, rezistenţa la foc sau la frig, controlarea greutăţii corpului făcându-l foarte uşor, sau dimpotrivă, foarte greu, precum şi diferite tehnici de emitere a Qi-ului în exterior pentru a neutraliza şi a provoca adversarului leziuni, fără a avea un contact fizic cu acesta (Abilitatea “palmei de cinabru” de exemplu).
• Qi Gong-ul pentru sănătate şi vindecare, folosit pentru a obţine o stare perfectă de sănătate şi capacitatea de a vindeca alte persoane prin intermediul Qi-ului.

Am început să practic Qi Gong in 1994, iniţierea fiind făcută de prof. Cranta Adrian. Apoi am participat la câteva workshop-uri ale maestrului Lin Kai Ting, şi timp de câteva luni am avut onoarea de a exersa cu domnia sa în parcul I.O.R. din Bucureşti, unde maestrul îşi efectua antrenamentele zilnice.

Stilul practicat de mine este unul taoist, denumit Zhonghua Yanghseng Yizhi Gong, care în traducere înseamnă “Formele chinezeşti de păstrare a sănătăţii şi Qi Gong-ul benefic înţelepciunii”. Creatorul său este marele maestru Zhang Hong Bao. Acesta, eliminând din tehnicile tradiţionale, acele elemente care aveau un rol mai mult decorativ, a creat un stil ce permite practicantului o avansare rapidă, şi căpătarea într-un timp mai scurt a abilităţilor speciale.

După această perioadă, am mai studiat, ca autodidact, o serie de stiluri de origine budhistă, tibetană ş.a. care mi-au permis să-mi formez o viziune mai largă asupra acestui domeniu.

Pentru cei doritori să practice, vreau să atrag atenţia că, deşi în general nu sunt pericole în urma executarii exerciţiilor Qi Gong, anumite stiluri şi în special orice formă mai avansată de practică prezintă anumite pericole pentru novici. De aceea trebuie apelat la un instructor sau un maestru.

Pericolele apar atunci cănd se efectuează tehnici avansate de respiraţie, sau meditaţii ce implică dirijarea energiei pe meridianele energetice, fiind necesară cunoaşterea în detaliu a structurii de canale şi meridiane ale corpului, precum şi modul de circulaţie a energiei de-a lungul acestora.

Peste câteva zile, la trecerea dintre ani, vom avea parte de un fenomen astronomic mai deosebit. Aceasta din două motive: pentru că este Lună plină exact la trecerea dintre ani, fenomen care se produce o dată la 19 ani şi pentru că este a doua Lună plină din această lună, lucru care se petrece cam la 2 ani şi jumătate.

Cei superstiţioşi nu văd un lucru bun în acest eveniment astronomic, crezând că ar putea prevesti o srie de nenorociri, posibil cutremurul de care se teme toată lumea de câţiva ani încoace. Mai ales că se ştie că atunci când e Lună plină, şansa de a se produce un cutremur este mult mai mare. Cei care au prins cutremurul din martie 1977, au văzut probabil că era o Lună plină de toată frumuseţea.

Putem privi lucrurile şi optimist însă şi să credem că acest fenomen rar ne va aduce un an nou mai bun decât acesta şi cu mai multe oportunităţi pentru realizarea planurilor noastre.

Creativitatea necesită curaj şi de aceea este evitată de majoritatea oamenilor. Procesul creativ nu poate avea loc până ce nu vrei să laşi să plece ceea ce ai în prezent şi să-l înlocuieşti cu ceva nou.

Adesea necesită confruntarea cu lucrurile de care te agăţi în prezent (ex. o relaţie neîmplinită ori o slujbă nesatisfăcătoare), alegând să le abandonezi orice ar fi şi apoi să intri într-un vid sau haos temporar. Atunci, este doar necesar ca suficient spaţiu să fie creat, pentru a permite unei noi viziuni să se contureze.

Multe persoane duc lipsă de respect de sine, încredere şi curaj pentru a trece prin experienţa incertitudinii. În schimb, ei caută să evite căutarea creativităţii şi aşteaptă în mod pasiv ca următoarea experienţă sau eveniment predictibile să se întâmple în viaţa lor.

Oamenii din întreaga lume aşteaptă. Aşteaptă aprobarea părinţilor, aşteaptă ca şeful lor să le mărească salariul, aşteaptă ca partenerii lor să îi aducă la un orgasm de vis… Aşteaptă, aşteaptă şi iar aşteaptă…

La prima vedere pare că “aşteptatul” este inofensiv. Dar în timp ce acei care aşteaptă şi se lamentează, plâng şi găsesc scuze îi infectează pe ceilalţi cu apatia lor, dezgustul şi evitarea generală a contribuţiei pentru această planetă. În loc să participe, ei pur şi simplu îi vlăguiesc pe cei care aleg să creeze, plângându-se că “aceştia” deţin toată puterea, influenţa şi distracţia.

Vestea proastă este că mulţi dintre noi, la un moment dat, suferim de această boală a “aşteptării”.

Vestea bună este că toţi ne putem schimba şi să procedăm diferit, dacă asta voim…

Voinţa este cuvântul cheie. Este ceea ce creează energia şi curajul de a crea. Dorinţa în sine nu este deajuns. Cu alte cuvinte, să doreşti o slujbă mai bună, o relaţie plină de iubire sau un corp mai sănătos nu face aceste lucruri să existe. Având voinţa de a le avea este ceea ce le creează. Voinţa te conduce dincolo de limitările tale, către măreţie.

Nu ar fi frumos ca tu să fii capabil să îndrepţi degetul către un spaţiu gol din camera ta, să şopteşti un cuvânt magic şi… PUF… orice ai cere să se manifeste instantaneu?

Manifestarea este transformarea magică a gândului în realitate.

Şi tu eşti capabil de manifestare! De fapt, acesta este modul în care, atât lucrurile pozitive cât şi cele negative, sunt create în realitatea ta.

Păsările zboară, peştii inoată şi oamenii creează. Aceasta este natura noastră.

Să luăm de exemplu acest scaun pe care stai. Cineva a trebuit să se gândească la el, să îl proiecteze şi să-l creeze. La început a fost gândul, doar mai târziu a devenit scaun. De asemeni tu a trebuit mai întâi să gândeşti, “Am nevoie de un scaun” înainte să fi fost la magazin, să te uiţi în jur, să alegi şi în final să cumperi scaunul.

Întâi a fost un gând, apoi mai târziu, scaunul…

Fie că în mod conştient sau inconştient ai creat gândul, tu eşti cauza şi prin urmare creatorul vieţii tale.

Noi toţi suntem motivaţi de gândurile noastre dominante din prezent. Devenim gândurile asupra cărora ne concentrăm. Eşti ceea ce gândeşti mai mult.

Persoanele inconştiente sunt motivate de temerile şi obsesiile lor (ex. “Nu vreau să fiu bolnav”, Nu vreau să fiu singur”). Acestea se manifestă fizic în viaţa lor, în condiţiile de trai, sănătate, finanţe, etc… Pur şi simplu, ei devin ceea ce se tem să devină!

Persoanele conştiente sunt inspirate şi motivate de dorinţe mai degrabă decât de temeri şi chiar văd problemele ca oportunităţi. Aceasta este credinţa fundamentală a inventatorilor, artiştilor, oamenilor de ştiinţă inovatorilor, etc… Ei îşi creează viaţa în felul în care aleg, aşteaptă şi vor – ei sunt în mod fundamental optimişti. În cele din urmă ei primesc ceea ce se aşteaptă să obţină.

La şfârşitul zilei, optimiştii şi pesimiştii deopotrivă dovedesc că au dreptate. Devii ceea ce gândeşti…

Singurul lucru care te împiedică să realizezi că tu eşti creatorul propriei vieţi este lipsa conştientizării procesului creativ.

Când devii conştient de capacitatea ta de a manifesta gândul ca realitate fizică obiectivă, depăşeşti conceptul de soartă şi destin, conceptul de a fi norocos sau nenorocos. Tu de asemeni, plin de bucurie, îţi asumi responsabilitatea pentru crearea şi faptul de a-ţi fi creat întreaga viaţă.

Aici sunt de făcut câţiva paşi către “Manifestarea Rezultatelor”, pe care îi poţi face pentru a manifesta cu succes, orice vrei să creezi:

1. Fă o listă cu 10 rezultate pe care vrei să le obţii. Fă-o pe hârtie. (Contemplarea nu este de ajuns). Începe prin a te întreba “Ce vreau să am?” Nu limita ceea ce vrei, bazându-te numai pe ceea ce crezi că este posibil. Aceasta necesită puţină practică, deoarece am fost învăţaţi adesea să ne cenzurăm creativitatea şi visele şi să ne îngustăm viziunea pentru a obţine rezultate “realiste”. Păstrează-ţi rezultatele simplu, clar şi detaliat. În loc de “câştig o groază de bani” foloseşte “Câştig xxx pe lună”. Nu limita ceea ce doreşti să ai bazându-te pe cum îl vei obţine. Concentrarea timpurie asupra procesului, cum se va manifesta, va limita obţinerea rezultatelor. Pune-ţi întrebarea: “Dacă aş putea avea un lucru, l-aş accepta?”

2. Creează (vizualizează) o imagine clară a rezultatelor la TIMPUL PREZENT ca şi cum acestea au fost deja obţinute. Implică toate simţurile în această imagine (priveşte-o, miroase-o, atinge-o,…). Asociază imaginii sentimente pozitive ca bucuria, distracţia şi entuziasmul.

3. Repetă gândul şi procesul vizualizării (pasul 2), de două ori pe zi. Îţi ia cam 20-25 de minute pe zi şi este cea mai bună folosire a timpului.

4. Fă un pas în fiecare zi către împlinirea rezultatelor, nu contează cât de mic. (poate fi chiar o acţiune mentală). Un pas zilnic către fiecare rezultat te asigură că nu te situezi în mod inconştient printre “aceia care aşteaptă”. În plus, acest pas zilnic accelerează realizarea rezultatului dorit mai repede decât îţi poţi imagina.

5. Confirmă-ţi fiecare pas pe care îl finalizezi pe calea realizării scopului. ÎNCEPE ASTĂZI! De ce să aştepţi când poţi să creezi?

O doamnă în vârstă a murit în ianuarie, dar BCR a continuat să o taxeze pentru lunile februarie şi martie cu taxele de administrare pentru cardul său de credit, la care a adaugat taxe de întarziere şi alte comisioane lunare. Balanţa contului a ajuns astfel de la 0 la aproape 60 dolari.

Nepotul răposatei sună la bancă să rezolve problema:

Nepotul: V-am sunat să vă spun că bunica mea a murit în ianuarie.
BCR: Contul nu a fost închis, iar taxele de întârziere şi comisioanele se aplică în continuare.
Nepotul: Poate ar trebui să trimiteţi contul către recuperare.
BCR : Deja am făcut acest lucru, de vreme ce au trecut două luni.
Nepotul : Ce vor face cei de acolo când vor afla că este moartă?
BCR: Vor raporta contul diviziei fraude sau către biroul de credit, sau poate ambele lucruri.
Nepotul: Credeţi că Dumnezeu se va supăra pe bunica mea?
BCR : Pardon?!!!
Nepotul: Aţi înţeles ce v-am spus eu, partea cu faptul că a murit?
BCR : Domnule, trebuie să vorbiţi cu supervizorul meu.

Supervizorul preia discuţia cu clientul.

Nepotul : V-am sunat să vă spun că a murit în ianuarie.
BCR : Contul nu a fost închis şi taxele de întârziere şi comisioane se aplică în continuare.
Nepotul: Vreţi să spuneţi că veţi recupera banii din proprietăţile ei?
BCR: Sunteţi avocatul ei?
Nepotul : Nu, nepotul.

Îi dă datele de contact ale avocatului.

BCR: Puteţi să ne trimiteţi un fax cu certificatul ei de naştere?
Nepotul : Da.

Dupa ce îi trimite faxul:

BCR : Sistemul nostru nu este setat pentru această situaţie, moartea. Nu ştiu cu ce pot să vă ajut mai mult.
Nepotul : Daca reuşiţi să rezolvaţi situaţia ar fi perfect. Dacă nu, puteţi continua să o taxaţi. Nu cred că o mai deranjează.
BCR : Taxele de întârziere şi comisioanele vor continua să se aplice.
Nepotul: Vreţi noua ei adresă la care să trimiteţi facturile?
BCR: Ne-ar ajuta.
Nepotul : Cimitirul Sf. Vineri, Aleea 29, lotul nr. 69.
BCR: Codul poştal, vă rog!

Primită pe e-mail

O melodie care m-a bine-dispus în această seară. Sunt un fan declarat al acid jazz-ului şi al muzicii chill out.

Ideea acestui articol mi-a venit la serviciu. Într-una din zile, eram preocupat de nişte probleme şi un coleg, văzându-mă absorbit de gânduri, m-a întrebat “la ce meditez”. I-am răspuns că nu poţi medita în timp ce gândeşti, pentru că meditaţia este o stare în care mintea este perfect liniştită şi lipsită de gânduri, o stare de conştienţă pură fără agitaţie mentală. Atunci un alt coleg, care auzise discuţia a spus: “Şi când te gândeşti că unii au meditat toată viaţa!”

Am realizat atunci că oamenii, în general, confundă meditaţia cu visarea, sau cu prostia şi îi consideră inteligenţi doar pe acei oameni care sunt tot timpul într-o stare de agitaţie mentală şi fizică. De aceea şi la mica publicitate se găsesc numeroase anunţuri care caută pentru angajare tineri dinamici şi ambiţioşi, fără să se ia în consideraţie faptul că dinamic nu înseamnă neapărat să fi agitat tot timpul şi să consumi energie inutil fără să obţii nici un rezultat.
În realitate lucrurile stau exact invers: pentru a putea fi dinamic şi pentru a reuşi în tot ce întreprinzi, trebuie să stăpâneşti concentrarea minţii şi să fi capabil să meditezi. Indiferent de domeniul în care activezi, în afaceri, la serviciu, în artele marţiale, la şcoală, pentru a reuşi, trebuie să fii capabil să îţi focalizezi mintea.

Vreau pentru început să lămurim ce anume fel de “concentrare” trebuie să avem în vedere. Nu trebuie confundată concentrarea cu încordarea şi nici cu atenţia spontană, aceea pe care o au de exemplu doamnele atunci când se uită la telenovele (ha, ha, ha!). Concentrarea este un act de voinţă şi trebuie exersat tocmai pe acele idei, lucruri sau imagini , care sunt prin natura lor monotone şi plictisitoare şi care cer un efort din partea noastră pentru a putea menţine mintea fixată asupra lor. Aceasta este concentrarea de care avem nevoie pentru a ne dezvolta puterile interioare.

Pentru a înţelege mai bine lucrurile, am să vă dezvălui un secret care este de primă importanţă pentru oricine vrea să evolueze spiritual. Cred că toţi aţi avut ocazia să urmăriţi comportamentul unui animal, un câine de exemplu. Acesta atunci când aude un zgomot puternic, mai mult ca sigur va începe să latre şi să alerge în direcţia zgomotului respectiv. Dacă pe la jumătatea drumului simte un miros îmbietor de mâncare sau întâlneşte un reprezentant al sexului opus, este foarte probabil să renunţe şi să se îndrepte spre noul “obiectiv”. După aceea mai mult ca sigur că se va îndrepta într-un cu totul alt loc, sub o maşină de exemplu, şi se va tolăni la răcoare, în cazul în care este caniculă. Am putea fi tentaţi să gândim că animalul nostru a executat câteva acţiuni. Dar nu este adevarat; câinele nu a ACŢIONAT! El doar a REACŢIONAT la diverşi stimuli exteriori. Aşa se întâmplă şi cu majoritatea oamenilor. Ei nu fac altceva decât să reacţioneze în permanenţă la stimulii din exteriorul sau din interiorul lor.

Pentru a putea progresa, pentru a putea să ne dezvoltăm voinţa şi puterea de concentrare, trebuie să ne educăm şi să ne dezvoltăm acest dar pe care Dumnezeu l-a făcut doar omului: capacitatea de a acţiona. Aceasta presupune că putem lua decizii şi putem întreprinde acţiuni independente de stimulii care acţionează asupra noastră. Este diferenţa fundamentală între SCLAVI şi STĂPÂNI. Depinde de dumneavoastră din ce categorie veţi face parte.

Revenind la concentrare şi aplicând cele ilustrate mai sus, primul pas pe care trebuie să-l facem pentru a ne putea concentra este să ne conştientizăm acţiunile zilnice şi să facem diferenţa între cele care sunt rezultatul influenţelor externe sau al condiţionărilor psihice din trecut, or al pulsiunilor primare şi cele care izvorăsc direct din conştiinţa noastră, ca expresie a voinţei proprii. Veţi observa în timp, că veţi cumpăra din supermarket mai puţine lucruri inutile, nu vă veţi mai îndrăgosti aşa de des de cine nu trebuie şi veţi avea un control mai mare asupra propriei vieţi.

Al doilea pas pe care trebuie să-l faceţi sunt exerciţiile zilnice de concentrare care trebuiesc făcute permanent şi cu maximum de rigurozitate. Acest lucru nu este uşor, având în vedere că mintea se opune mereu oricărei constrângeri şi este în permanenţă disponibilă pentru distragere şi împrăştiere. Practicanţii de arte marţiale execută în timpul antrenamentelor numeroase exerciţii de concentrare, poate chiar fără să ştie că fac acest lucru. De exemplu atunci când un karateka stă în Kiba Dachi la un nivel foarte jos, şi execută diverse tehnici de braţe încercând în acelaşi timp să menţină corect poziţia, execută un excelent exerciţiu de concentrare, mintea fiind nevoită să supravegheze continuu poziţia corpului fără să fie distrasă de mediul înconjurător. Acestea fiind spuse, vă puteţi crea singuri propriile exerciţii de concentrare, folosind principiile de mai sus. Am să vă ofer totuşi două exerciţii de concentrare unul de origine orientală, mai precis din Qi Gong, iar al doilea recomandat de specialiştii occidentali.

1. Staţi în poziţie verticală, cu picioarele depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor, având spatele drept, bărbia coborâtă în piept, privirea înainte şi limba atingând cerul gurii. Puneţi mâinile pe abdomenul inferior cu palmele aşezate una peste cealaltă (unii maeştrii de Qi Gong recomandă pentru bărbaţi mâna dreaptă să fie aşezată peste cea stângă, iar pentru femei invers, dar aici acest lucru nu este prea important). Respiraţi abdominal (pieptul rămâne nemişcat), calm şi profund şi încercaţi să vă fixaţi atenţia doar asupra mişcărilor abdomenului şi a aerului care intră şi iese. Căutaţi să măriţi progresiv durata exerciţiului, fără a exagera însă.
2. Luaţi un ceas mecanic sau electromecanic (cu ace indicatoare), care obligatoriu trebuie să aibă secundar. Urmăriţi mişcarea secundarului, încercând să vă fixaţi cât mai bine atenţia asupra sa. Dacă observaţi că mintea umblă aiurea, luaţi o scurtă pauză şi continuaţi după aceea exerciţiul. Dacă reuşiţi să efectuaţi acest exerciţiu fără întrerupere mai mult de 10 minute, puteţi să vă consideraţi deja un maestru.

Ce este însă meditaţia? Dacă vă puteţi concentra asupra unui lucru un timp suficient de lung, aţi făcut deja primi paşi spre meditaţie. Maeştrii yoghini ajung în stadiul în care se pot concentra pe o perioada practic nelimitată, ajungând în final la iluminare, nivel la care este eliminat şi obiectul concentrării, rămânând doar conştiinţa pură în care încetează orice mişcare a minţii.

În final trebuie să amintesc şi care sunt cele mai mari obstacole în calea dezvoltării voinţei şi puterii de concentrare şi implicit a unui caracter puternic. E foarte simplu. Acestea sunt “distracţiile” de orice fel: televizorul, anturajele gălăgioase, alcoolul, tutunul, drogurile, gândurile obsesive legate de sex, cititul ziarelor şi revistelor mondene, etc.

Tai Chi Chuan (sau Taiji Quan) este un stil intern din multitudinea stilurilor de arte marţiale chinezeşti numite generic Wushu. Stil intern înseamnă că practicantul nu urmăreşte dezvoltarea capacităţilor fizice prin exersarea forţei musculare şi a vitezei de execuţie, asemeni sportivilor, ci are ca scop dezvoltarea energiei interne (Qi) şi folosirea acesteia în luptă urmând principiile filosofiei Tao-iste.

În traducere Tai Chi Chuan înseamnă “Boxul Supremului Absolut” şi este, după părerea mea, cea mai fericită îmbinare a conceptului de “energie universală” (Qi), a principiilor Yin şi Yang, a teoriei celor opt trigrame din “Cartea Transformărilor” (Yi Ching) şi a tehnicilor de meditaţie Tao-istă.

Caracteristic pentru Tai Chi Chuan este faptul că exerciţiile fără partener (taolu) se efectuează foarte lent, într-o manieră calmă şi relaxată, iar mişcările sunt fluente, înlănţuindu-se ca într-un dans. Este practic o meditaţie în mişcare.

Originile acestui stil sunt neclare, faptele istorice împletindu-se cu mitul şi legenda. Cel care pare fi creatorul primelor “forme” de Taiji este călugărul taoist Chang San Feng (1279-1368). Acesta, bazându-se pe teoria celor opt trigrame şi studiind mişcările din natură, ale diverselor animale, ale norilor, apei, etc. a creat un set de exerciţii care sunt cunoscute sub denumirea de “Cele 13 forme Taiji de pe muntele Wudang“.

Legenda spune că într-una din meditaţiile sale matinale, maestrul Chang a observat cum un cocor încerca să prindă un şarpe. La fiecare atac dur al cocorului, şarpele eschiva printr-o serie de mişcări unduitoare reuşind să scape de fiecare dată de ciocul puternic al păsării. Aşa s-a născut principiul “supleţei care învinge duritatea“. Maestrul a avut revelaţia faptului că pentru a câştiga în luptă cu maximum de eficienţă, trebuie să respecţi legile lui Tao reflectate în ritmurile şi mişcările naturii.

În cadrul Tai Chi Chuan se cunosc o mare varietate de stiluri, fiind ştiut  faptul că în China existau practic atâtea stiluri, câte familii de luptători. Principalele stiluri, care au şi cea mai mare răspândire sunt Yang, Chen, Wu şi Sun.

Am început să practic Tai Chi Chuan stilul Yang în 1991, imediat după sosirea în ţară a domnului Zhu Rhong Fu, al carui elev am avut onoarea să fiu.

Stilul Yang este poate cel mai popular stil, fiind la baza formelor standard folosite în competiţiile internaţionale. Dintre caracteristicile sale aş aminti poziţiile mai joase şi mişcările ceva mai lente faţă de alte stiluri, care dezvoltă la practicant un Qi puternic şi o bună stabilitate a posturii prin fortificarea membrelor inferioare.

Istoria stilului Yang este oarecum anecdotică. Se spune că în secolul XVIII, când Tai Chi Chuan-ul nu era cunoscut prea mult în rândul maselor, fiind practicat numai de către membrii de seamă ai familiilor bogate, un servitor al familiei Chen, urmărea de fiecare dată, printr-o spărtură ]n gard cum maestrul Wang Chung Yueh preda Tai chi membrilor familiei. După îndelungi observaţii şi muncă asiduă, acesta reuşit să înveţe câteva forme ale maestrului şi le-a perfecţionat, reuşind apoi în ciuda tradiţiei să-l convingă pe maestru să-l accepte ca elev. Servitorul din această istorisire este nimeni altul decât marele maestru Yang Lu Chan (1799-1872), care a dezvoltat şi a popularizat mai târziu stilul care-i poartă numele.

Tai Chi Chuan-ul, deşi este un puternic stil de arte marţiale, este practicat în rândul maselor în special datorită efectelor benefice asupra sănătăţii şi vitalităţii întregului organism, fiind un excelent mijloc de luptă împotriva efectelor înaintării în vârstă. Totodată este, pentru cei care se dedică în totalitate acestei discipline, o cale de evoluţie spirituală şi de dobândire a abilităţilor speciale (kung fu).

O poezie găsită pe Internet, care mi se pare interesantă. Mai ales ultimul vers. Autorul, sau autoarea, se numeşte Ancuţa Leonard.

ne spuneam tot soiul de poveşti simple şi era plăcut.
aerul cald al înserării,
cuvintele ce se înmuiau unele în altele şi ne răcoreau obrajii,
limbile care se uneau tainic şi leneş, cum se topeşte zahărul în cafea.

apoi va fi trist.

priveşte
sunetele acestea cum se lipesc de pereţi, se pierd odată cu respirările.
aerul şi gîndurile ies împreună din noi, ne dezumflăm,
pe aici se sting becurile unele după altele, luminii îi e frig.

e trist. sunt momente ale căror savoare n-o mai simţim ,
nici carnea pe noi nu mai tremură la fel. vorbim
cuvintele sunt garnituri de tren, vagoane care se trag unele pe altele în direcţii necunoscute, goale.
nu mai revin.
în faţa ferestrelor noastre, propoziţii întregi se decolorează pe sîrme la soare.

putem încerca din nou
să ne spunem poveşti simple, poate la un moment dat vom simţi
acelaşi zefir pe care cîndva l-am uitat. uite,
lumina se coace la căldura propriului sîmbure.

acum e bine. aşa cum n-a mai fost niciodată,
ca şi cum lumea este oul în care trăim.
am avut o tristeţe,
dar acum gurile noastre sunt vagine care vor naşte cele mai frumoase iubiri.

Via

1. DESCOPERITĂ: De mult timp de un chimist pe nume ADAM. Data descoperirii este necunoscută.

2. SIMBOL: Fm

3. APARIŢIA ÎN NATURĂ: peste tot atunci când nu o cauţi şi nicăieri atunci când e căutată. De obicei, apare in locurile cu populatie umana.

4. OBŢINERE: La început a fost preparată dintr-o coastă; cu timpul, însă, datorită evoluţiei, se prepară din greşeală. Cu toate că s-au întreprins multe încercări, o sinteză a acestui element nu a reuşit nici unui cercetator.

5. GREUTATE ATOMICĂ: Se cunosc mai mulţi izotopi:
izotopul “şnur” ( 45 kg ),
izotopul “damă bine” ( 55 kg ),
izotopul “forme pline” ( 65 kg )
izotopul “batoză” ( 100 kg ).
Din cauza acestor izotopi, elementul nu are un loc bine stabilit în sistemul periodic al elementelor.

6. RĂSPÂNDIRE. Se găseste în natură, în stare liberă sau în combinaţii.

7. PROPRIETĂŢI FIZICE: Suprafaţa este acoperită, în general, cu un strat de pudră. Se găseşte în patru stări de agregare:
stare amorfă (până la 16 ani),
stare cristalină (16-35 de ani),
stare gelatinoasă (35-50 de ani) şi
stare uscată (peste 50 de ani)..
Aflat în stările cristalină şi gelatinoasă, elementul fierbe la simplul contact, îngheaţă greu şi brusc se topeşte când este bine tratat. Dacă la început e dulce, o dată cu trecerea timpului se acreşte, devine amar şi apoi otravă curată. Poate fi acru şi la tratări nepotrivite. Dacă e lovit, scoate sunete ascuţite.
Poate crea multe dureri de cap. Spectrele sunt de la blond, roşcat până la negru. Se dizolvă greu în lichide. Solubilă în acid sulfuric.

8. PROPRIETĂŢI CHIMICE: Liber, atacă inima. Combinat,atacă ficatul şi buzunarul. Are o mare afinitate pentru metalele rare şi pietrele preţioase (mai ales combinaţii cubice cristaline ale carbonului) şi absoarbe uşor, în cantităţi apreciabile, băuturi fine, prăjituri şi multe alte delicatese. Poate exploda instantaneu dacă activităţile planificate nu au loc. O reacţie violentă apare atunci când e lăsată în stare liberă. Este un foarte bun agent reducător al finanţelor bărbaţilor.

9. ÎNTREBUINŢARE: Se întrebuinţează mai ales în bucătării şi în dormitoare. Se mai foloseşte ca podoabă, pentru ridicarea nivelului şi, accidental, pentru înmulţire. (Caz în care se produce o creştere în volum, cu centre de distribuţie a laptelui.) Este folosit pentru a creşte efectul estetic al maşinilor sport.

10. METODE DE ANALIZĂ: Elementul în stare pură se înroşeşte dacă este descoperit sau văzut în starea sa naturală. Se înverzeşte în prezenta unui izotop cu însuşiri mai bune.

11. ATENŢIE LA FOLOSIRE! Fiind exploziv, elementul trebuie tratat cu multă atenţie şi delicateţe şi mânuit cu multă îndemânare. În caz contrar, este vai şi amar de cel care o manipulează. Nu se recomandă manipularea de către bărbaţii fără vigoare. Elementul “femeie” se serveşte gol şi trebuie agitat înainte de întrebuinţare. În stare cristalină şi gelatinoasă se poate utiliza atât la lumină, cât şi la întuneric. În alte stări, numai la Întuneric. Este ilegal (deşi dorit) a se poseda mai mult de un izotop.

Primită pe e-mail.