Poate să mă lămurească cineva, care e treaba cu clipul ăsta? Am înţeles că e vorba de un viral foarte în vogă. Dar cine este tipul care cântă şi cine este autorul, care a postat filmuleţul prima oară şi la făcut celebru? Se pare că interpretul este un rus din perioada comunistă, nu ?
România în frunte cu Traian Băsescu este amatoare de prestaţii în genunchi pentru “Licuriciul cel mare”. Având un exces bugetar rezultat în urma aprobării Legii unice de salarizare, a disponibilizărilor din rândul bugetarilor, eliminării pensiilor nesimţite, introducerea co-plăţii la serviciile medicale şi bineînţeles datorită faimosului acord cu FMI, ţărişoara noastră intenţionează să achiziţioneze de la poporul american, vecin şi prieten, 24 de avioane militare F16.
Cum, nu ştiţi cum arată avioanele F16?!!! Sunt alea în care se dădea şmecher Tom Cruise, acum 24 de ani, în filmul “Top Gun“, pe vremea când era mai tânăr decât nevastă-sa! Păi ce, armata americană să nu aibă şi ea programul “Rabla”, finanţat de România, ca să-şi ia avioane noi cu banii ăştia?!
Probabil că marinarul se teme de ruşi după ce i-a supărat cu scutul anti-rachetă şi s-a dat mare barosan în Republica Moldova. Sau, de cine se teme el de fapt? De Geoană? De el însuşi???
Cât va costa acest proiect? Un fleac… 1,3 miliarde de dolari… i-am ciuruit!
După MIG-uri, voi ara şi eu ogoarele patriei!
De azi dimineaţă, de când am deschis Feed Reader-ul, primesc neîncetat ştiri actualizate şi reactualizate despre inamicul public numărul 1, Cătălin Voicu. Senatul a avut un moment de inspiraţie divină şi după patru ani a decis să-l dea pe mâna DNA-ului pe parlamentarul mafiot.
Am primit ştiri de la BusinessMagazin, stirileprotv.ro, Realitatea şi Gândul, astea fiind toate site-urile de presă la care sunt abonat. Este clar că Băsescu a păstrat “bomba” pentru perioada de după alegeri, pentru a distrage atenţia populaţiei de la problemele reale ale ţării, pe care probabil nu intenţionează să le rezolve. Dar asta nu înseamnă că senatorul Cătălin Voicu şi gaşca, mai mult sau mai puţin PSD-istă, cu care este în cârdăşie, sunt uşi de biserică.
Dacă vreţi să vă documentaţi serios despre acest individ şi anturajul său citiţi pe blogul Sorinei Matei, unde veţi afla lucruri interesante.
Mie mi-a atras atenţia alt aspect, legat de declaraţia recentă a lui Ion Iliescu în legătură cu Cătălin Voicu:
“Erau şase consilieri prezidenţiali, cu grad de ministru, erau vreo 10-12 consilieri de stat. El (Voicu, n.r.) nu era în această categorie, nici nu era salariat al Administraţiei Prezidenţiale, ci pe lângă secretariatul CSAT funcţiona un grup de oameni detaşaţi de la instituţii respective, de la Armată, de la Interne, de la SRI, SIE, STS şi SPP, asta a fost calitatea lui. De aceea eu nici nu l-am cunoscut înainte de 2004, nu l-am văzut la faţă pe acest om“, a mai spus Iliescu despre Voicu.
Pe de altă parte, iată ce declara Ioan Talpeş în 2006:
„Nu l-am recomandat eu pentru postul de consilier CSAT, nu pot să vă spun ce calităţi are. Întrebaţi-l pe domnul Ion Iliescu, dânsul l-a vrut. Nu l-am angajat eu“, ne-a declarat Ioan Talpeş. După 1989, fostul ofiţer SPP a fost avansat în grad doar de către Ion Iliescu, de care a fost şi decorat de două ori.
Deci până la urmă cine e mincinosul şi cine spune adevărul?! Sau l-a lăsat cumva memoria pe domnul Iliescu?…
Am primit de curând un mesaj care mă anunţă că mi-a fost anulată o comandă făcută pe Amazon.com. Chestia ciudată este că eu nu am făcut niciodată vreo comandă pe acest site şi nici măcar nu am cont la ei!
Cu toate astea, sunt anunţat că pot să stau linistit, că nu m-au taxat cu nimic, din moment ce nu mi-au livrat marfa. 
Daţi click pe imagine pentru mărire
Regula 1: Dacă îţi place un lucru, bucură-te de el.
Asta pare incredibil de simplu. Oricine va spune: „Normal că, dacă îmi place ceva, mă voi bucura de el!” Dar dacă te vei gândi mai bine, vei descoperi o grămadă de lucruri care îţi plac, dar nu te bucuri de ele. Motivele pentru care nu te poţi bucura de un lucru sunt: a) sentimentul de vină şi b) teama. Nu vei putea să te bucuri de un lucru dacă te simţi vinovat după ce îl faci, sau te temi de consecinţele sale.
Regula 2: Dacă nu-ţi place un lucru, evită-l.
Şi această regulă pare banală şi simplă, dar dacă te uiţi puţin în jur vei vedea o grămadă de persoane implicate în lucruri care nu le plac: serviciul, contactul cu persoane antipatice, taxele către stat, creditele etc. Oamenii acceptă toate acestea, cu toate că nu le face plăcere, dar consideră că este absolut necesar.
Regula 3: Dacă nu-ţi place un lucru şi nu-l poţi evita, schimbă-l.
Să schimbi ceva în viaţa ta pare simplu, dar întâlnim aceleaşi obstacole ca şi în cazul regulei anterioare. Considerăm că ceva din lucrul care nu ne place este absolut necesar şi nu ne putem lipsi de el.
Regula 4: Dacă nu-ţi place un lucru, nu poţi sau nu-l vei putea schimba, acceptă-l.
Asta sună puţin a înfrângere. Cum să accepţi ceva care nu îţi place? Cum poţi să accepţi o persoană cu care nu eşti fericit? Cum poţi accepta o situaţie care şi se pare nedreaptă? De fapt nu te poate obliga nimeni să accepţi un lucru care nu-ţi place, dar dacă o faci vei fi nefericit. Deci ce e de făcut? Răspunsul se găseşte în regula 5.
Regula 5: Acceptă un lucru schimbându-ţi atitudinea asupra sa.
Tu – ca persoană – eşti suma convingerilor şi atitudinilor tale. Totul este relativ la persoana care experimentează. Orice lucru pare bun sau rău, numai raportat la persoana ta. La fel şi viaţa, nu este nici bună nici rea. Ca să schimbi lucrurile care nu-ţi plac sau să le accepţi, soluţia este să îţi schimbi atitudinea şi percepţia asupra lor.
Inspirat de un newsletter motivaţional.
Iţic vroia neapărat să îl întâlnească pe Papa. Şi cu toate că el îi scria , îi scria, Papa nu îi acorda atenţie. Şi trec aşa 30 de ani, până când într-o zi, Iţic primeşte răspuns şi este invitat la Vatican.
Ajunge Iţic, sărută mâna Papei şi-i zice:
-Ştiţi, eu de 30 de ani vreau să vă întâlnesc. Am o problemă şi aş vrea să mă ajutaţi. Ştiţi, eu am un restaurant. Mare, frumos, mâncare bună, băutură bună, ieftin, toată lumea vine să mănânce la mine. -Bravo Iţic, eşti un spirit întreprinzător!
-Da, dar eu am restaurantul de la tatăl meu…
-Foarte frumos, ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o…
-Da, dar tatăl meu îl avea de la tatăl lui.
-Bine Iţic, înteleg, afacere de familie…
-Da, dar tatăl tatălui meu îl avea de la tatăl lui.
-Foarte frumos!
-Da, dar şi tatăl tatălui tatălui meu îl avea de la tatăl lui…
-Iţic, mă exasperezi, nu înţeleg, unde vrei să mă duci, pe vremea lui Hristos?!
-Exact, vedeţi, aţi înţeles, e vorba despre Cina Cea de Taină … a rămas neplatită…
Iţic vroia neapărat să îl întâlnească pe Papa. Şi cu toate că el îi scria , îi scria, Papa nu îi acorda atenţie. Şi trec aşa 30 de ani, până când într-o zi, Iţic primeşte răspuns şi este invitat la Vatican.
Ajunge Iţic, sărută mâna Papei şi-i zice:
-Ştiţi, eu de 30 de ani vreau să vă întâlnesc. Am o problemă şi aş vrea să mă ajutaţi. Ştiţi, eu am un restaurant. Mare, frumos, mâncare bună, băutură bună, ieftin, toată lumea vine să mănânce la mine. -Bravo Iţic, eşti un spirit întreprinzător!
-Da, dar eu am restaurantul de la tatăl meu…
-Foarte frumos, ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o…
-Da, dar tatăl meu îl avea de la tatăl lui.
-Bine Iţic, înteleg, afacere de familie…
-Da, dar tatăl tatălui meu îl avea de la tatăl lui.
-Foarte frumos!
-Da, dar şi tatăl tatălui tatălui meu îl avea de la tatăl lui…
-Iţic, mă exasperezi, nu înţeleg, unde vrei să mă duci, pe vremea lui Hristos?!
-Exact, vedeţi, aţi înţeles, e vorba despre Cina Cea de Taină …….. a rămas neplatită…
Jurnalistul Mile Cărpenişan, 34 de ani, reporter de război, poate cel mai bun din ţară şi fost corespondent Antena 1, a murit astăzi la Spitalul Judeţean Timişoara. Cauza, o septicemie, pornită de la un banal furuncul.
Motivul pentru care scriu aceste rânduri, nu este numai greaua pierdere pe care presa românească a suferit-o ci şi un lucru care mi se pare revoltător. Este vorba de declaraţia directorului spitalului, Gheorghe Nodici. acesta a spus că “medicii se aşteptau la decesul jurnalistului, în condiţiile în care starea acestuia se agravase”.
Oare cum e posibil să spui aşa ceva în secolul 21, într-o ţară europenă??? Ne-am întors cumva în Evul Mediu?! Un pacient suferă o infecţie pornită de la un furuncul, iar medicii nu au alte mijloace de vindecare, în afara speranţei şi rugăciunilor la Dumnezeu? Probabil se aşteptau să moară, tot la fel cum se şteaptă să li se îndese în buzunar plicul cu bani, doar pe motiv că sunt doctori!
Tot ca o ironie a sorţii, a fost şi faptul că regretatul reporter lansase o campanie de ajutorare pentru Daniel Răduţă, bolnav de leucemie, care avea nevoie de un transplant de măduvă la o clinică în Italia, costul tratamentului fiind între 120.000 şi 150.000 de euro.
Pentru a-l ajuta pe Daniel, Mile Cărpenişan îşi scosese la licitaţie casca pe care o purtase, ca reporter de front, în războiul din Irak. Tot în acest scop, posta pe blogul său, în data de 27 februarie o invitaţie la acest eveniment caritabil, desfăşurat în Timişoara, cu scopul de a strânge banii necesari pentru tratament. La nici o lună de atunci, ziaristul este mort, iar Daniel Răduţă este în Italia, la tratament.
Sursa foto: Jurnalul.ro
Nu sunt genul metrosexual, care se admiră în oglindă de zeci de ori pe zi şi cheltuie trei sferturi din salariu pe haine şi ore la saloane de cosmetică şi manichiură. Din acest motiv nu dau prea des nici la frizer, imaginea mea oscilând între o combinaţie de elev de generală şi soldat în marina americană şi o alta între Antonio Banderas în “Desperado” şi Mihai Eminescu în adolescenţă. Aşa că, mă tund o dată, cel mult de două ori pe an, lăsând părul să “evolueze” între cele două extreme.
Astăzi, pentru că lungimea părului meu depăşise “cota de alarmă”, am fost la o frizerie din cartier, pe care frecventez exclusiv de vreo 2 ani şi ceva. Deşi serviciile sunt aceleaşi, timpul de aşteptare acelaşi, variind între 2 şi 3 ore, preţurile au crescut constant. Prima oară îmi amintesc că am dat 4,5 RON. Apoi preţul s-a făcut 5 RON. A zis că na, aliniază preţurile la inflaţie! Dar lucrurile au continuat în aceeaşi manieră. Următoarea dată când am fost, un tuns era 6 RON, apoi, după alte câteva luni a ajuns la 8 RON. Iar astăzi când am fost, preţul era de 9 RON.
Care să fie justificarea acestor măriri continue a preţurilor, în afară de dorinţa de a încasa, cu tupeu, mai mulţi bani? De inflaţie şi de scumpiri la gel de păr, pudră de talc, sau ascuţit de foarfeci, nu cred că e vorba. Iar de salariile personalului, nici atât, deoarece toţi cocalarii care vin acolo să-şi ajusteze perciunii şi ciocul “la micron” sau pensionarii care vin să fie mângâiaţi pe chelie, lasă de fiecare dată ciubuc în valoare de cel puţin 20% din preţ.
Este un troian, care odată instalat în computer poate fura parole şi date, fără măcar să bănuiţi.
Modul se răspândire este prin e-mail, printr-un mesaj de tip spam. Iniţial veţi primi un mesaj, care aparent vine de la administratorii Facebook. În mesaj vi se spune că user-ul şi parola contului dvs. de Facebook au fost resetate şi pentru a putea obţine noile date de cont trebuie să descărcaţi un ataşament. Ataşamentul respectiv este virusul!
Conform agenţiei Reuters, peste 400 milioane utilizatori ai site-ului de socializare mai sus amintit, au primit acest mesaj virusat.
Reprezentanţii Facebook sfătuiesc utilizatorii să şteargă imediat aceste email-uri şi să-şi anunţe şi prietenii din reţea să facă acelaşi lucru.
- Apăi, dragă Mărioară,
Am tot stat şi m-am gândit:
Io, duminică, pe seară,
Vin cu tata în peţit!
- Înainte de-a mă cere,
Musai, dragu’ meu, să-ţi zic
Că nu-s fată, mi-s muiere…
Nu vreu rostu’ să ţi-l stric!
S-o ’ntâmplat la vremea sapei,
Noaptea, când veneam din Ştei.
Coboram pe firul apei,
Când m-am pomenit cu trei…
M-au ajuns la Fundătură,
Şi m-au dezbrăcat pe loc,
Şi mi-au pus năframa-n gură,
Şi tăţi tri ’şi bătură joc…
- Numa’ spune-mi-i degrabă,
Că pe tăţi îi trag prin şiş!
- Păi nu-i ştiu, Ioane dragă,
Era noapte, n-auzişi?…
O umblat şi bietu’ tata,
(Şi tu ştii că el nu bea),
Ba-ntr-o crâşmă, ba în alta,
Doar de o afla ceva…
Zile au trecut destule,
Şi nimica n-o aflat…
Da’ io zic că, după scule,
Nu-s de pe la noi din sat.
