Aici, în Occident, un stil de viață al cheltuielilor inutile a fost cultivat în mod deliberat și promovat în public de către marile afaceri. Companiile din toate tipurile de industrii pun o miză mare pe înclinația publicului de a fi nepăsător cu banii lui. Ele vor căuta să încurajeze obiceiul publicului de a face cheltuieli ocazionale sau neesenţiale ori de câte ori poate.
În documentarul „Corporația”, un psiholog de marketing discuta una dintre metodele folosite pentru a crește vânzările. Echipa sa a efectuat un studiu asupra efectului pe care cicăleala copiilor l-a avut asupra probabilităţii ca părinții lor să le cumpere o jucărie. Ei au descoperit ca 20% până la 40% din achizițiile de jucării nu ar fi avut loc dacă copilul nu şi-ar fi bătut la cap părinţii. Una din patru vizite la parcuri tematice, nu ar fi avut loc. Ei au folosit aceste studii ca să își comercializeze produsele direct copiilor, încurajându-i să-şi bată la cap părinții pentru a le cumpăra.
Doar această campanie de marketing, singură, reprezintă multe milioane de dolari care au fost cheltuite din cauza cererii care a fost complet fabricată.
Puteți manipula consumatorii să îşi dorească și, prin urmare, să cumpere produsele voastre. Este un joc.
Lucy Hughes, co-creator al „The Nag Factor”
Acesta este doar un mic exemplu pentru ceea ce se întâmplă de foarte mult timp. Marile companii nu au făcut milioane de dolari prin promovarea sinceră a virtuților produselor lor, le-au făcut prin crearea unei culturi pentru sute de milioane de oameni, care cumpără mult mai mult decât au nevoie și încearcă să-şi alunge insatisfacția prin intermediul banilor.
Noi cumpărăm lucruri pentru a ne înveseli, pentru a ține pasul cu Ioneştii, pentru a ne îndeplini viziunea din copilărie asupra maturităţii noastre, pentru a ne afişa statutul în lume și pentru o mulțime de alte motive psihologice care au foarte puțin de a face cu cât de util este într-adevăr produsul. Cât de mult lucruri aveţi în subsol sau garaj pe care nu le-ați utilizat în ultimul an?
Pingback: Noutati 2014 | CE-I CU NOI? – un blog educativ despre comportamentul uman
Pingback: O cultură a inutilității | Lupul Dacic
Autorul materialului merita felicitat!
N-am niciun obiect nefolosit, defapt o carpa dureaza mai mult la noi in casa decat casniciile altora. Motivul? Suntem saraci si nu ne permitem sa ne batem joc. La romani nu prea a prins bataia de joc ca suntem prea saraci sa putem sa aruncam. La vestici a prins dar le trece mai ales acum ca e criza si i-a lovit saracia. Se trezesc ei cand vad ca bataia doare si saracia e naspa.