Pentru că nu avea bani să-i facă cadou prietenei sale un iPad de ziua ei, un tânăr din China a construit manual o tabletă, folosind componente de la un laptop vechi şi un touchscreen cumpărat de pe Internet.

Wei Xinglong a construit dispozitivul în doar 10 zile, iar acest lucru se vede şi în calitatea gadgetului, scrie chinadaily.com.cn. iPad-ul de casă a costat 800 de yuani (aproximativ 60 de euro) şi are grosimea unei cărţi de aproximativ 300 de pagini. Cu toate acestea, funcţionează la fel ca o tabletă, în limitele posibile.

„Placa de bază, cea video, procesorul şi ecranul au fost luate de la un laptop mai vechi, iar ecranul tactil şi bateria le-am cumpărat de pe internet”, a declarat Wei.

Sursa: Adevărul

Sunt ai naibii rău chinezii ăştia!

Am citit azi pe mai multe site-uri, o ştire care spune că circa 2.000 de medici din Slovacia, reprezentând un sfert din numărul total al medicilor care lucrează în această ţară, au demisionat în semn de protest pentru salariile mici cu care sunt plătiţi.

Până aici nimic neobişnuit. Deja ştim că în alte ţări cetăţenii protestează mult mai energic şi mai ferm decât la noi. Dar surpriza a venit când am citit şi despre nivelul de salarizare al medicilor din Slovacia, considerat de aceştia ca fiind nesatisfăcător.

Astfel, un doctor cu vechime redusă are un salariu cuprins între 550 şi 600 de euro, în timp ce un medic cu experienţă, specializat, câştigă între 1.000 şi 1.200 de euro lunar. Mi-a venit să râd atunci când am citit că guvernul le-a propus medicilor nemulţumiţi o creştere salarială lunară de 300 de euro, însă sindicatul a cerut una de cel puţin 700 de euro.

Păi la noi dacă cineva are un salariu de doar 300 de euro, tot consideră că are „un serviciu bun”! Iar la capitolul taxe şi preţuri suntem aliniaţi cu Europa şi pe alocuri chiar mai scumpi, atunci când vine vorba de preţuri la alimente şi bunuri de larg consum. Cu toate astea românii tac şi înghit, iar guvernanţii îşi fac de cap în continuare!

Dr. Qi Jiang Tao din Taiwan, executând setul Tai Chi Chuan de 47 de forme. Am postat clipul mai mult pentru mine, că poate îmi fac şi eu timp să mai exersez aceste minunate mişcări, benefice pentru sănătate, longevitate şi elevare spirituală.

Dreptul la liberă exprimare este garantat de Constituţia României prin articolul 30. De asemenea pe plan internaţional, libertatea de expresie este consfinţită prin “Declaraţia Universală a Drepturilor Omului” adoptată pe 10 decembrie 1948, în urma Adunării Generale O.N.U. de la Geneva. În articolul 19 se stabilesc următoarele:

Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.

Cu toate astea în practică lucrurile nu stau deloc aşa. De exemplu, să presupunem că unei persoane nu îi plac ţiganii. Această etnie este poate cea mai minunată, talentată, valoroasă şi originală din toate etniile de pe glob. Dar persoana respectivă, din motive subiective, nu empatizează cu cei care fac parte din această minoritate şi nici nu apreciază anumite comportamente ale membrilor săi. Ea nu îşi va putea exprima vreo nemulţumire legată de ţigani, deoarece automat este catalogată ca rasistă, şovină, naţionalistă, fascistă etc.

Dacă persoana este o vedetă sau un demnitar, atunci va avea parte şi de atacuri virulente din partea unor ONG-uri, asociaţii, militanţi şi propagandişti media, care vor fi revoltaţi că nu se respectă drepturile minorităţilor, că se discriminează şi se încalcă legea.

Sau, încă un exemplu, dacă cuiva nu-i plac homosexualii, sau mai precis, consideră homosexualitatea ca fiind ceva anormal şi relaţiile homosexuale o perversiune, este din nou atacat, denigrat, acuzat de discriminare de către tot felul de asociaţii, fundaţii sau persoane publice obsedate de “corectitudinea politică.”

Deci, deşi au dreptul la liberă exprimare, în aceste cazuri persoanele respective trebuie să se abţină de la exprimarea liberă, cel puţin în spaţiul public, deocamdată.

Articolul 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, aprobată prin Legea nr. 48/2002, prevede următoarele:

Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia.

După cum se poate observa, nici articolul, nici vreo altă prevedere legislativă, nu stabilesc clar ce înseamnă “propagandă naţionalist-şovină” şi nici criteriile după care se poate decide dacă un anume comportament este intimidant, ostil, ofensator, umilitor, degradant sau atinge demnitatea unui “minoritar”.

În consecinţă numai simpla pronunţare a numelui unei minorităţi, grup etnic sau “orientat sexual diferit”, poate fi catalogată drept ofensă sau discriminare. Dacă e să o luăm aşa, conform acestui articol de lege, Traian Băsescu comite o contravenţie atunci când îi jigneşte pe pensionari spunând că sunt “cancerul societăţii”, sau pe ţărani şi români în general, atunci când spune că “au performanţe limitate”. Tot Băsescu a jignit poporul român atunci când a spus că “România este o ţară de mâna a doua”, nu?!

Deja am intrat în partea a doua a subiectului, pentru că, privind lucrurile din direcţie opusă, atunci când cineva aduce atingere valorilor naţionale, spunând despre români că sunt puturoşi, necivilizaţi, hoţi, sau când cineva batjocoreşte simbolurile religioase creştin-ortodoxe, când ia în derâdere manifestările religioase ortodoxe, sau aruncă cu noroi în Biserica Ortodoxă Română, nici un ONG, asociaţie, fundaţie, sau persoană publică “corectă politic” nu ia atitudine şi nu invocă aceleaşi drepturi şi reglementări ca şi în cazul minorităţilor. Ba dimpotrivă, aceste acţiuni anti-româneşti şi anti-religioase sunt lăudate şi încurajate în baza dreptului la liberă exprimare.

Deci, libertatea de expresie este valabilă doar în cazul minorităţilor, în timp ce în cazul majorităţii se aplică cenzura şi dubla măsură. Asta înseamnă dictatura minorităţilor asupra populaţiei majoritare, care astfel este discriminată, şi o cenzură ce aminteşte de fostele regimuri totalitare, practicată însă sub masca “corectitudinii politice” şi a drepturilor omului.

Dedicaţie pentru toţi mafioţii din România.

Un virusolog olandez a creat un virus derivat din cel al gripei aviare, mult mai puternic şi transmisibil pe calea aerului. Acesta se spune că ar putea ucide jumătate din populaţia planetei.

În laboratorul său din Olanda, virusologul Ron Fouchier făcea experimente cu virusul gripei aviare pentru a vedea cum acesta ar putea deveni chiar mai contagios. Cercetarea sa a implicat răspândirea virusului la o populaţie de dihori şi a observat că, pe măsură ce virusul se reproducea, se adapta să se răspândească chiar mai repede. Nu vă ingrijorează gripa dihorilor? Studiile anterioare au aratat că orice tulpini de virus gripal care pot trece de la un dihor la altul, pot trece, de asemenea, de la un om la altul. Zece generaţii (de dihori n.t.) mai târziu, în urma eforturilor sale a fost creată o tulpină transmisibilă prin aer, care ar putea ucide jumătate din populaţia umană.

Sursa: Gizmodo

Presupunând că această ştire nu este încă o manevră de propagandă panicardă, cu care ne-am obişnuit deja, mă întreb de ce oare savanţii se chinuie să creeze artificial viruşi mortali, în loc să încerce să găsească soluţii de luptă împotriva celor existenţi?

Din câte ştim, până acum gripa aviară nu se transmite de la păsări la om, iar cazurile umane de gripă au fost aproape nule ca număr. Acum acest virusolog încearcă să facă virusul mai agresiv şi transmisibil pe calea aerului. Mai mult decât atât, din acelaşi articol aflăm că el şi-a prezentat cercetările la o conferinţă organizată la Malta, în luna septembrie, iar acum vrea să publice rezultatele acestor cercetări.

Oare crearea de viruşi artificiali, capabili să ucidă oameni în masă, nu este un act de terorism?! De ce este lăsat acest cercetător să facă aşa ceva, ba mai mult să îşi publice munca sa, riscând să pună în mâna unor criminali o armă biologică, capabilă să extermine omenirea?

La prima sa conferinţă de presă, după ce a fost desemnat preşedinte al Uniunii Europene, Herman Van Rompuy a declarat într-un discurs că bazele guvernării globale au fost puse în 2009, prin înfiinţarea grupului G-20, iar “Conferinţa de la Copenhaga pe tema schimbărilor climatice” este încă un pas înainte către managementul global al planetei.

După cum vedeţi, am o temă nou-nouţă la blog. Am stat toată ziua să bibilesc la ea şi din cauza asta nici nu am avut timp să scriu articole azi. Este o temă free, aşa că a trebuit să o traduc în română, să mai umblu la stil şi grafică puţin, să adaptez plugin-urile la noul format, wigdet-urile şi tot ce mai trebuie.

Tema nu afişa avatarurile la comentarii, aşa că am umblat puţin pe la codul PHP şi la fişierul de stil CSS. Am modificat şi footer-ul, care iniţial era criptat, ca să pot băga nişte cod suplimentar acolo şi multe alte chestii mărunte.

Ceea ce a ieşit puteţi vedea şi voi. Mie îmi place foarte mult, mai ales că acum am şi buton pentru editarea comentariilor pe loc, fără să trebuiască să le mai caut de nebun în lista din panoul de administrare.

Aştept păreri!

Tot circulă pe Facebook un citat, care cică îi aparţine lui Paulo Coelho. Sună cam aşa:

Un copil poate oricând să-l înveţe pe un adult trei lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce-şi doreşte.

Sunt de acord că un copil îl poate învăţa pe un adult orice, nu numai aceste 3 lucruri. Însă nu pot spune că aceste lucruri sunt în totalitate bune, utile şi încărcate de spiritualitate.

Cu primul lucru din citat sunt de acord. Este bine în viaţă să fii optimist, vesel şi bine-dispus, fără un motiv special. Dar legat de următoarele două am marii dubii.

Să nu stai locului niciodată înseamnă o lipsă totală de autocontrol, nervozitate, o minte agitată şi un consum inutil de energie. Cei care practică meditaţia şi merg pe o cale spirituală, înţeleg exact ce vreau să spun.

Să ceri cu insistenţă ceea ce îţi doreşti, iarăşi nu mi se pare un sfat înţelept. În primul rând, pentru că trebuie mai întâi să meriţi ceea ce îţi doreşti. Apoi, dacă ceri altora să îţi împlinească dorinţele, înseamnă că eşti egoist, leneş şi imatur. Dacă mai eşti şi insistent, atunci devii chiar pisălog. Şi nu în ultimul rând, în viaţă trebuie să învăţăm că nu putem obţine chiar tot ce ne dorim. De exemplu, cineva şi-ar putea dori ca toţi oamenii de pe pământ să moară şi să rămână numai el! Credeţi că această dorinţă este realizabilă şi legitimă?!

Educaţia unui copil de fapt tocmai asta urmăreşte; autocontrolul pornirilor instinctuale şi al impulsurilor de moment şi asimilarea faptului că dorinţele noastre trebuie puse în acord cu nevoile şi posibilităţile reale, cu cei din jur şi cu mediul înconjurător.

Morala pe care o desprindem de aici este că nu trebuie să iei ca model orice citat, doar pentru că acesta aparţine unei persoane celebre. De multe ori chiar şi personalităţile pot debita multe tâmpenii!

Cincisprezece ani după gratii este preţul pe care l-ai putea plăti pentru un “like” pe unele pagini de Facebook, în Thailanda. Strigător la cer? Din păcate, aceasta este doar o parte dintr-o tendinţă la nivel mondial, pe măsură ce mâna „Big Brother” se extinde din ce în ce mai mult în reţelele sociale.

Ministrul Informaţiei din Thailanda a avertizat că persoanele care dau “like” sau “share” paginilor Facebook considerate peiorative la adresa regelui şi a familiei regale vor fi acuzate de încălcarea legilor ţării de „lèse majesté”, o infracţiune care se pedepseşte cu până la 15 ani de închisoare.

El i-a sfătuit pe cei în cauză să dea “unlike” acestor pagini şi să elimine orice comentarii postate, sau riscă sancţiuni dure, informează „The Bangkok Post”.

Thailanda este cunoscută pentru aplicarea cu stricteţe a legilor ce protejează demnitatea suveranului, indiferent de naţionalitatea făptuitorului. În 2007, un elveţian a fost arestat şi condamnat la 10 ani de închisoare pentru vopsirea cu spray a unor postere cu imaginea regelui. Din fericire pentru el, subiectul portretelor lui l-a graţiat după patru luni.

În 2009, un scriitor australian a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru că a scris un roman care conţinea un pasaj considerat ofensator pentru familia regală. Încă o dată, a avut noroc după ce regele l-a iertat şi pe el.

Autorităţile thailandeze îşi îndreaptă acum atenţia asupra spaţiului virtual, în campania de prindere a infractorilor. În acest an, cetăţeanul american Joe Gordon a fost arestat pentru postarea unor fragmente dintr-o biografie interzisă a regelui pe site-ul său şi este în prezent în aşteptarea hotărârii instanţei, după ce a pledat vinovat pentru insultarea familiei regale.

Deşi toate aceste episoade înfăţişează o legislaţie naţională ciudată, dar inofensivă, realitatea este că nimeni nu este imun la arestarea pentru activităţile de pe Internet, chiar (şi poate mai ales), în lumea occidentală.

Poliţia britanică a arestat câţiva utilizatori Facebook pentru incitare la dezordine, jaf şi furt în timpul tulburărilor din această vară din ţară. Ei au fost în cele din urmă condamnaţi la patru ani de închisoare. În Statele Unite, şase fete adolescente au fost reţinute după ce au folosit Facebook pentru a trimite invitaţii de participare la aşa-numita acţiune “Ziua Atacării Profesorului”. Cu toate acestea, pedepsele pe care le-au primit nu au fost la fel de mari: au fost eliberate în custodia părinţilor şi au fost suspendate de la şcoală pentru câteva zile.

Deşi urmărirea penală a persoanelor pentru activităţile online ale acestora nu este nimic nou, numărul de activităţi pentru care aţi putea face închisoare a crescut.

Şi, deşi Thailanda are o legislaţie proprie excentrică în ceea ce priveşte libertatea de exprimare, există, de asemenea, o tendinţă alarmantă în Occident: Internetul, odată un bastion al libertăţii de exprimare, este acum monitorizat de către autorităţi, care încearcă să interpreteze ceea ce au citit ca dovadă a unei infracţiuni.

Sursa: RT