Înainte de a discuta despre legea propusă de domnul Ghişe ar fi interesant de ştiut dacă domnia sa, în calitate de parlamentar, a fost supus unei examinări psihologice anuale. Mă tem că nu. Şi cred că nici calitatea de politician nu i-a atestat-o nimeni, neexistând o legitimaţie în acest sens. O lege ca aceea propusă de domnul Ghişe ar avea un efect devastator asupra presei, asupra libertăţii ei, câtă mai este.

Sursa: Antena3

Citesc un articol de pe Academia Caţavencu, în care se vorbeşte despre faptul că multe din aplicaţiile realizate pe platforma Android, accesează, colectează şi difuzează date şi informaţii personale ale utilizatorilor, fără ştirea acestora. Este foarte probabil ca informaţiile respective să fie transmise unor site-uri, ale diverselor companii, pentru a putea fi folosite de acestea în scopuri de marketing sau spionaj.

Aceasta îmi reaminteşte de o întrebare pe care mi-am pus-o mai demult: câtă încredere putem acorda programelor de calculator sau pentru alte echipamente IT & C? Pentru că dacă stăm să analizăm, foarte puţini dintre utilizatori ştiu cum este conceput un program, înţeleg cum funcţionează şi au posibilitatea să analizeze codul sursă al aplicaţiilor pe care le folosesc. În aceste condiţii realizatorii programelor pot strecura fără probleme secvenţe de cod „maliţioase”, destinate furtului de date şi informaţii personale ale utilizatorului, accesul la fişiere etc.

Într-o apariţie la Antena 3, Elena Mirea, mama Florentinei Cârstea, asistenta acuzată de omor din culpă în cazul tragediei de la Maternitatea Giuleşti consideră că fiica ei este nevinovată, răspunzători pentru incendiu fiind cei care aveau în întreţinere instalaţia electrică care s-a defectat şi sistemul medical din România, aflat în colaps.

Mama Florentinei povesteşte cu lacrimi în ochi cum fiica sa s-a sacrificat ani de-a rândul pentru nou-născuţii din maternitate, lucrând câte 12 ore pe zi şi punându-şi de multe ori sănătatea sau chiar viaţa în pericol, totul numai din dragoste pentru copii.

Am urmărit şi eu, din întâmplare, o parte din emisiunea “Un show păcătos” moderată de Dan Capatos, în care un presupus fost iubit al “vedetei” Bianca Rus susţinea că aceasta i-a făcut sex oral în toaleta unui club, fiind într-o stare avansată de beţie.

Întregul spectacol mi s-a părut ipocrit şi penibil, pentru că toţi cei din platou păreau foarte falşi în comportament şi abia se abţineau să nu râdă. Aşa că am mari dubii în legătură cu autenticitatea acestei poveşti.

1. Vei primi un corp. Poate să îţi placă sau îl poţi detesta, însă va fi al tău pentru întreaga călătorie pe care o faci pe Pamânt de această dată. Cum îl tratezi depinde numai de tine.

2. În fiecare zi vei primi o lecţie pentru că eşti înscris la cursul full time
numit VIAŢĂ. Poate să îţi placă lecţia sau să o consideri irelevantă ori
prostească, dar în fiecare zi o lecţie va apărea într-o formă oarecare. Ai
zilnic ocazia să înveţi din aceste lecţii. Ele se vor repeta regulat, până când experienţa necesară ţie va fi pe deplin asimilată.

3. Nu există greşeli; există numai lecţii. Creşterea este un proces de încercare şi eroare – se numeşte experimentare. Experimentele eşuate sunt la fel de mult parte din proces ca şi cele care la un moment dat reuşesc.

4. Deseori o lecţie învăţată va apărea din nou ca recapitulare. Ea poate fi deghizată faţă de forma originală în care a fost învăţată tocmai pentru a te testa dacă ai învăţat bine.

5. Învăţarea lecţiilor nu se termină. Nu există nici o parte a vieţii care să nu conţină lecţii. Dacă mai trăieşti înseamnă că mai ai lecţii de învăţat. Câinii bătrâni poate că nu mai învaţă trucuri noi, dar oamenii bătrâni cu siguranţă mai pot învăţa lucruri noi.

6. Nu există un loc mai bun decât AICI. Când noţiunea ta despre ACOLO a devenit un AICI vei obţine imediat un alt ACOLO care, din nou, va arăta mai bine decât AICI.

7. Ceilalţi nu sunt decât nişte oglinzi pentru tine. Nu poţi să iubeşti sau să urăşti ceva la o altă persoană fără ca acel aspect să fie o parte din tine pe care o iubeşti sau o urăşti. Din nou iată o ocazie să mai înveţi încă o lecţie.

8. Ce faci cu viaţa ta este pe deplin decizia ta. Ai toate uneltele şi resursele să o modelezi aşa cum vrei. Alegerea este a ta. Alegerea este o recapitulare a lecţiilor pe care le-ai primit zilnic.

9. Ai deja toate răspunsurile. Răspunsurile la toate întrebările vieţii sunt
deja în tine, tot ceea ce trebuie să faci este să te uiţi înăuntru, să asculţi
şi să ai încredere. A te ruga înseamnă să ceri răspunsuri, a medita înseamnă să le asculţi.

CEL MAI PROBABIL VEI UITA TOATE ACESTE REGULI. NU TE DESCURAJA!

Primită pe e-mail.

Băse în maşină cu SPP-istul. Într-un sat calcă o găină.

Băse: – Las` că vorbesc eu cu ţăranul şi îi explic că a fost un accident nefericit. O să mă înteleagă – doar sunt preşedintele ţării.

După cinci minute Băse se întoarce bătut măr. Pleacă în trombă mai departe. În satul următor maşina calcă un porc.

SPP-istul: – Şefu`, las-că merg eu la ţăran să-i explic. După zece minute se întoarce cu două damigene de vin şi o putină cu brânză.

Băse: – Ce i-ai spus, mă?

SPP-istul: – Că sunt şoferul preşedintelui şi că l-am omorât pe porc. M-a pupat şi mi-a dat astea.

De pe mail.

Din câte am învăţat eu prin facultate, orice norme şi reguli cu caracter deontologic sunt intraprofesionale, adică se elaborează şi se aplică numai de către membri şi asociaţii din cadrul breslei respective. De asemeni esenţa acestora este de provenienţă morală, nu juridică.

De aceea proiectul de lege iniţiat de senatorul liberal Ioan Ghişe mi se pare abuziv şi un amestec grosolan şi neavenit în activitatea şi auto-organizarea unei categorii profesionale cu un important rol social. Pe lângă faptul că dovedeşte că iniţiatorul său este total pe dinafara realităţilor din domeniul presei,acest proiect mai propune şi reglementări aberante cum ar fi controale psihiatrice anuale pentru jurnalişti, atestarea calităţii de jurnalist o dată la trei ani sau limitarea prin lege a surselor produsului mediatic publicat la ceea ce Ioan Ghişe numeşte “cabinete de jurnalişti”.

Iată, pe scurt câteva din prevederile acestui proiect de lege aberant:

• Se înfiinţează un organism, denumit Ombusman-ul Mass-Media, care are rolul principal în supravegherea şi sancţionarea delictelor de presă.

• Obligaţiile Ombusman-ului: monitorizează sesizările privind săvârşirea delictelor de presă, le evaluează în grile, poate suspenda din profesie jurnaliştii, în cazul săvârşirii de către aceştia a unor infracţiuni penale.

• Pentru a putea fi jurnalist este necesară atestarea, o dată la trei ani, examinarea psihologică anuală, precum şi confirmarea aptitudinilor de jurnalist printr-o practică de cel puţin doi ani.

• Profesia de jurnalist ar urma să se exercite în cabinete jurnalistice, individuale sau asociate, cabinete care trebuie dotate cu arhivă, registratură şi care trebuie să ţină evidenţa financiar-contabilă.

• Sancţiuni contravenţionale pentru editori şi patroni. introducerea spre publicare a unor produse jurnalistice care nu provin de la cabinete de jurnalişti se pedepseşte cu amendă de până la trei salarii medii pe ţară.

• Introducerea, de către editor sau patron, a unor produse jurnalistice care încalcă normele deontologice se sancţionează cu amendă între trei şi şase salarii medii pe economie.

• Fapta autorului de a publica materiale care sunt de natură să aducă atingere unui drept legitim al unei persoane se sancţionează cu amendă de la 6 la 12 salarii medii, iar fapta reprezentantului autorităţii publice care pune la dispoziţia jurnaliştilor date eronate se sancţionează cu amendă de la 6 la 12 salarii medii pe economie.

Sursa: Adevărul

Dacă totuşi se va ajunge la concluzia că este cu adevărat necesară o astfel de lege, atunci este obligatoriu ca elaborarea şi adoptarea ei să fie făcute în urma unor consultări temeinice cu autorităţi din domeniu şi asociaţii profesionale ale jurnaliştilor.

Pe de altă parte, nu înţeleg de ce trebuie o lege specială pentru gazetari şi nu a avut nimeni până acum ideea să facă o lege pentru frigotehnişti, de exemplu, sau pentru ceaprazari, că tot categorii profesionale sunt şi acestea. În opinia mea orice jurnalist care a greşit, aducând prejudicii unor persoane sau instituţii, poate fi judecat şi sancţionat pe baza prevederilor existente deja în Codul Penal şi Codul Civil, ca orice alt cetăţean al României. Nu văd de ce lucrătorii din presă ar fi o categorie aparte, care are nevoie de prevederi speciale. Sau este vorba aici mai mult de interese politice?

Un bătrân îi spune că este în greva foamei, iar Băsescu râde şi îl întreabă dacă are o hârtie. Omul spune că are hârtii, dar preşedintele face râzând un semn de lehamite cu mâna şi îşi vede mai departe de drum. Asta este grija pe care o simte Traian Băsescu pentru cetăţenii năpăstuiţi ai ţării!

Putem observa şi faptul că Loganul personal este numai pentru “circul” televizat, acum preşedintele-jucător coborând dintr-un luxos Mercedes.

Deşi este doar o imagine metaforică acest filmuleţ ilustrează foarte bine viaţa politică actuală din România.

Via Makavelis

Atât fostul ministru de Interne, Vasile Blaga, cât şi preşedintele Traian Băsescu au caracterizat protestul poliţiştilor din 24 septembrie ca fiind ilegal. Ulterior şi alţi politicieni au întărit această opinie, considerând că acţiunea a fost nelegitimă şi cei care au participat la acţiune trebuie sancţionaţi.

Dar de ce a fost mitingul respectiv ilegal? Păi, pentru că nu a fost autorizat, nu a respectat traseul convenit anterior şi plus de asta poliţiştii şi-au aruncat caschetele la pământ şi l-au strigat pe preşedinte cu apelativul “javră ordinară”. Deci un protest pentru a fi legal trebuie să fie autorizat, adică mai întâi manifestanţii trebuie să ceară voie să protesteze. Apoi manifestarea trebuie să se desfăşoare după un traseu stabilit dinainte, de-a lungul căruia protestatarii trebuie să mărşăluiască încadraţi de jandarmi şi de garduri de protecţie, iar scandările trebuie să fie paşnice, civilizate şi atent monitorizate de liderii organizatori.

Cum ar putea convinge aceste manifestări o putere care desconsideră total interesele, nevoile şi voinţa alegătorilor? Un protest se poate numi protest doar atunci când este spontan, energic şi nerestricţionat de putere. Altfel nu este nicio diferenţă între acesta şi behăitul oilor în ţarc în aşteptarea stăpânului, care nu se sinchiseşte de ele şi continuă să le mulgă, taie sau să le tundă.

Astăzi au fost din nou manifestaţii în stradă, dar de data aceasta liderii sindicali au ţinut situaţia sub control. Asta să însemne democraţie?