Dreptul la opinie şi dictatura mediocrilor

By | 13 decembrie, 2011
Distribuie prietenilor!

De când le-a intrat românilor democraţia în cap şi au început şi ei să audă de drepturile omului, libertatea de exprimare şi alte asemenea chestii, s-a născut şi un fel de dictatură a mediocrilor, mai ales pe Internet.

Odată cu apariţia aşa-numitului web 2.0, sau Internetul interactiv, oricine care are un calculator, o conexiune la această lume virtuală şi cunoaşte literele alfabetului, se poate angaja în dezbateri pe bloguri, forumuri, site-uri ale ziarelor şi televiziunilor etc. Astfel, a apărut un fel de comunism intelectual care are la bază ideea falsă că toţi indivizii au acelaşi nivel de gândire şi că oricine poate discuta cu oricine, de la egal la egal, pe orice temă şi pe orice subiect.

Aşa se face că, orice Dorel sau Ilie de la Sculărie se poate trage de şireturi chiar şi cu savanţi, laureaţi ai premiului Nobel, psihologi, filosofi, cercetători în fizică nucleară, neurochirurgi, sau mai ştiu eu ce, şi îşi poate exprima propriile opinii.

Dacă o persoană, expertă într-un domeniu anume sau măcar specializată cât de cât, încearcă să-i explice lui Ilie de la Sculărie că opinia sa este greşită şi vine în acest sens cu argumente ştiinţifice, de ordin profesional, atunci mediocrul nostru sare ca ars, devine agresiv, chiar începe să jignească şi spune că el nu poate fi contrazis deoarece are “dreptul la opinie”.

Cu alte cuvinte trăim într-o lume în care orice cretin care are o opinie personală, trebuie să fie considerat un geniu. De aceea m-am gândit să clarificăm puţin ce este aceea opinie şi ce înseamnă dreptul la opinie. Trebuie reţinute 3 aspecte principale cu privire la opinii:

1. Opinia nu este un adevăr absolut. O opinie este o părere subiectivă, a unui individ sau a unui grup social, formată pe baza experienţelor de viaţă, a informaţiilor primite de la alţii, a studiilor, educaţiei şi a capacităţii de gândire a fiecărei persoane în parte. Deci o opinie nu este în mod obligatoriu în procent de 100% conformă cu realitatea şi adevărul ştiinţific.

2. Există adevăruri universale, demonstrate ştiinţific, care indiferent de diversele opinii în legătură cu ele rămân valabile. De exemplu teorema lui Pitagora este valabilă oriunde în lume şi va rămâne adevărată indiferent de câte opinii pro sau contra referitoare la ea ar exista.

3. Opiniile se schimbă în timp, fiind influenţate de diverşi factori: evoluţia individuală, acumularea de experienţă, educaţia, diferite evenimente din viaţă, influenţa mediului social şi profesional etc. Deci schimbarea opiniilor personale în timp nu denotă inconsecvenţă şi lipsă de individualitate, ci doar evoluţia firească a personalităţii şi maturizarea gândirii.

În concluzie, având în vedere aceste lucruri, le ofer câteva sfaturi acelor mediocri autosuficienţi care se cred atotştiutori şi buricul pământului.

Dreptul la opinie înseamnă că îţi poţi exprima opinia personală, într-o dezbatere publică sau privată şi această opinie trebuie respectată de ceilalţi. Dar asta nu înseamnă că, dacă ai o opinie personală, aceasta reprezintă un adevăr absolut şi universal şi nu are voie nimeni să o contrazică dacă are argumente.

Ca să ai opinii juste şi puternice, trebuie să studiezi mult, să te cultivi, să-ţi dezvolţi gândirea şi să munceşti continuu pentru auto-perfecţionarea ta. Nu poţi să te contrazici cu oricine bazându-te doar pe ce îţi trece prin cap pe moment, sau pe ce ai visat azi-noapte! Dacă procedezi aşa demonstrezi că de fapt nu ai nicio opinie şi eşti doar orgolios şi vanitos.

Atunci când dezbaţi un subiect cu o persoană mult mai competentă şi mai autorizată în domeniul respectiv, este bine de ştiut că sunt 99,99% şanse ca persoana respectivă să aibă dreptate, nu tu! Aşa că, dacă interlocutorul tău încearcă să-ţi schimbe opinia pe baza unor argumente solide, să te contrazici cu el este o dovadă de îngâmfare şi prostie.

Să îţi schimbi opiniile în urma discuţiilor cu alţii este un lucru constructiv, dar asta nu înseamnă că trebuie să te laşi manipulat şi dezinformat de orice persoană abilă, care are intenţii ascunse. Pentru asta însă trebuie să faci ce spuneam mai sus, adică să studiezi, să te cultivi şi să îţi dezvolţi gândirea, căpătând astfel o personalitate puternică, autentică şi un sistem de valori bine conturat.

O părere la “Dreptul la opinie şi dictatura mediocrilor

  1. Pingback: Umberto Eco îmi dă dreptate | Dan Tănăsescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge