Ieri noapte, pe la 2, nu prea aveam somn, aşa că am deschis un aparat de radio portabil pe care îl am de vreo 18 de ani şi pe care nu prea îl mai folosisem. Din întâmplare era fixat pe postul Realitatea FM şi astfel am putut asista la o discuţie absolut ridicolă între mai mulţi ziarişti şi politicieni, pe tema propunerii premierului Boc, de a premia contribuabilii care cer şi prezintă bonurile fiscale de la tot felul de cumpărături mărunte.

Tema în sine este penibilă pentru că acestă măsură, propusă de guvern pentru reducerea evaziunii, este inutilă şi ineficientă. În primul rând pentru că o persoană săracă ar câştiga mult mai mult cumpărând mărfuri “la negru” care nu includ şi taxele în preţ, decât dacă ar primi premiul de la stat, pe baza bonurilor fiscale eliberate de comercianţii corecţi, care ar vinde astfel produsele la preţuri mai mari. În al doilea rând măsura este de tot râsul, deoarece există legea nr. 64/2002, care obligă toţi agenţii economici să posede case electronice de marcat şi în baza aceleaşi legi, în mai toate magazinele şi buticurile vezi afişe de genul: “Vă rugăm solicitaţi bonul fiscal şi păstraţi-l până la ieşirea din unitate!“.

Dar discuţia de la radio era absolut ridicolă, datorită motivului discordiei între interlocutori: faptul că la bufetul Parlamentului nu s-au eliberat niciodată bonuri fiscale!!! Silviu Prigoană urla ca disperatul că vânzătoarea de la bufet trebuie să facă puşcărie, un politician de la PD-L, Alin Popoviciu spunea că de vină sunt guvernările anterioare, (iar???) deoarece bufetul s-a deschis pe vremea lor (fără să explice de ce de 6 ani, de când sunt ai lor la putere, nu s-au dat bonuri fiscale), de parcă problema bufetului de unde se îndoapă aleşii neamului ar fi soluţia magică a ieşirii României din criză!

Fraţilor, în România se face evaziune fiscală de miliarde de euro din returnări de TVA pe mărfuri fictive, prin contrabandă cu ţigări şi alte produse, jafuri care se fac cu complicitatea unor oameni politici şi din instituţiile statului, operaţiuni în care sunt implicate şi grupări mafiote şi teroriste şi guvernanţii se leagă de bătrânica din piaţă care vinde leuştean şi de buticarul din colţ care vinde ţigări şi cafea celor din zonă! Oare şi curvele de pe Mătăsari vor sta cu casa de marcat în braţe pe marginea drumului?!

Sursa imagine

Un bărbat din India poate să-şi treacă prin corp curent electric de la reţea, fără să sufere nici cea mai mică traumă. Incredibil!

Câteva exerciţii Guo Lin Qi Gong, pe care le-a tradus mai demult dintr-un material de pe Internet.

I. Trei respiraţii şi trei închideri şi deschideri

Stai drept cu braţele relaxate. Inspiră pe nas şi expiră pe gură de trei ori. Apoi imaginează-ţi că există un câmp de energie între mâini. Când inspiri, imaginează-ţi cum câmpul de energie depărtează şi împinge mâinile una faţă de cealaltă. Când expiri, imaginează-ţi cum câmpul de energie scade şi mâinile revin la poziţia iniţială. Fă asta de trei ori.

II. Ridicări şi coborâri cu închideri şi deschideri

Stai cu picioarele depărtate la aproximativ o lungime de picior cu braţele atârnând pe lângă corp. Apoi ţine mâinile sus în faţa pieptului. Ţine-le la o distanţă de o lăţime de umeri. Când inspiri imaginează-ţi că există un câmp de energie între mâini şi energia împinge mâinile depărtându-le. Îndoaie genunchii şi coboară poziţia. Când expiri imaginează-ţi cum câmpul de energie scade. Mâinile revin la poziţia iniţială ( pe lângă corp). Îndreaptă picioarele. Repetă de trei ori. În continuare fă un pas înainte. Ţine mâinile în faţa pieptului la o distanţă de o lăţime de umeri. Când inspiri imaginează-ţi că există un câmp de energie între mâini şi energia împinge mâinile depărtându-le. Când expiri imaginează-ţi că câmpul de energie
scade; coboară mâinile şi îndoaie genunchii. Repetă de trei ori.

III. Relaxarea taliei

a. Mişcarea braţelor şi taliei

Stai cu picioarele depărtate la o lăţime de umeri. Aşează mâna dreaptă peste punctul (Marea de Qi) la un inch şi jumătate (aprox. 4 cm) sub ombilic. Aşează mâna stângă cu dosul mâinii pe punctul de acupunctură Shensu. (Punctele Shensu se află la un inch (2,5 cm) şi un inch şi jumătate la stânga şi la dreapta punctului Mingmen. Punctul Mingmen se află pe coloana vertebrală la nivelul ombilicului, opus faţă de acesta). Când inspiri ridică braţul din faţă (braţul drept) în faţa corpului şi continuă mişcarea până deasupra capului. Apoi expiră şi coboară braţul continuând să-l mişti printr-o mişcare amplă, circulară în spate până mâna ajunge pe punctul Shensu drept. Repetă şi cu celălalt braţ. Repetă exerciţiul de trei ori.

b. Întoarcere în poziţia arcaşului

Aşează-ţi ambele mâini pe spate cu dosul palmelor peste punctele de acupunctură Shensu. Fă un pas înainte cu piciorul stâng şi îndoaie genunchiul stâng până nu mai vezi degetele de la picior. Piciorul drept este menţinut întins. Lungimea posturii este de aproximativ lungimea unui picior. Păstrează poziţia pe durata cât numeri până la şase sau nouă. Repetă şi pe partea cealaltă. Repetă exerciţiul de şase ori.

c. Înclinări înainte

Aşează-ţi ambele mâini pe spate cu dosul palmelor peste punctele de acupunctură Shensu. Stai cu picioarele depărtate la o lăţime de umeri. Înclină-te înainte cam 15 – 20 de grade. Repetă exerciţiul de trei ori.

Manipularea conştientă şi inteligentă a obiceiurilor organizate şi a opiniilor maselor este un element important în societatea democratică. Cei care manipulează acest mecanism nevăzut al societăţii constituie un guvern invizibil care este adevărata forţă conducătoare a ţării noastre.

Edward L. Bernays – “Propaganda” (1928)

Dan Voiculescu, “mogulul” Antenelor, a lansat pe blogul său un concurs cu tema “cea mai mare minciună a lui Traian Băsescu“. Cititorii sunt invitaţi să posteze un comentariu, în care să prezinte, cu un citat doveditor, o minciuna spusă de preşedintele ţării, pe care ei o consideră ca fiind cea mai mare şi mai gogonată.

Câştigătorul va primi un scuter cu care va putea ajunge la mare “în mai puţin de 5 ore”. Rezultatele concursului vor fi anunţate vineri, la ora 18:00.

Sunt abonat la vreo 3 site-uri de oferte de locuri de muncă şi zilnic primesc newsletter-e cu ultimile locuri de muncă care se potrivesc criteriilor selectate de mine. Se potrivesc vine vorba, pentru că de multe ori am primit mesaje cu oferte pentru dansatoare şi operatoare videochat “fără prejudecăţi”.

Uneori găsesc şi alte anunţuri mai neobişnuite, bizare sau amuzante. Azi dimineaţă de exemplu am primit un anunţ cu un post de “client fals”:

Descrierea postului:

Firmă de impresariat selectează 20 de tineri şi tinere cu vârsta cuprinsă între 20 şi 28 de ani pe postul de client fals în vederea promovarii unui local de noapte din Lugano – Elveţia.

Cerinţe:

-aspect fizic plăcut
-cunoştinte limba engleză, germană, franceză sau italiană
-vestimentaţie proprie de calitate

Oferta (bonusuri, beneficii):

-persoanele selectate vor avea un contract de minim 3 luni, cu posibilitatea de prelungire
-salariul este cuprins între 1000-1500 euro + comision din consumaţie
-cazare asigurata
-persoanele selectate vor fi însoţite de un reprezentant al firmei pe toată perioada contractului

De aici

Acum să vedem şi cum sună un anunţ pentru un job autohton:

Tehnician suport IT

Candidatul ideal:

- Experientă relevantă în suport tehnic, minim 1 an;
- Cunoştinţe solide ale sistemelor de operare Microsoft;
- Cunoştinţe solide ale sistemelor de operare Linux – Constituie un avantaj;
- Cunoştinţe solide depanare şi întreţinere hardware;
- Cunoştinţe solide configurare şi instalare software;
- Cunoştinţe solide în reţelistică.

Responsabilităţi:

- Administrarea staţiilor de lucru ale clienţilor;
- Configurarea sistemelor de operare Microsoft;
- Suport tehnic tip remote pentru clienţi;
- Deplasări zilnice la clienţi pentru rezolvarea incidentelor;
- Ridicarea şi predarea tonerelor de la clienţi;
- Consultanţă pentru clienţi în vederea achizitionării produselor hardware şi software de care au nevoie;

Beneficii:

- Salariu fix dar crescator în funcţie de performanţe;
- Bonusuri în funcţie de performanţe;
- Comisioane din vânzarea serviciilor IT. Atunci când este cazul.
Salariul 200 – 300 euro/lună.

De aici

Deci client fals, cerinţe minime, stres minim, salariu 1000-1500 euro plus comision din consumaţie. Tehnician suport IT, cerinţe mari, stres maxim, salariu 200 – 300 euro/lună plus bonusuri în funcţie de performanţe şi vânzări. Bine aşa!

Pe lângă spiritul de turmă, care ne îndeamnă să cumpărăm orice tâmpenie, pentru că şi vecinul, colegul, prietenul a făcut asta, sau să facem un lucru inutil numai pentru că “aşa face toată lumea”, românii mai ai un lucru adânc înrădăcinat în conştiinţa colectivă: spiritul de haită. Dar, în cazul nostru, este vorba de o haită de animale laşe, cum sunt, de exemplu, hienele.

Hiena este un animal parşiv şi lipsit de fair-play. De obicei, aşteaptă ca un animal mai puternic şi mai curajos să vâneze şi apoi, după ce acesta s-a retras, vine să devoreze ce a mai rămas. La nivel social, în România, acest spirit de haită se manifestă prin trecerea de partea celui mai puternic. În istorie românii s-au dat ba de partea turcilor, ba de partea nemţilor, ba de partea ruşilor, în funcţie de cum “a bătut vântul” pe moment. Am încheiat alianţe şi le-am rupt apoi imediat, pentru a trece de partea duşmanilor aliaţilor noştri.

Astăzi, în viaţa politică de la noi, lucrurile stau cam la fel. Traseismul politic este sport naţional, politicienii noştri “de paie” neavând niciun crez, o ideologie după care se ghidează, în afară de propriile interese personale. Aşa că, vor fi de partea puterii tot timpul, trecând în cealaltă tabără, de câte ori partidul de la guvernare se schimbă în urma alegerilor.

Un alt exemplu foarte bun este cel al susţinătorilor lui Traian Băsescu. Pe aceştia nu-i interesează dacă preşedintele este cinstit, intergru, competent şi vrea binele poporului. Nu, important este că Băse este un preşedinte-jucător, este masculul alfa care “le-o trage la toţi” şi iese mereu învingător! Astfel “băsiştii” se asigură că şi ei vor primi o ciosvârtă consistentă din prada celui mai puternic.

La locul de muncă nu cred că mai e cazul să detaliez. Cei mai “pupaţi în cur” şefi cred că sunt cei din România, iar angajaţii sunt gata să se sfâşie între ei numai ca să-i facă pe plac şefului şi să-i câştige simpatia.

Am observat acest fenomen şi în blogosferă, atunci când vine vorba de relaţia între bloggerii micii şi bloggerii consacraţi. Pentru a promova în “cluburi mai selecte”, trebuie să fii băgat în seamă de un “blogger mare”. Acest lucru se concretizeză fie printr-un link, sau includerea în blogroll, fie prin menţionări pe Twitter, Facebook sau chiar prin menţiuni în postări pe blog. Mai există şi varianta de a scrie un guest post pe blogul “veteranului”, lucru care îţi adaugă puncte serioase la CV-ul de blogger.

Pentru toate acestea trebuie să prestezi linguşeală “la greu”, prin comentarii laudative, de apreciere a articolelor “maestrului”, sau chiar să-i faci acestuia mici servicii în particular, dacă lucrezi într-un domeniu de care respectivul are nevoie (imobiliare, auto, IT etc.). De asemenea trebuie să îi iei apărarea de câte ori cineva îl atacă în comentarii şi să-l faci “de doi lei” pe neobrăzat, pentru a arăta că tu eşti din “haită” şi îţi slujeşti stăpânul cu devotament. Nu contează cine are dreptate. Întotdeuna trebuie să fii de partea celui mai puternic (a se citi, cu trafic mai mare).

Acest primitivism în stabilirea ierarhiilor şi competenţelor, care guvernează strucrurile şi interacţiunile sociale din ţara noastră, ne face să fim atât de dezbinaţi, dezorganizaţi, lipsiţi de etică, demnitate şi onestitate şi o pradă uşoară pentru manipulările de tot felul.

Cu mulţi ani în urmă o bătrână (a se citi scorpie) mi-a dat definiţia căsătoriei: “Un butoi plin cu căcat şi un strat de miere deasupra.” “Mierea se termină repede şi rămâi cu o viaţă de căcat”, mai spunea baba.

Cam aşa şi în povestea de mai jos, din care mai desprindem încă o morală: dacă întâlneşti o femeie nefericită, nu te grăbi să o iei de nevastă!

Am văzut de curând un film în regia lui Sergiu Nicolaescu realizat în 1976. Se numeşte “Zile fierbinţi” şi prezintă povestea unui director de şantier naval, interpretat, bineînţeles, de Sergiu Nicolaescu. Personajul principal se străduieşte să lanseze la apă, înainte de termen, un mineralier de mare tonaj, folosind pentru acesta o elice de concepţie şi fabricaţie românească, pentru a renunţa astfel la o elice de import, de producţie japoneză.

Acest personaj întruchipează perfect modelul şefului priceput la toate, inspirat, mai mult ca sigur, din exemplul tovarăşului Nicolae Ceauşescu, conducătorul luminat. Deşi este director general al şantierului, eroul nostru se pricepe şi la navigaţie, este şi inginer, direcor de resurse umane, contabil, administrator de depozit, instructor pentru protecţia muncii, ba mai face şi educaţie angajaţilor dându-le bani să se tundă.

Modelul şefului universal, priceput la toate, este prezent foarte mult şi în societatea românească de azi. Să ne gândim doar la micul patron de IMM, care nu este doar patron ci şi manager, director de marketing, tehnician, contabil, şofer, vânzător şi tot ce se mai poate face într-o firmă. Apoi să ne uităm la şeful statului, Traian Băsescu, care le ştie pe toate şi ia singur decizii ascuns după paravanul guvernului şi al primului-ministru.

Atât timp cât nu ne vom vindeca de această meteahnă şi nu vom avea o diviziune clară a muncii şi o delegare eficientă responsabilităţilor, vom continua să fim o ţară de 22 de milioane de şefi muritori de foame.

Ion la spovedanie, în post:

- Părinte, aseară vin de la câmp, îmi văd nevasta cam tristă, palidă, trasă la faţă… Ştiu, e păcat, e post, dar mi-era aşa de milă de ea că am luat-o şi i-am tras-o 5 ore în şir…
- Vai, Ioane, e păcat…
- Da părinte, ştiu. Imediat după aceea m-am îmbrăcat şi am dat fuga la sfinţia ta să mă spovedesc, da’ mi-a răspuns cucoana preoteasă că nu eşti acasă… şi era cam tristă, palidă, trasă la faţă… Ştiu, e păcat, e post, dar mi-era aşa de milă de ea că am luat-o şi i-am tras-o şi ei 5 ore în şir… Dar ce ai părinte?! Te văd cam trist, palid, tras la faţă…