Nu uitaţi că „piaţa liberă” este un termen al retoricii capitalismului, dar nu şi o realitate. Capitalismul restrânge piaţa liberă în aceeaşi măsură în care o face socialismul. Este un adevăr pe care ni-l spun teoriile economice neoclasice, nu trebuie să recurgem la distributism ca să-l aflăm. Toate calculele „pieţei libere” sunt bazate pe ipoteza „numărului mare de firme”. Cu alte cuvinte, se presupune că producţia provine de la un număr atât de mare de firme, încât nici una – sau nici o combinaţie de firme – nu are puterea de a impune preţul pe piaţă; că toate se conformează preţului, în loc să îl facă.
Această situaţie nu corespunde realităţii producţiei capitaliste, în care fuziunile şi consolidările limitează numărul firmelor pentru a le spori puterea de a impune preţul. Drept urmare, „piaţa liberă” este înfrântă. Ce vreau să subliniez: nu putem să confundăm capitalismul cu piaţa liberă; sunt lucruri care se opun, nu se presupun. Se pleacă de la următoarea premisă: dacă nu există control al statului asupra întreprinderilor, înseamnă că avem piaţă liberă. Această premisă nu este corectă din două puncte de vedere. Primul: odată ce s-a consolidat puterea celor care pot să impună preţul pe piaţă, piaţa liberă s-a evaporat. Al doilea: aceste firme funcţionează cu subvenţii şi protecţie de la stat, aşa că este greşit să le numim firme „private”.
John Médaille – om de afaceri, economist, teolog şi cadru universitar american
Pingback: Firmele cu capital străin din România au acces mult mai uşor la finanţare decât cele cu capital românesc | Lupul Dacic
Pingback: Primul miting protest anti sistem Miscarea Anti Taxe 31 iulie 2013 Bucuresti. Argumente contra anti Mihai Giurgea si capitalismpepaine.ro. Socialism lenes vs capitalism salbatic (pol152) | CE-I CU NOI? – un blog educativ despre comportamentul uman