Am întâlnit destul de numeroase persoane al căror orizont de percepţie se limitează la propria persoană şi la ceea ce văd zilnic înaintea ochilor. Aceşti indivizi rupţi de realitatea lumii în ansamblul ei, nu pot vedea mai departe de propriile experienţe şi de universul strâmt în care trăiesc.

De exemplu, dacă îi vei spune unei astfel de persoane, că e sărăcie în România îţi va replica imediat iritată: „Cum să fie sărăcie, că uite la mine în bloc toţi au maşini, îşi fac concediile prin Grecia şi cumpără în draci de la Carrefour!” Sau, dacă le spui că sunt mulţi şomeri şi e foarte greu să-ţi găseşti azi un loc de muncă, vor sări în sus imediat: „Unde dragă nu sunt locuri de muncă, că uite io am servici! Numai cine nu-i pace munca nu găseşte!”

Dacă ai inspiraţia să întrebi acea persoană unde lucrează şi cum a ajuns acolo, după mai multe insistenţe, s-ar putea să afli că lucrează la o mare companie de stat, cu salarii grase şi a ajuns acolo la recomandarea unei rude şi în plus, acolo mai lucrează şi soţul/soţia, fratele, vărul, mama, tata sau sora… de fapt sunt o mare familie fericită care trăieşte fără griji, pentru că s-au descurcat.

Acest gen de oameni sunt, dintr-un anumit punct de vedere, un pericol social, pentru că, datorită orizontului lor îngust de vederi, datorită incapacităţii lor de a vedea realitatea în ansamblul ei, cad pradă manipulărilor de tot felul din partea politicienilor şi agenţilor de propagandă ai diferitelor grupuri de interese.

Experţi abili în comunicare le pot exploata slăbiciunile, stereotipurile de gândire şi spunându-le ceea aceştia vor să audă şi ceea ce sunt predispuşi să audă şi să vadă, le pot induce o serie de opinii şi convingeri false, care acţionează în defavoarea binelui public şi în favoarea intereselor private ale manipulatorilor. Astfel se creează dezbinare şi divizare socială, apatie şi neimplicare în viaţa publică şi o totală dezinformare în rândul maselor de cetăţeni în legătură cu realitatea în care trăiesc.

Măi, ăsta micu’ măcar îşi exprimă sincer sentimentele, nu ca ipocriţii ăia de adulţi!

Aseară, un amic de pe Facebook îşi exprima entuziasmat admiraţia pentru Dinu Patriciu, fiind pur şi simplu fermecat de „viziunea” şi de gândirea sa economică. Omu’ văzuse cu puţin timp în urmă o emisiune la Realitatea TV, în care vorbise Dinu Patriciu şi era încă în stare de transă hipnotică, vrăjit de limbajul mieros cu arome de capitalism, neo-liberalism şi pragmatism al miliadarului de tranziţie.

Nu am rezistat şi mi-am exprimat şi eu opinia, ca cetăţean al unui stat democratic european, aceea că domnul Patriciu este expert atunci când vine vorba de sifonat bani de la buget prin tot felul de combinaţii oneroase şi complicitate cu cei aflaţi la putere. În schimb, când vine vorba de afaceri în economia reală, unde există piaţă şi competiţie (două cuvinte mult iubite de capitalişti), Dinu Patriciu a dovedit că este un afacerist mediocru, înregistrând multe eşecuri şi pierderi financiare importante.

Bineînţeles că respectivului nu i-au convenit afirmaţiile mele, fiind în continuare în transa indusă de discursul lui Patriciu. Dar ceea ce m-au contrariat au fost argumentele sale în favoarea arhitectului petrolist şi mogul media. Dom’ne, cică are viziune, vorbeşte frumos, părerile sale “în ce priveşte anumite decizii economice şi politice luate de administrativ” sunt geniale etc. Referitor la modul cum miliardarul de carton a făcut bani, pentru amicul meu nu contează, atât timp cât “statul nu a putut să-l dovedească”.

La final a venit şi cireaşa de pe tort: Dinu Patriciu este un creator, care a produs în societatea românească valoare şi capital (de fapt astea sunt cuvintele lui Patriciu pe care l-am auzit spunându-le şi cu alte ocazii). Ce face?!!! Ce valoare şi ce capital? După ce a primit pe gratis o rafinărie şi a pasat datoriile contractate în cârca statului, a vândut-o cu 2 miliarde şi jumătate de dolari, după care a tocat banii pe proiecte falimentare precum “Adevărul” Holding, sau mai recentele reţele de magazine mic.ro sau macro. Iar acum, văzându-se la ananghie a refăcut alianţa cu Băsescu, cel care mai ieri îl înfiera ca mogul şi oligarh!

De aceea spun că, noi românii suntem uşor de păcălit cu vorbe frumoase şi discursuri sforăitoare şi demagogice. Aşa au urcat pe scara socială o grămadă de actuali politicieni, aşa a ajuns şi Traian Băsescu preşedinte, prin tot felul de declaraţii seducătoare, după care nu au respectat promisiunile făcute, apoi au venit cu alte vorbe goale, şi mai frumos ambalate şi tot aşa…

Din aceleaşi motive o armată de aşa-numiţi analişti a tot felul de lucruri, de la politică şi economie, până la nuanţa chiloţilor Simonei Sensual, s-au pripăşit pe la tot felul de televiziuni şi mănâncă o pâine barosană, asigurându-şi astfel un trai călduţ şi lipsit de griji. De aceea mulţi escroci fac bani frumoşi din servicii de consiliere financiară, de afaceri, dezvoltare personală şi alte bazaconii. De aceea e plină ţara noastră de tot felul străini care vin să implementeze aici modele de afaceri răsuflate, care, în ţara lor de origine, ar fi luate în râs sau ar atrage atenţia organelor de poliţie.

Dacă vrem să avansăm ca societate şi să ne maturizăm, trebuie să învăţăm să gândim critic, să analizăm şi să reflectăm bine asupra a ceea ce spune cel din faţa noastră sau de la televizor şi să nu ne lăsăm amăgiţi de tot felul de experţi în manipulare şi diverse şmecherii, cu care reuşesc să prostească pe mulţi dintre noi ca pe nişte copii naivi.

În ultimul timp Ellie Goulding urcă tot mai mult în topul preferinţelor mele muzicale. Vocea ei îmi aminteşte de Kate Bush sau Tori Amos. Am ales să postez un videoclip cu o melodie mai puţin cunoscută la noi, “Under The Sheets”, nu “Starry Eyes” sau “Lights”, aşa cum v-aţi fi aşteptat.

Nu sunt un blogger A-list şi nu mă consider ca atare, dar nici blogger începător nu pot spune că sunt. În trei ani de zile, de când mă ocup cu treaba asta, am acumulat destulă experienţă, ca să-mi pot da cu părerea pe marginea subiectului, în cunoştinţă de cauză.

Am participat la ceva campanii, am fost invitat şi pe la evenimente, am participat la concursuri, iar în ultimul timp, tot mai multe din articolele mele sunt citate sau preluate (uneori ciordite) pe alte site-uri/bloguri. Am şi ceva trafic şi până acum am scris peste 2000 de articole pe câteva bloguri.

Observ în ultimul timp tot mai multe persoane care îşi fac blog, sau intenţionează să-şi facă unul. Spre deosebire de perioada „romantică” a blogging-ului acum toţi noii veniţi sunt porniţi, până la disperare, să facă bani. Nu mai contează ce scriu, de ce scriu, sau pentru cine scriu, ci ideea din start este „cum să fac mai repede şi mai uşor bani cu blogul”.

În primul rând, în orice domeniu, nu numai în blogging, obsesia asta a rezultatului activităţii, concretizat prin câştiguri financiare este contra-productivă. În primul rând, pentru a avea succes în orice faci, trebuie să înveţi să trăieşti zen. Trebuie să te bucuri de activitatea în sine, asta să fie principala recompensă şi pe urmă să te gândeşti la avantajele financiare. Dacă nu aboredezi astfel problema rişti să clachezi în scurt timp şi să-ţi pierzi interesul pentru activitatea respectivă, iar în final să abandonezi totul.

Pentru că am văzut în ultimele zile multe persoane interesate de subiectul „făcutului de bani” din blog, mi-am putut forma o imagine a novicelui tipic în materie de blogging. Acesta îşi deschide în grabă un blog, de obicei pe o platformă gratuită, trânteşte câteva articole la repezeală şi deja se gândeşte la făcut bani! Încearcă să vândă publicitate, îşi pune Google AdSense, se bagă în programe de afiliere, cere ajutorul bloggerior mari să-l introducă pe piaţa de publicitate etc.

În faza de început, prima preocupare ca blogger este aceea să dezvolţi conţinut şi să te auto-promovezi. Nu poţi să vinzi publicitate, dacă ai mai puţin de 20 de unici pe zi şi nu a auzit nimeni de tine. Nu mai vorbesc de Google AdSense şi de programele de afiliere, unde rata de click este sub 1% şi dacă ai mai puţin de 1000 de vizitatori unci pe zi nici nu merită să te bagi la aşa ceva.

Părerea mea este că abia după ce ai depăşit 1000 de articole postate pe blog şi au trecut cel puţin 6 luni de când te-ai apucat de “meserie”, poţi spune că „exişti” în blogosferă. Pe urmă, nu este suficient doar să fii vechi în domeniu şi să ai tone de articole postate. Mai trebuie să ştii să comunici cu publicul tău, să te faci simpatizat şi să ai abilitatea de a crea o comunitate în jurul blogului tău. Pentru asta trebuie să ştii foarte precis cărei categorii de cititori te adresezi şi ce aşteaptă ei de la tine.

Ca să te faci cunoscut, e nevoie de multă muncă de promovare a propriului brand în online şi offline. Trebuie să comunici cu alţi bloggeri, să comentezi pe bloguri, pe forumuri, în reţelele social media, să mergi la evenimente în offline, să participi la concursuri, campanii, să stabileşti legături cu departamentele de PR şi publicitate ale diferitelor companii, instituţii mass-media etc. În rezumat asta înseamnă să îţi creezi şi să întreţii permanent o prezenţă şi o imagine personală în mediul online şi în lumea reală.

În concluzie, este cea mai mare prostie să deschizi un blog numai cu ideea fixă în cap de a face repede bani! Dacă nu ai pasiune pentru blogging, dacă nu ai talent la scris, abilităţi de comunicare şi nu ai suficientă răbdare şi tenacitate, pentru a persevera în ciuda lipsei rezultatelor, în final iniţiativa ta este sortită eşecului sigur.

În mâinile unui maestru ca Igor Presnyakov, chiar şi o chitară acustică poate reda sonorităţile piesei “The Robots” a legendarei formaţii de muzică electronică Kraftwerk. E nevoie doar de puţin reverb!

Consumatorii de electricitate vor plăti în acest an 1,3 miliarde lei suplimentar pentru sprijinirea dezvoltării energiilor regenerabile prin schema certificatelor verzi, urmând ca în 2013 costurile să crească de peste trei ori, la 3,99 miliarde de lei, potrivit estimărilor ANRE.

În al doilea an de aplicare a acestei scheme de sprijin, costurile suportate de populaţie vor creşte la 2,7 miliarde de lei şi vor ajunge la 5,3 miliarde lei în 2020.

Furnizorii de energie vor include costurile aferente achiziţiei certificatelor verzi în facturile plătite de toţi consumatorii, astfel încât preţurile finale ale energiei vor creşte.

Sursa: Ziua Veche

Mă întreb, aşa de curiozitate, în ce conturi vor intra aceşti bani şi ce acţiuni concrete se vor face pentru “sprijinirea dezvoltării energiilor regenerabile” ?! Sau este o altă modalitate de a mai sifona nişte bani, o taxă mascată, pusă pe prostia şi lipsa de reacţie a românilor?

Asta-i varianta finlandeză a melodiei braziliene, cu numele localităţii ăleia din Croaţia, al cărui nume nu se poate pronunţa la televizor în România!

Facem pariu că la următoarele mitinguri de la noi se va dansa pe “Pomppufiilis” în loc de “Dansul Pinguinului”?!

Am aflat de chestia asta ieri, de pe blogul lui Sorin Tudor şi mi se pare o cauză pentru care merită să te implici. Este vorba despre un “microsite care permite fanilor să-şi sprijine echipele naţionale prin intermediul Twitter, postând mesaje, fotografii sau filme. Fiecare tweet trebuie să includă hashtag-ul #1YearToGo şi numele ţării” (ROU pentru România).

Azi am văzut că şi Chinezu a preluat ideea. Ar fi un lucru frumos să arătăm lumii şi sportivilor noştri că ne pasă de ţara noastră şi de valorile ei. Aşa că nu mai staţi pe gânduri, intraţi pe acest site şi postaţi un scurt mesaj de încurajare, o fotografie sau chiar un filmuleţ, dacă vă ţine cureaua, pentru echipa României care va participa în 2012 la Jocurile Olimpice care se vor desfăşura la Londra!

La început, nici eu nu prea ştiam ce să scriu şi cum să procedez, dar am realizat că este foarte simplu şi uşor! Ajutaţi România să urce în top!

Deşi se declară mulţumiţi de recolta din acest an, reprezentanţii producătorilor agricoli susţin că importurile de fructe şi legume la preţuri foarte mici, precum şi evaziunea fiscală din domeniu le creează probleme în valorificarea producţiei.

Ei spun că vina este împărţită, pe de o parte aparţine autorităţilor, care nu îi sprijină suficient, pe de altă parte producătorilor, care nu reuşesc să se asocieze.

“Importurile ne sufocă, inclusiv când vine vorba să livrăm pentru supermarketuri. Avem contract cu supermarketurile. Noi le-am spus că preţul roşiilor este de 0,85 lei pe kilogram plus TVA, însă ei ne-au transmis că au roşii din Turcia la un preţ mai mic”, a declarat pentru Gândul Mircea Croitoru, vicepreşedintele Asociaţiei Naţionale Profesionale Legume-Fructe şi directorul executiv al Societăţii Agricole “Legume-Fructe” Matca (judeţul Galaţi), una dintre cele mai mari zone legumicole din România.

În prezent, la Matca, roşiile nu se mai vând la kilogram, ci la bax, astfel că un kilogram de tomate ajunge să coste 30 de bani, mai spune Croitoru. Din păcate mare parte din producţia de legume din zonă ajunge la groapa de gunoi, pentru că producătorii nu reuşesc să o vândă şi nici nu deţin depozite frigorifice.

El spune că în acest an producţia este mai bună faţă de alţi ani, “însă nu chiar atât de bună pe cât se spune la televizor”. Cu toate acestea, Croitoru arată că, de exemplu, producătorii de pepeni nu şi-au recuperat nici măcar cheltuielile, pentru că atunci când au dorit să livreze marfa la un supermarket cu care aveau contract, li s-a spus că deja acolo aveau pepeni din Grecia cu 0,3 lei pe kilogram.

Sursa: Agenţia.org