Aflu cu stupoare, dintr-un articol de pe CorectNews.ro, scris de Sorin Roşca Stănescu, că BNR în deplin acord cu Guvernul României şi cu Preşedintele Traian Băsescu se pregăteşte să diminueze rezerva naţională pentru a cumpăra băncile greceşti.

Băncile greceşti, care au intrat masiv şi în România, deţin o cotă de piaţă de circa 20 la sută. Având în faţă perspectiva prăbuşirii lor, Guvernul României şi Banca Naţională au două opţiuni. Să stea cu braţele încrucişate şi să lase băncile elene să cadă sau să diminueze rezerva naţională BNR şi să cumpere, pur şi simplu, sucursalele din România ale băncilor greceşti. Prima opţiune poate genera un mic cutremur în întregul sistem bancar românesc dar în niciun caz cu consecinţe dezastruoase. Iar firmele româneşti care au credite la aceste bănci greceşti ar beneficia chiar de un relativ răgaz în ceea ce priveşte rambursarea. Guvernatorul Băncii Naţionale a României, domnul Mugur Isărescu, împreună cu Preşedintele Traian Băsescu şi cu primul-ministru Emil Boc optează, însă, pentru o altă soluţie. Aceea de a etatiza, prin cumpărare, băncile elene din România.

Deci băncile noastre româneşti le-am vândut la străini, pentru că le-au jefuit unii prin anii ’90 şi a trebuit să le privatizăm pentru a fi “eficiente”, iar acum naţionalizăm băncile grecilor gata făcute praf! Întrebarea e, oare cu ce bani vor fi cumpărate aceste bănci şi care vor fi avantajele pentru România??? Asta presupunând că BNR şi Guvernul lucrează în interesul cetăţenilor români şi nu la ordinul “agenturilor străine”…

Satelitul-autobuz care tocmai a căzut la nord-est de regiunea Samoa Americană, nu a fost singurul care a pus în pericol Terra. În luna noiembrie, un alt satelit scos din funcţiune se va prăbuşi peste planeta noastră.  Acesta se numeşte Roentgen Satellite (sau ROSAT), scrie Space.com.

Impactul cu Pământul va avea loc la începutul lunii noiembrie. Nu se poate determina încă locul exact unde resturile acestui satelit vor cădea, la fel ca şi în cazul celui care tocmai s-a prăbuşit.

Greutatea lui totală este de 2,4 tone. Satelitul ar putea să cadă pe o zonă întinsă, din cauza orientării sale. În total, pe Pământ, ar ajunge 30 de resturi de mărime destul de mare din acest satelit. Ele au greutatea totală de 1,6 tone, scrie ziare.com.

Locul prăbuşirii lui va putea fi determinat cam cu una-două ore înainte ca acest lucru să se întâmple. Cu o zi înainte de prăbuşire, se va putea spune în ce zonă geografică ar putea să cadă acesta. Riscurile ca oamenii să fie răniţi nu sunt neglijabile, spun experţii în domeniu.

În urmă cu câteva zile cei de la NASA au reuşit să găsească locul în care s-a prăbuşit satelitul-autobuz.

Satelitul dezafectat al agenţiei NASA, care a căzut pe Pământ în acest week-end, a fost găsit de oamenii de ştiinţă. Din fericire, locul unde s-a prăbuşit nu este populat de oameni. Experţii au ajuns la concluzia că resturile, având o greutate totală de 495 de kilograme, au supravieţuit coborârii acestui satelit, ce a reintrat în atmosfera terestră sâmbătă, în jurul orei 04:00 GMT.

Este vorba despre Oceanul Pacific, iar resturile satelitului-autobuz s-au împrăştiat pe o zonă de aproximativ 800 de kilometri, la nord-est de regiunea Samoa Americană, potrivit Sky News.

Samoa de Est este parte a arhipelagului Samoa, localizat la vest de Insulele Cook, nord de Tonga şi sud de Tokelau: mai multe insule totalizând cu puţin peste 200 de kilometri pătraţi şi o populaţie de câteva mii de locuitori. Zona în care s-au împrăştiat resturile satelitului este situată la nord-est de aceste insule, practic bucăţile de satelit au căzut în valurile oceanului, zona în care a “plouat” cu bucăţi de satelit fiind lungă de 800 km.

Cercetătorii de la NASA s-au declarat fericiţi de acest rezultat, deoarece această locaţie este nelocuită, fapt care a scăzut la minim riscul producerii unor accidente.

Sursa: Agenţia.org

În acest poem amuzant, intitulat “Bancherul” (The Banker), semnat de Craig-James Moncur, sunt sintetizate practic toate marile teorii ale conspiraţiei, referitoare la controlul ocult al lumii. Partea tristă e că aceste lucruri sunt cât se poate de adevărate.

Dacă doriţi şi varianta originală, netradusă a poemului:

My name is Montague William the III
And what I will tell you may well sound absurd
But the less who believe it, the better for me
For you see … I’m in banking and big industry

For many a year we have controlled your lives
While you all just struggle and suffer and strive
We created the things that you don’t really need
Your, your sports cars, and fashions, and plasma TV’s

I remember it clearly how all this begun
Family secrets from father to son
Inherited knowledge that gives me the edge
While you peasants people lie sleeping at night in your beds

We control the money that controls your lives
Whilst you worship false idols and wouldn’t think twice
About selling you souls for a place in the sun
These things that won’t matter when your time is done

But as long as they’re there to control the masses
I just sit back and consider my assets
Safe in the knowledge that I have it all
While you common people are losing your jobs

You see … I just told you in utter contempt
But the smile on my face well it makes me exempt
For I have the weapon of global TV
Which gives us connection and invites empathy

You would really believe that we look out for you
While we bankers and brokers are only a few
But if you saw that you’d take back the power
Hence, daily terrors to make you all cower

The panics, the crashes, the wars, and the illness
That keep you from finding your spiritual wholeness
We rig the game, and we buy-out both sides
To keep you enslaved in your pitiful lives

So, go out and work as you body clock fades
And when it’s all over a few years from the grave
You’ll look back on all this and just then you’ll see
That your life was nothing … a mere fantasy

There are very few things that we don’t now control
To have lawyers and police force was always a goal
Doing our bidding while you march on the street
But, they never realized that they’re only just sheep

For real power resides in the hands of a few
You voted for parties, what more could you do?
But what you don’t know is they’re one and the same
Old Gordon has passed good Ole David the reins

And you’ll follow the leader who was put there by you
But your blood it runs red while our blood runs blue
But you simply don’t see it’s all part of the game
Another distraction like money and fame

Get ready for wars in the name of the free
Vaccinations for illness that will never be
Assault on you children’s impressionable minds
And a micro-chipped world you’ll put-up no fight

Information suppression will keep you in toe
Depopulation of peasants was always our goal
But eugenics was not what we hoped it would be
Oh yes, it was us that funded NAZI’s

But as long as we own all the media too
What’s really happening does not concern you
So just go on watching your plasma TV
And the world will be run by the one’s you can’t see.

Din când în când, în presa oficială internaţională mai scapă unele informaţii pe care cei care fac jocurile pe acestă planetă ar vrea să le ţină departe de ochii şi urechile mulţimilor.

Într-un interviu în direct la postul TV BBC, Alessio Rastani, care s-a recomandat ca “trader independent”, a făcut câteva dezvăluiri ce i-au şocat şi i-au luat prin surpindere pe jurnaliştii cu care discuta.

El a spus că marii finanţişti şi jucători pe pieţele financiare internaţionale, nu numai că nu au interesul să găsească soluţii pentru criza actuală, ci chiar urmăresc să profite şi să aibă beneficii de pe urma acesteia. Chiar el însuşi, spune că visează la o astfel de criză mai mult timp.

De 3 ani am tot visat să vină o recesiune şi o cădere a burselor ca să pot face bani.

Declaraţiile şocante nu se opresc aici. Conform acestui trader independent lumea nu ar fi condusă de guverne, ci de grupul financiar Goldman Sachs.

De fapt, guvernele nu sunt cele care conduc lumea. Goldman Sachs o face.

Alessio Rastani am mai avertizat, în cadrul aceleiaşi apariţii tv că în următoarele douăsprezece luni, milioane de oameni îşi vor pierde economiile de-o viaţă.

După această apariţie surprinzătoare, presa a încercat să îl decredibilizeze pe neobişnuitul invitat, spunând că este de fapt un impostor care vrea să câştige notorietate, sau că interviul a fost o farsă. Dar lucrurile au fost spuse şi milioane de oameni au văzut înregistrarea video, care a devenit clip viral pe Youtube.

Un siloz de cereale recent achiziţionat de Cargill în Drobeta Turnu Severin a fost deschis oficial de Martin Schuldt, şeful de afaceri Cargill în România, la un eveniment la care au participat Marius Bălu, preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi, autorităţile locale, angajaţi Cargill şi clienţi.

Noul siloz, acum pe deplin operaţional, permite Cargill să colecteze şi să stocheze cereale produse de fermierii din Mehedinţi şi judeţele din jur, cum ar fi Dolj, Caraş – Severin şi Timiş.

Cargill este activă în industria românească de cereale şi seminţe oleaginoase din 1996. De atunci, compania a facut o serie de investiţii importante şi astăzi are aproximativ 750 de angajaţi în ţară. Silozul Drobeta, reactivat pentru prima dată din 1999, va contribui la operaţiunile existente ale Cargill, prin extinderea reţelei de aprovizionare curentă a companiei şi a acoperirii pentru România şi străinătate. În plus, volumul de stocare de 44.000 tone metrice va creşte capacitatea operaţională a silozurilor Cargill în România cu 8% şi va contribui la conectarea industriei cerealelor din vestul României la noi pieţe, datorită apropierii unităţii faţă de Dunăre.

Silozul va angaja până la 20 de persoane, pe lângă locurile de muncă indirecte create prin programul de modernizare.

Sursa

Deci trebuie să vină o multinaţională americană, ca să depoziteze cerealele noastre şi să facă comerţ (speculă) cu ele, pentru că noi nu suntem în stare! Astfel străinii ajung să ne controleze până şi hrana zilnică, pâinea noastră cea de toate zilele. Oferă amărâţilor de români câteva zeci de locuri de muncă şi fac profituri de miliarde de dolari din speculă cu cerealele noastre.

Întotdeauna am considerat că maneaua de azi nu este un gen muzical propriu-zis, ci doar o muzică suburbană, de periferie, cântată după ureche de nişte lăutari de nunţi şi botezuri, majoritatea de etnie rromă.

Dovada acestui lucru o face din plin Adi Minune, cu noile sale remix-uri ţigăneşti după “Man Down” şi “I’m Into You”, cântate în original de Rihanna şi Jennifer Lopez.

Pontul l-am primit de la Mircea Badea în emisiunea “În gura presei”, via Ciutacu.

La noi nu mai e dragoste, e iubire acum.

Bianca Drăguşanu – despre relaţia ei cu Adrian Cristea

Cred că nu există cineva în România care să nu fi auzit de Ciprian Apostoaie, băiatul puţin retard, care a devenit celebru cu expresia “nu ştiu, nu ştiu d-astea!”. Acum nu-şi mai caută prietenă, deoarece şi-a găsit. Şi încă una care seamănă foarte mult cu el!

Mai mult decât atât, acum el vrea şi un contract cu Mihai Bendeac, pentru că se foloseşte de imaginea sa şi de celebra lui expresie, în emisiunile umoristice realizate de vedeta de la Antena 1. Aaa, şi să nu uit, Ciprian este… din Piatra Neamţ!

Azi nu prea m-am ocupat de blog, de fapt nu prea am intrat pe Internet, deoarece am avut multă treabă şi am fost mai tot timpul pe drumuri.

Printre altele, am făcut încă o încercare de a-mi ridica de la facultate diploma de licenţă. Prima dată am fost săptămâna trecută, când, din întâmplare, m-am întâlnit la secretariat  chiar cu profesorul care se ocupă cu eliberarea respectivelor diplome.

Acesta m-a întrebat dacă am făcut până acum vreo cerere pentru eliberarea actului. I-am spus că nu şi atunci mi-a cerut numele şi l-a scris pe un post-it. Apoi mi-a spus că miercurea viitoare, adică azi, pot veni să ridic diploma de licenţă, foaia matricolă şi diploma de bacalaureat. Am întrebat dacă mai trebuie să mă duc să fac cerere la biroul de eliberare al diplomelor şi mi-a spus că nu mai este nevoie.

Azi m-am dus încrezător să îmi iau diploma şi după ce am stat cam o jumătate de oră la rând, la ghişeu duduia de acolo m-a întrebat dacă am făcut cerere. I-am spus că nu şi atunci mi-a zis că în acest caz diploma nu este gata.

I-am povestit atunci treaba cu profesorul care m-a asigurat că nu mai e nevoie de cerere. Şi ce credeţi că îmi spune tipa? „Aaa, păi dacă a scris pe un post-it înseamnă că a uitat!” În concluzie, având în vedere că mâine e şedinţă cu decanul, iar poimâine e vineri şi nu se ştie dacă domnia sa va veni, urmează să sun luni, pentru a afla dacă diploma e gata marţea viitoare.

Dar de fapt nu ăsta e subiectul principal aici. Altceva vreau să scot în evidenţă. Vedeţi voi, de când nu mai am şefi şi nu mai sunt într-un mediu în care predomină filosofia corporatistă, în care angajatul este un roboţel întors cu cheia, aflat mereu în priză, agitat şi veşnic în criză de timp, am învăţat să fiu mereu calm, relaxat şi cât mai răbdător, asemeni unui bătrân înţelept zen budist.

Nu traversez strada pe roşu, sau la limita dintre verde şi roşu, nu mă uit din minut în minut la ceas, nu fac scandal că rândul la poştă sau în alt loc merge prea încet etc. Îmi fac timp să admir cerul senin, copacii, păsările, oamenii de pe stradă, pe scurt, caut să trăiesc în ritmul milenar al naturii şi să nu mă las târât de tăvălugul societăţii consumerist-capitaliste în care oamenii sunt antrenaţi tot mai mult.

Aşa că mi s-a părut amuzant să văd lumea adunată acolo, la coadă la diplome, cum se agită şi se dă de ceasul morţii, pentru că trebuie să aştepte 20-30 de minute, pentru a ridica o bucată de hârtie, de care oricum nu au nevoie uregent. Unii vociferau că s-au învoit de la serviciu, alţii că de ce a durat atât de mult, de la examenul de licenţă şi până acum, eliberarea diplomelor, alţii erau supăraţi că li s-au pierdut fotografiile şi trebuie să facă altele…

Eu eram foarte liniştit, deşi mai aveam treabă în alte două locuri după aceea, ba mai spuneam şi câte o glumă din când în când, ca să trecă timpul mai repede.

Când am plecat, am observat că mulţi dintre cei grăbiţi şi agitaţi erau cu maşina personală. Eu venisem cu RATB-ul şi după aceea m-am dus până în centrul oraşului pe jos. Vremea era superbă, Soarele pe cer nu se grăbea deloc, păsărelele ciripeau vesele prin copaci şi cred că nici ele nu se grăbeau undeva, numai oamenii se purtau de parcă şi-ar trăi ultima zi pe acest pământ şi trebuie să îşi rezolve toate probleme vieţii în puţinele ore care le-au mai rămas.

Singurele care păreau să nu aibă nicio grijă erau două prostituate, care stăteau la o terasă cu un tip ce vorbea în italiană, arătându-le ceva într-o carte…

Este foarte trist când ne gândim că natura vorbeşte, iar omul nu o ascultă.

Victor Hugo