România a încheiat, din 1972, de când a devenit membră a Fondului Monetar Internaţional, 10 acorduri stand-by cu FMI, dintre care trei au fost semnate înainte de 1989, iar şapte după această dată. Cele 10 acorduri au fost semnate în anii 1975, 1977, 1981, 1991, 1992, 1994, 1997, 1999, 2001, 2004 şi 2009.
După cum se vede România este client vechi al FMI. După ’89 numărul acordurilor s-a dublat, pentru aproximativ aceeaşi perioadă de timp şi de fiecare dată „experţii FMI” vin cu aceleaşi solicitări: creşterea de taxe, îngheţări de salarii, disponibilizări, reforme, privatizări (înstrăinări).
Dacă stau bine să mă gândesc oricine se poate gândi la asta. Chiar şi un cămătar din Ferentari ştie că, după ce a dat bani cu dobândă la un fraier, trebuie să îl strângă pe acesta cu uşa, să-şi vândă de prin casă, sau chiar casa cu totul, ori să-şi înfometeze familia, pentru a strânge banii datoraţi, plus camăta.
Aşa că, din acest punct de vedere şi eu mă pot considera, cel puţin teorectic, un expert FMI.
Pingback: Tweets that mention Si eu sunt expert FMI | Dan Tănăsescu -- Topsy.com