Politica determină modul în care trăim pe pământ. Religia determină modul în care vom trăi veşnic.

Irwin Baxter

Aseară am văzut la OTV, difuzat “în buclă” timp de câteva ore încontinuu, filmuleţul cu femeia surprinsă într-o dublă a filmului “Circus” realizat de Charlie Chaplin în 1928. Femeia pare, după gesturi şi după obiectul pe care îl ţine la ureche, să vorbească la un… telefon mobil.

Filmuleţul îmi este cunoscut de ceva timp şi a fost lansat pe Internet de regizorul irlandez George Clarke. Acesta, conform afirmaţiilor sale, a descoperit secvenţa din întâmplare pe un DVD cu filmul respectiv, aceasta nefăcând parte din filmul propriu-zis, dar fiind găsită printre dublele trase în timpul filmărilor. Opinia lui Clarke este că femeia în cauză ar fi o călătoare în timp.

O explicaţie pe care unii dintre cei care au vizionat filmuleţul de pe Youtube ar fi că femeia ar purta un aparat auditiv, cu o formă mai neobişnuită, inventat de firma Siemens în 1924. Oricum varianta cu telefonul mobil nu stă în picioare, pentru simplul motiv că la acea dată nu exista infrastructura unei reţele de telefonie mobilă şi deci presupusa călătoare în timp nu avea cu cine să vorbească. Sau poate posedau Illuminati de la acea vreme o reţea mobilă secretă?!

Toată această poveste mi se pare o aberaţie sau o găselniţă de marketing, un viral bine gândit. Cred acest lucru pentru că nu este prima dată când astfel de poveşti sunt aruncate pe piaţă. Nu demult făcea vâlvă pe Internet o fotografie din 1940, în care apărea un bărbat îmbrăcat în haine din zilele noastre şi purta la gât un aparat foto modern.

Tineri liberali din Cluj au colindat în noaptea de Halloween prin oraş purtând măşti care înfăţişau mai mulţi lideri demoocrat-liberali printre care Traian Băsescu, Elena Udrea, Adriean Videanu sau Roberta Anastase.  “Colindătorii” s-au oprit la poarta sediului PD-L unde au imitat fiecare politicianul pe care îl reprezenta.

Nu uitaţi la noapte să daţi toate ceasurile cu oră înapoi! În noaptea dintre 30 şi 31 octombrie, ora 4 va deveni ora 3. Nu de alta, dar e duminică şi poate doriţi să dormiţi cu o oră mai mult.

Draga mea, nu fi nervoasă,
S-a-ntâmplat netam-nesam:
Cu maşina înspre casă
Prin furtună conduceam.

Când deodat’ din şanţ apare
Drept în faţa ochilor
O… ceva, o … arătare,
Şi-am frânat să n-o omor.

Era palidă şi trasă,
Udă, plină de noroi
Şi-am zis “Hai, te iau acasă
Să mănânci ceva la noi.”

S-a spălat, i-am dat mâncare
Şi-o camaşă, dar nu-i bai
Era dintre cele care
Tu nu le mai foloseai.

I-am dat fusta de mătasă
Şi-un pulover galben-pai.
Fiindcă te făceau cam grasă;
Tu nu le mai foloseai.

Rupţi, pantofii din picioare
I-am schimbat – o bucurai!
Cu acel model pe care
Tu nu îl mai foloseai.

Când să plece de la mine
M-a-ntrebat pe-un ton şoptit:
“Nu mai ai cumva, creştine,
Şi-altceva nefolosit?”

Primită pe e-mail.

Draga mea, nu fi nervoasă,

S-a-ntîmplat netam-nesam:

Cu maşina înspre casă

Prin furtună conduceam.

Cînd deodat' din şanţ apare

Drept în fata ochilor

O...ceva, o ... arătare,

Şi-am frânat să n-o omor.

Era palidă şi trasă,

Udă, plină de noroi

Şi-am zis "hai, te iau acasă

Să mănînci ceva la noi."

S-a spălat, i-am dat mâncare

Şi-o camaşă, dar nu-i bai

Era dintre cele care

Tu nu le mai foloseai.

I-am dat fusta de mătasă

Şi-un pulover galben-pai.

Fiindca te făceau cam grasă;

Tu nu le mai foloseai.

Rupţi, pantofii din picioare

I-am schimbat - o bucurai!

Cu acel model pe care

Tu nu îl mai foloseai.

Când să plece de la mine

M-a-ntrebat pe-un ton şoptit:

"Nu mai ai cumva, creştine,

Şi-altceva nefolosit?"

A scris un anunţ promoţional, mai lung de 160 de caractere, şi l-a trimis la 340 de persoane. La final însă i s-au facturat aproape 4.500 de mesaje. Nu a ştiut că serverul i-a fragmentat textul iniţial în zeci de scrisorele şi astfel a fost taxat pentru fiecare în parte.

Este o chestiune tehnică ştiută, insistă şi specialiştii Autorităţii Naţionale în Comunicaţii care adaugă: “Dacă un utilizator scrie un text cu 160 de caractere şi foloseşte un singur caracter special, textul iniţial va fi automat fragmentat în trei mesaje diferite, cu maxim 70 de caractere fiecare.”

Deci, feriţi-vă să scrieţi mesaje cu diacritice!

Psihologii de la Universitatea Wayne din Statele Unite au studiat vieţile a 10.000 de doctori, avocaţi şi sportivi, născuţi între anii 1870 şi 1930 şi au constatat că cei ale căror nume încep cu litera „D” trăiesc în medie mai puţin decât ceilalţi.

La extrema cealaltă se află cei al căror nume începe cu litera „A”, aceştia având o durată a vieţii care o depăşeşte pe cea a celor dintâi cu aproape 10 ani.

Cercetătorii presupun că acest lucru s-ar datora sistemului de notare din învăţământul american cu litere de la A la D, cea mai mare notă fiind A, iar D reprezentând cele mai slabe rezultate. Aceasta ar induce în subconştientul celor care au nume care încep cu „D” un respect de sine mai scăzut, care ar avea drept consecinţă o slăbire a mecanismului de protecţie împotriva bolilor.

Sursa

Dacă priviţi atent, la semiluna din centrul imaginii… un timp…

După un timp, stelele din jurul său vor dispărea una câte una. Interesant, nu!?

Inna i-a cântat lui Jean-Claude Van Damme “La Mulţi Ani”, fiind prezentă la aniversarea zilei de naştere a actorului, desfăşurată în cadrul unui eveniment care a avut loc la Kiev pe 18 octombrie. Sărbătoritul i-a oferit Innei o floare şi a îmbrăţişat-o, apoi a recomandat-o audienţei ca fiind “o prietenă”.

Blonda: – Bună ziua, aş dori să vorbesc la telefon cu mama, care se  află în altă ţară sau să-i pot trimite un mesaj.
Tipul de la agenţie: – Bineînţeles, vă rog să achitaţi la casă 100 de dolari.
Blonda: – Vai, dar nu am 100 de dolari la mine… Aş face orice ca să trimit mesajul sau să pot vorbi cu mama!
Când aude cuvântul “orice”, omul ridică o sprânceană, îi spune blondei să vină după el şi o duce într-o cameră alăturată.
Tipul: – Închide uşa!
Blonda închide uşa.
Tipul: – Stai în genunchi!
Blonda se aşează în genunchi.
Tipul: – Desfă-mi şliţul!
Blonda îi desface şliţul.
Tipul: – Scoate-o!
Blonda bagă mâna şi o scoate.
Tipul: – Ce mai astepţi? Da-i drumul!
Blonda, şoptind dulce, o duce la gură şi spune:
- Alo, mama, mă auzi?