Marele Licurici şi-a chemat slugile la raport

By | 30 aprilie, 2014

Mai există suveranitatea naţională a României? După ce Hoyt Yee, un subaltern mărunt al Victoriei Nuland, i-a adunat la Ambasada SUA de la Bucureşti pe liderii partidelor politice pentru a le băga pe gât indicaţii preţioase din partea Departamentului de Stat, a devenit clar că „suveranitatea” nu este decât o iluzie.

Cum poate fi numit un pseudostat în care liderii partidelor politice se prezintă la ambasada unei ţări străine pentru a primi note pentru purtare şi instrucţiuni preţioase? În fond, România nici nu mai poate mima statutul de „colonie respectabilă”, deoarece nu mai este coordonată de „greii” administraţiei de la Washington. Este un teritoriu controlat pe faţă de un „asistent adjunct al secretarului de stat”, adică un funcţionar minor din cadrul structurii Departamentului de Stat. Încă un pic şi portarul sau secretara portarului de Departamentul de Stat va hotărî cine trebuie să fie preşedinte în România, cum trebuie să repartizeze STS-ul procentele la europarlamentare şi cu ce viteză trebuie aruncate la coşul de gunoi voturile a 7,4 milioane de români.

Premierul Victor Ponta, prin neprezentarea la Ambasada SUA, a scăpat (nolens volens) România de o umilinţă naţională, reuşind să genereze un afront la adresa diplomaţiei americane. După cum am mai scris, „echipa Sârbu” şi-a cam ars podurile spre Washington. Rămâne de văzut unde se va îndrepta după ce vântul tomnatic va împrăştia cenuşa.

Este stupefiant faptul că există destul de mulţi comentatori şi jurnalişti care consideră o asemenea situaţie ca fiind ”normală”. Să facem împreună un exerciţiu de imaginaţie. La Budapesta aterizează Hoyt Lee, subalternul Victoriei „Fuck the EU” Nuland, şi cere conducătorilor partidelor maghiare să se prezinte la ambasada SUA. Închipuiţi-vă reacţia lui Viktor Oban. Închipuiţi-vă reacţia lui Gabor Vona. Închipuiţi-vă reacţia presei de la Budapesta. Ceea ce se întâmplă la Bucureşti nu este normal pentru o ţară care-şi doreşte să păstreze o minimă decenţă şi speră să fie respectată pe plan internaţional. Oficialii români se supără când reprezentanţii altor state refuză să-i trateze cu seriozitate, dar oare nu este mai raţional să negociezi problemele legate de România cu Hoyt Lee decât cu „preşedintele” unei colonii care oricum nu decide nimic?

Există o mulţime de „formatori de opinie” care susţin sus şi tare că statutul de colonie americană este perfect pentru România, unica alternativă fiind statutul de „colonie rusească”. Lăsând la o parte faptul că aceste personaje nu înţeleg că există ţări care nu sunt colonii şi care au o politică externă multivectorială, centrată pe interesul propriu şi nu pe interesul SUA, se impune întrebarea: cum poate coabita într-un singur creier conceptul de demnitate naţională cu ideea că statutul de colonie americană este perfect pentru România?

Sursa: Vocea Rusiei

Iniţial am vrut să scriu un articol complet pe acestă temă, dar observând cât de bine este redat subiectul în articolul de pe „Vocea Rusiei”, am considerat că e mai bine să fac doar câteva completări.

A devenit deja obicei ca, înainte de alegeri sau de un eveniment politic important, cu impact major pentru soarta României, la Bucureşti să vină un „înalt emisar american”, de mâna a doua, şi să cheme la raport reprezentanţi din toate partidele de slugoi, care formează clasa politică românească.

Este ca un fel de interviu de angajare, în care sunt selectaţi cei dispuşi să servească cel mai mult interesele americane, în dauna celor naţionale, aceştia urmând să fie mai apoi favoriţii în cursa electorală, având funcţiile aproape garantate, aşa cum s-a mai întâmplat de multe ori, în istoria postdecembristă.

Există şi aspectul celălalt, al pedepsei, în care cei care nu se aliniază la cerinţele impuse de Înalta Poartă, sunt intimidaţi, anchetaţi, arestaţi, în cel mai bun caz scoşi din joc de instituţiile de poliţie politică DNA şi ANI create special în acest scop. Acest circ al luptei împotriva corupţiei, în realitate doar un proces de epurare politică are şi rolul de-a insufla maselor ideea că se face justiţie şi că SUA/UE sunt interesate de diminuarea corupţiei, întărirea democraţiei şi a „statului de drept” în ţara noastră. În realitate se întăreşte statutul de colonie, de ţară care şi-a pierdut independenţa şi suveranitatea.