Îmi este cunoscută această metodă, cu banda adezivă, dar eu nu am folosit-o niciodată. Dacă prinzi bine filmul pe mosor, întroducând capătul filmului în fanta de pe axul său şi rulezi strâns filmul pe el, nu mai alunecă după aceea.

Totuşi încercaţi mai bine metoda din filmuleţ.

Asta îmi aduce aminte de bancul cu Hitler, care juca Tetris cu deţinuţii de la Auschwitz.

Dacă ai un blog/site şi te consideri un scriitor talentat, având articole originale, pe poţi aştepta ca anumiţi indivizi – care au ales calea spre succes mai uşoară, numită furt – să îşi însuşescă anumite articole sau fragmente din acestea de la tine, fără să te anunţe şi fără să îţi ceară permisiunea.

Există o metodă de a afla dacă există pe Internet pagini cu conţinut similar cu cel generat de tine. Intră pe Copyscape.com şi introdu în câmpul de căutare adresa paginii de pe blogul tău, pe care vrei să o verifici. Va fi afişată o listă cu paginile de pe alte site-uri, care au un conţinut identic cu cel creat de tine.

Copyscape mai oferă, pe lângă acest serviciu gratuit şi alte servicii, plătite, care te pot informa dacă conţinutul tău este unic şi original sau poate monitoriza regulat Internetul căutând conţinut plagiat după paginile tale.

Pentru cei mai mulţi oameni calmul înseamnă letargie, iar emoţia înseamnă furie.
Epicur

De când m-am născut şi am învăţat să vorbesc româneşte, am aflat, din fragedă copilărie, că cei care sunt mai negri la faţă, poartă haine multicolore şi colindă străzile strigând “haine vechi” sau “sticle goale cumpăr” se numesc ţigani. La fel şi femeile cu fuste lungi şi colorate ţipător, cu cercei mari şi dinţi de aur, care vindeau pe lângă cinematografe gumă de mestecat turcească cu surprize şi seminţe, se numeau ţigănci.

Cred că şi ei între ei se numeau la fel pentru că “ţigan” era singurul termen pe îl auzisem în România, pentru această etnie, până când Iliescu a aprobat celebra ordonanţă prin care respectivii erau rebotezaţi rromi. Dealtfel cred că acest termen a fost inventat atunci, deoarece nici azi nu este folosit decât la noi şi în declaraţii oficiale la nivel european sau internaţional.

Tot după ’89, au pătruns în România o serie de organizaţii cu interese obscure care au băgat bani serioşi în ţară pentru trezirea “conştiinţei etnice” a ţiganilor şi i-au învăţat pe aceştia cum să se organizeze în diverse asociaţii şi ONG-uri, pentru a-şi apăra mai bine drepturile, pe care chipurile nu le-ar avea, fiind discriminaţi.

Aşa se face că, mâine are loc în Bucureşti un marş al ţiganilor care sunt împotriva iniţiativei lui Silviu Prigoană de a se reveni la denumirea de “ţigan” în locul celei de “rrom”. Marşul de protest, la care sunt aşteptaţi aproximativ 200 de participanţi, va începe la ora 11.00 în Piaţa Victoriei, în faţa Muzeului Antipa. De aici, protestatarii vor porni spre sediul Academiei Române din Calea Victoriei 125, după care se se vor îndrepta spre Muzeul Holocaustului (???).

Principala nemulţumire a organizatorilor protestului este că “iniţiativa parlamentarului Silviu Prigoană încalcă drepturile omului”.

Nu pot să înţeleg, în niciun chip, de ce se încheie marşul la Muzeul Holocaustului şi de ce revenirea la denumirea de ţigan încalcă drepturile omului! Are cineva vreo idee?!

Am datoria faţă de copiii mei să scap România de dracu, adică de Băsescu. Da şi vom scăpa de dracu. Eu vorbesc de dracu, dracu care ne-a adus pe toţi dacă vrei sa vorbim în limbajul ăsta. România este în mâinile lui dracu Băsescu.

Declaraţia în aparţine lui Victor Ponta şi a fost făcută aseară la emisiunea “Ultima şansă” de la Realitatea TV, emisiune moderată de Mihai Tatulici. Deci

Prima oară când am auzit de WikiLeaks a fost atunci când au publicat înregistrarea cu soldaţii americani din Irak, care asasinau civili nevinovaţi. Mi s-a părut atunci un act de curaj şi responsabilitate civică. Demascarea unor crime împotriva umanităţii nu este numai un gest de revoltă împotriva sistemului, dar şi o obligaţie de a face publice astfel de informaţii, atunci când te afli în posesia lor.

Nu acelaşi lucru pot spune despre recentele dezvăluiri, care par mai mult subiecte de tabloid, decât informaţii de interes public. Publicarea de tone de informaţii confidenţiale, furate din corespondenţa unor ambasade americane, cu Casa Albă, nu are nimic de-a face cu responsabilitatea civică.

Acest lucru mă face să cred că WikiLeaks, ori a fost de la început o diversiune a serviciilor secrete, aflate în slujba ocultei mondiale, ori a trecut ulterior în controlul acestora. Cred că scopul ultimelor dezvăluiri este acela de a justifica o cenzură mai pronunţată a Internetului şi o reformare a acestuia în vederea unui control mai mare a informaţiei în acest mediu de comunicare, totul sub pretextul pericolului pe care “cyber-terorismul” l-ar reprezenta pentru siguranţa statelor.

Trebuie să recunoaştem că Internetul este încă singurul mijloc de comunicare cu adevărat liber şi democratic, nefiind, deocamdată, supus controlului şi influenţei grupurilor oculte, al grupurilor de interese politice, economice, financiare sau de altă natură. Oricine are acces la Internet poate publica liber orice informaţie sau opinie, fără control din partea sistemului mass-media tradiţional. Şi acest lucru trebuie să rămână aşa!

În timp ce piaţa gadget-urilor e saturată de tot felul de dipozitive, care mai de care mai sofisticate, cu touchscreen, camera foto/video, acces la Internet, cu zeci şi zeci de aplicaţii inutile, iată ca a apărut şi un telefon mobil extrem de simplu şi minimalist, care poate fi numit, pe bună dreptate, anti-iPhone.

Se numeşte “John’s Phone” şi este cel mai simplu telefon din lume, având o singură funcţie: aceea de a da şi a primi apeluri. Telefonul dispune numai de o tastatură numerică, ceea ce înseamnă că nu poate fi utilizat pentru expedierea de SMS-uri. “John’s Phone” are un singur ton de apel, cu trei setări de volum diferite şi o memorie de apelare în care încap doar 10 numere, ce se pot scrie pe spate. De aceea telefonul vine la pachet cu un pix şi o bucată de hârtie. Avantajul principal este că bateria ţine până la trei săptămâni. Telefonul cântăreşte numai 95 de grame şi are o lungime de 10,5 cm.

Producătorul olandez a lansat dispozitivul pe piaţa din Marea Britanie cu preţuri între 59 de lire, varianta pe alb, şi până la 67 de lire, varianta pe roz sau verde. În Statele Unite telefonul costă în jur de 70 de dolari, iar în Europa preţul variază între 70 şi 80 de euro.

Cred că asta ar fi ultima fiţă pentru cocalarii şi piţipoancele de la noi, mai ales că e şi ieftin!

Încă un papagal din colecţia lui Băsescu…

Guvernul poate trasa linii generale, dar cei interesaţi să îşi schimbe viaţa în bine trebuie să fie cetăţenii. Noi venim şi punem matricea peste România şi spunem că, în această matrice, căutaţi soluţiile cele mai bune pentru a vă crea condiţii tot mai bune de trai. Guvernul nu oferă fericire. Căutaţi fericirea în munca dumneavoastră şi mai ales în perspectivele pe care le creaţi acestei ţări. Rămânem şi mâine şi pomâine în această ţară. Nimeni nu o să vină să ne spună că ne dă ceva să stăm acasă şi să nu muncim. Ţara aceasta nu are nevoie nici mâine, nici poimâine de comunism şi socialism. Are nevoie de oameni aşa cum sunt. Aveţi răbdare, munciţi şi o să treacă şi perioada grea.

Ioan Botiş – ministrul Muncii