Tao şi legea minimei rezistenţe

By | 28 ianuarie, 2020
Distribuie prietenilor!

Există un principiu care spune că în natură orice mişcare, fenomen, schimbare urmează întotdeauna calea care opune cea mai mică rezistenţă. De exemplu, apa va săpa acolo unde roca este mai puţin dură, va pătrunde acolo unde găseşte găuri sau crăpături, aerul se va deplasa întotdeauna acolo unde presiunea este mai mică, rădăcinile unui copac vor creşte în direcţia în care solul este mai moale ş.a.m.d.

Această lege se aplică şi în cazul fiinţelor umane, în sensul că orice acţiune are cel mai mare succes şi eficienţă atunci când urmează calea care necesită cel mai puţin efort. În practică, observăm că oamenii aplică în mod instinctual acest principiu alegând de fiecare dată modalitatea cea mai comodă de a rezolva o problemă.

În Taoism acest principiu se numeşte Wu Wei sau principiul non-acţiunii şi spune că cel mai mult înfăptuim atunci când nu acţionăm deloc. Ideea că nu acționăm deloc este mai mult metaforică, pentru că de fapt este vorba de a acționa fără efort. O bună ilustrare a ideii este oferită de expresiile ”a te lăsa dus de val” sau ”a nu înnota împotriva curentului”.

Cel care se dedă studiului sporește din zi în zi. Acela care se consacră lui TAO descrește de la o zi la alta. Descrește și tot descrește; până când ajunge să nu mai acţioneze deloc. Prin Non-Acţiune nu există nimic care să nu se facă. Mai ales prin „nefacere” se câştigă universul. Acela care, în ignoranţă fiind, vrea să facă, nu poate câştiga universul.

Lao Zi – ”Cartea Căii și Virtuții” (Tao Te King)

În artele marțiale, principiul non-acţiunii stă la baza stilurilor Tai Chi Chuan, Aikido și Judo.

Cineva educat în cultura occidentală, bazată pe competiţie, motivaţie şi cultul învingătorului, ar putea spune că asta înseamnă lene, pasivitate şi fatalism, dar de fapt înseamnă doar punerea în armonie cu legile naturii şi respectarea lor. Dacă orice activitate pe care o desfăşori necesită efort şi întâmpini cea mai mică rezistenţă, înseamnă că, pe undeva, acţionezi împotriva mersului firesc al lucrurilor. Natura are propriile cicluri şi ritmuri şi acestea nu pot fi schimbate după dorinţa noastră sau după cerinţele sistemului social şi economic în care trăim. Dacă acţionăm împotriva ritmului naturii, rezultatul nu poate fi decât epuizarea timpurie, boala şi în final moartea.

La cele ce am scris mai sus, am de făcut un singur amendament. Legea minimei rezistențe nu trebuie folosită ca pretext pentru a legitima adevărata lene și indolență. Să acționezi în conformitate cu această lege înseamnă să acționezi atât cât trebuie, nu mai mult, dar nici mai puțin și să acționezi atunci când trebuie, nu mai devreme, dar nici mai târziu. Prin urmare, dacă poți acționa într-o anumită măsură, dar alegi să acționezi într-o măsură mai mică, înseamnă că ești doar un puturos. Dacă este momentul potrivit să faci un lucru, dar îl amâni, ești doar un indolent. Iar dacă îți este ușor să faci un lucru, dar îl lași în seama altuia, înseamnă că ești un parazit.

Subiectul este ceva mai complex şi ar trebui să o lungesc prea mult, aşa că mă opresc aici. 🙂

O părere la “Tao şi legea minimei rezistenţe

  1. Catalin Coman

    Iarasi , bine inteles si bine scris . Multumesc .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge