Dacă ar fi să vorbesc despre Zibo.ro la modul cel mai serios, aş spune că este un proiect online original şi ambiţios. În principiu, ideea pe care o are la bază este aceea a unei reţele de socializare online, dar, la o analiză mai atentă, platforma zibo.ro este mult mai complexă şi pune la îndemâna utilizatorilor multe alte instrumente valoroase.

Pe lângă comunicare şi divertisment pentru copii, proiectul online poate fi privit şi ca un mediu pentru dezvoltarea afacerilor pe această nişă, un magazin virtual online şi un mijloc de promovare pentru proiecte asemănătoare.

Ideea creării unei reţele de socializare, similară Facebook sau altora de acest gen, care să fie destinată doar copiilor, a fost pusă în practică de doi tineri antreprenori români, Aurel Răcăuţanu si Radu Christian. Ambii au circa 40 de ani şi sunt absolvenţi de Universităţi cu profil tehnic.

Investiţia iniţială, de 50.000 de euro, a fost făcută exclusiv din resurse proprii, la aceasta mai urmând să se adauge încă 10.000 de euro pentru dezvoltarea ulterioară.

Până la sfârşitul lunii trecute site-ul avea deja 11.400 de utilizatori, iar traficul pe care îl are în prezent este de circa 23.000 de vizitatori unici pe lună.

Deşi este abia la început echipa zibo.ro s-a pus pe treabă şi a organizat deja câteva concursuri cu premii substanţiale. Cel mai nou concurs pe care vi-l recomand vă oferă ocazia de a câştiga 25.000 de euro buget de promovare pe zibo.ro şi instrumente de lucru găzduite de platforma Zibo.

Concursul se adresează în special celor care deţin, sau vor să înceapă o afacere pentru copii. Intraţi pe acest link, sau daţi click pe bannerul de mai jos şi veţi putea afla toate detaliile legate de ceea ce vă oferă concursul şi ce trebuie să faceţi pentru a intra în competiţie! Multă baftă!

Campanie derulată cu sprijinul Blogal Initiative.

Avertisment: Acest material poate fi citit de persoanele cu vârsta mai mare de 30 de ani, numai cu acordul copiilor. Vă avertizez că poate dăuna grav morocănoşilor, blazaţilor şi celor lipsiţi de fantezie!

Am aflat de curând o povestioară cu extratereştri pe care vreau să v-o spun şi vouă. De fapt este doar în parte o poveste şi am să vă explic de ce, dar mai încolo.

Cică într-o galaxie foarte îndepărtată, atât de îndepărtată încât nici un savant de pe Pământ nu a descoperit-o, se află o planetă micuţă şi frumos colorată numită Zibo. Planeta este locuită, dar ceea ce este cel mai interesant e că pe ea nu trăiesc decât copii! Şi nu pentru că părinţii lor i-au trimis acolo, pe planetă, să se joace ca într-o grădiniţă uriaşă, ci pentru că aşa s-au născut ei, copii şi au rămas copii cu trecerea timpului.

Nimeni nu ştie exact cum se nasc copii pe acea planetă, dar cine a stat să observe asta, când ei nu fac altceva toată ziua decât să se joace! Ceea ce mai trebuie să ştiţi este că ziborienii sunt nemuritori! Singura lor problemă este că, fiind toţi copii, nimeni nu are părinţi. Lucru care îi cam întristează puţin, dar asta le dă posibilitatea să se joace toată ziua şi să inventeze lucruri pe care adulţii din lumea noastră nu le-ar putea imagina în veci!

Pe planeta Zibo totul este joacă şi jucării. Casele sunt jucării, maşinile sunt de jucărie, fabricile sunt de jucărie, chiar şi jucăriile sunt jucării! Desenele animate nu stau doar în televizor, ci umblă pur şi simplu pe stradă, vorbesc şi se joacă cu copii, aşa cum pe Pământ se întâmplă doar la Disneyland.

De curând savanţii de pe planeta Zibo au reuşit, cu aparatura lor ultra avansată, să descopere planeta noastră şi chiar au stabilit legătura cu doi pământeni, care, n-o să vă vină să credeţi, sunt din România!

Aflând despre copii de pe Terra, ziborienii s-au gândit să le facă un dar şi le-au dezvăluit celor doi secretul unei tehnologii avansate prin care copiii pământeni pot să comunice între ei pe Internet, aşa cum fac adulţii pe Facebook, Google+ sau alte chestii de acest gen. Aşa s-a născut Zibo.ro – prima reţea de socializare online dedicată în exclusivitate copiilor.

De fapt Zibo.ro este mult mai complex de atât, oferind copiilor multe surprize şi posibilităţi de a se distra şi de a comunica între ei pe Internet. Ca dovadă, echipa Zibo s-a pus deja pe treabă şi a lansat mai multe concursuri. Concursul pe care vi-l prezint eu aici oferă ca premiu nu mai puţin de 25.000 de euro, buget de promovare pe Zibo.ro

Toate detaliile, cum puteţi participa, ce trebuie să facţi şi ce vi se oferă le puteţi afla aici: http://www.zibo.ro/planeta-concurs/sponsor/Castiga-25-000-de-euro-buget-de-promovare-pe-zibo-ro-527

Concursul, ce-i drept, se adresează mai mult tăticilor şi mămicilor, care vor să facă viaţa tuturor copiilor mai frumoasă şi mai amuzantă! Nu mai pierdeţi vremea şi intraţi în minunata lume Zibo!

Campanie derulată cu sprijinul Blogal Initiative.

Nu sunt un blogger A-list şi nu mă consider ca atare, dar nici blogger începător nu pot spune că sunt. În trei ani de zile, de când mă ocup cu treaba asta, am acumulat destulă experienţă, ca să-mi pot da cu părerea pe marginea subiectului, în cunoştinţă de cauză.

Am participat la ceva campanii, am fost invitat şi pe la evenimente, am participat la concursuri, iar în ultimul timp, tot mai multe din articolele mele sunt citate sau preluate (uneori ciordite) pe alte site-uri/bloguri. Am şi ceva trafic şi până acum am scris peste 2000 de articole pe câteva bloguri.

Observ în ultimul timp tot mai multe persoane care îşi fac blog, sau intenţionează să-şi facă unul. Spre deosebire de perioada „romantică” a blogging-ului acum toţi noii veniţi sunt porniţi, până la disperare, să facă bani. Nu mai contează ce scriu, de ce scriu, sau pentru cine scriu, ci ideea din start este „cum să fac mai repede şi mai uşor bani cu blogul”.

În primul rând, în orice domeniu, nu numai în blogging, obsesia asta a rezultatului activităţii, concretizat prin câştiguri financiare este contra-productivă. În primul rând, pentru a avea succes în orice faci, trebuie să înveţi să trăieşti zen. Trebuie să te bucuri de activitatea în sine, asta să fie principala recompensă şi pe urmă să te gândeşti la avantajele financiare. Dacă nu aboredezi astfel problema rişti să clachezi în scurt timp şi să-ţi pierzi interesul pentru activitatea respectivă, iar în final să abandonezi totul.

Pentru că am văzut în ultimele zile multe persoane interesate de subiectul „făcutului de bani” din blog, mi-am putut forma o imagine a novicelui tipic în materie de blogging. Acesta îşi deschide în grabă un blog, de obicei pe o platformă gratuită, trânteşte câteva articole la repezeală şi deja se gândeşte la făcut bani! Încearcă să vândă publicitate, îşi pune Google AdSense, se bagă în programe de afiliere, cere ajutorul bloggerior mari să-l introducă pe piaţa de publicitate etc.

În faza de început, prima preocupare ca blogger este aceea să dezvolţi conţinut şi să te auto-promovezi. Nu poţi să vinzi publicitate, dacă ai mai puţin de 20 de unici pe zi şi nu a auzit nimeni de tine. Nu mai vorbesc de Google AdSense şi de programele de afiliere, unde rata de click este sub 1% şi dacă ai mai puţin de 1000 de vizitatori unci pe zi nici nu merită să te bagi la aşa ceva.

Părerea mea este că abia după ce ai depăşit 1000 de articole postate pe blog şi au trecut cel puţin 6 luni de când te-ai apucat de “meserie”, poţi spune că „exişti” în blogosferă. Pe urmă, nu este suficient doar să fii vechi în domeniu şi să ai tone de articole postate. Mai trebuie să ştii să comunici cu publicul tău, să te faci simpatizat şi să ai abilitatea de a crea o comunitate în jurul blogului tău. Pentru asta trebuie să ştii foarte precis cărei categorii de cititori te adresezi şi ce aşteaptă ei de la tine.

Ca să te faci cunoscut, e nevoie de multă muncă de promovare a propriului brand în online şi offline. Trebuie să comunici cu alţi bloggeri, să comentezi pe bloguri, pe forumuri, în reţelele social media, să mergi la evenimente în offline, să participi la concursuri, campanii, să stabileşti legături cu departamentele de PR şi publicitate ale diferitelor companii, instituţii mass-media etc. În rezumat asta înseamnă să îţi creezi şi să întreţii permanent o prezenţă şi o imagine personală în mediul online şi în lumea reală.

În concluzie, este cea mai mare prostie să deschizi un blog numai cu ideea fixă în cap de a face repede bani! Dacă nu ai pasiune pentru blogging, dacă nu ai talent la scris, abilităţi de comunicare şi nu ai suficientă răbdare şi tenacitate, pentru a persevera în ciuda lipsei rezultatelor, în final iniţiativa ta este sortită eşecului sigur.

Am aflat de chestia asta ieri, de pe blogul lui Sorin Tudor şi mi se pare o cauză pentru care merită să te implici. Este vorba despre un “microsite care permite fanilor să-şi sprijine echipele naţionale prin intermediul Twitter, postând mesaje, fotografii sau filme. Fiecare tweet trebuie să includă hashtag-ul #1YearToGo şi numele ţării” (ROU pentru România).

Azi am văzut că şi Chinezu a preluat ideea. Ar fi un lucru frumos să arătăm lumii şi sportivilor noştri că ne pasă de ţara noastră şi de valorile ei. Aşa că nu mai staţi pe gânduri, intraţi pe acest site şi postaţi un scurt mesaj de încurajare, o fotografie sau chiar un filmuleţ, dacă vă ţine cureaua, pentru echipa României care va participa în 2012 la Jocurile Olimpice care se vor desfăşura la Londra!

La început, nici eu nu prea ştiam ce să scriu şi cum să procedez, dar am realizat că este foarte simplu şi uşor! Ajutaţi România să urce în top!

Discuţie pe Twitter între mine şi Arhi pe tema cailor sălbatici din pădurea Letea, care urmează să fie sacrificaţi. El zice că au anemie d-aia cabalină, că aşa a citit el pe Mediafax. Eu susţin că e o făcătură ca să-i vândă la italieni pe bani frumoşi.

Arhi spune mai întâi că nu a citit subiectul pentru că nu îl interesează (dar îşi dă cu părerea la fel ca Mircea Badea la “În gura presei”). După ce îi spun că seamănă cu Mircea Badea îmi răspunde că s-a informat, dar eu îi refuz informaţia pentru că “nu e de bun simţ”.

Am eu impresia sau începe să semene puţin cu Băsescu?!

Atunci când citeşti un blog, presupui că în spatele său se află o persoană, nu o firmă, o instituţie sau organizaţie. De aceea, un astfel de site are prevăzută o pagină specială numită “About” sau “Despre mine” pe româneşte.

De multe ori constat că unii posesori, dar în special unele posesoare de blog o dau în bară tocmai la acest capitol, atunci când vine vorba să se prezinte cititorilor. Aberaţiile scrise pe acestă pagină aparţin în special piţipoancelor, multe dintre ele, culmea, cu aere de piariste şi activiste online.

O primă categorie este aceea a indeciselor, care scriu că “aici ar trebui să spun câteva lucruri despre mine”, dar “nu-mi place să vorbesc despre mine”, sau “nu ştiu ce aş putea spune despre mine” deci “vă las pe voi să descoperiţi”. Nu ar fi mai simplu să ne spui tu dragă cine eşti, că din aberaţiile pe care le scrii pe blog nu se înţelege nimic!

A doua categorie este cea a piţipoancelor sau efeminaţilor adepţi ai vedetismelor de liceu. Ei scriu despre cum sunt ei şi ce preferinţe de star hollywoodian au: “sunt rebel/ă, încăpăţânat/ă, nonconformist/ă”, “urăsc fiţele şi prostia”, “îmi plac cartofii prăjiţi şi îngheţata cu vanilie”, “ascult formaţia X” şi multe altele. Pentru mine n-are nicio importanţă ce preferinţe şi mofturi ai tu, dacă nu spui cine eşti! Atât timp cât nu ştiu cine este persoana care se află în spatele acelor rânduri, pentru mine este totuna dacă mănânci sarmale sau cartofi prăjiţi, dacă faci sex în grup, ori eşti frigid/ă.

De fiecare dată când citesc astfel de descrieri personale, am un sentiment de insatisfacţie. Dacă am intrat pe pagina “About”, am făcut-o în primul rând ca să aflu cine eşti, eventual cum te cheamă, în ce localitate trăieşti, ce ocupaţie ai, ce vârstă ai etc. Am nevoie de toate acestea ca să ştiu cum să mă raportez la tine şi cum să apreciez ceea ce scrii.

Pagina “About” este cumva similară cu un CV, sau o carte de vizită. Trebuie să-ţi informezi cititorii şi eventualii colaboratori în legătură identitatea ta, bineînţeles în anumite limite de confidenţialitate. Imaginează-ţi că cineva de la o firmă ar vrea să te angajeze, pentru că îi place cum scrii şi ce aptitudini ai. Dacă te-ai prezenta la un interviu şi ai spune despre tine că eşti rebelă, capricioasă, zăpăcită şi îţi plac cartofii prăjiţi şi îngheţata, ce impresie crezi că vei face?

Cei care vă uitaţi la emisiunea”Cronica Cârcotaşilor” l-aţi remarcat probabil pe “Dezbrăcatu’” atunci când, după ce interpretează rolul lui Gogâie, afişează un banner de carton pe care scrie http://www.gogaie.ro/. Blogul cu această adresă chiar există dar, cu toate că are în blogroll site-urile “Cronicii Cârcotaşilor”, “Kiss FM” şi “Găinuşa de munte”, nu specifică cui anume aparţine acesta şi nici cine este autorul textelor.

Eu totuşi bănuiesc că, după stilul în care sunt scrise postările şi după genul de umor pe care îl degajă, este vorba de Mihai Găinuşă.

Voi ce părere aveţi?

Cristi Dorombach a avut o surpriză de zile mari pusă la cale de soţia sa. Chiar la ieşirea din bloc, în drum spre serviciu, a avut parte de o “serenadă” cântată de trupa “Taxi”. Acesta este cadoul pe care Piticu îl primeşte anticipat pentru “Ziua bărbatului” de pe 5 mai.

Sursa

Duminică la emisiunea “În premieră” de la Antena 3 a fost un reportaj despre bloggeri şi activitatea lor privită ca fenomen social. Au fost intervievaţi Bobby Voicu, Chinezu, Adi Hădean, Piticu, Petrişor Obae, Julius Constantinescu, dar, spre surprinderea mea au lipsit zoso, Arhi, Visurât, Tiberiu Lovin, Manafu şi mai ales blogheriţeleee!!! Oare de ce?!

Azi m-am convins definitiv că presa online de la noi e „praf” şi are credibilitate aproape zero. După ce a izbucnit scandalul în care liderul CNSLR Frăţia Marius Petcu este acuzat de luare de mită, bloggerul zoso, pe numele său real Vali Petcu, a profitat ca de obicei de situaţie şi a scris pe blog un articol în care dă impresia că liderul sindical este tatăl său:

Eu n-am o legătură foarte strânsă cu tata. Am învăţat cât am putut de la el, am fost parteneri în nişte firme, după care drumurile noastre s-au despărţit. Gen, a trecut ceva vreme de când nu ne-am mai văzut, deşi mai vorbim din când în când la telefon. Tata nu ia mită. N-are de ce. Câştigă foarte bine, munceşte enorm pentru banii pe care îi ia, a construit cu mâna lui nişte case şi a încercat să îşi vadă de treaba lui.

Realitatea a preluat numaidecât informaţia şi a publicat-o ca ştire.

Imediat, zeci de bloguri sau publicaţii locale, au preluat “ştirea”, fără să gândească şi fără să mai caute măcar o singură altă sursă. Chiar şi ziarul “Cotidianul” pe care îl consideram o publicaţie serioasă, a postat acest lucru ca pe o ştire reală şi fără măcar să îl contacteze pe Vali Petcu.

După ce Realitatea a văzut numeroasele comentarii în care erau ridiculizaţi şi acuzaţi de lipsă de profesionalism, au modificat titlul articolului şi o parte de conţinut, spunând că l-au contactat pe bloggerul zoso, dar acesta nu a vrut să dea explicaţii suplimentare. Ştirea a apărut temporar şi pe site-ul Adevărul, dar băieţii s-au prins mai repede şi au ştres imediat pagina.

Eu nici măcar nu a trebuit să caut prea mult dovezi, ca să-mi dau seama că zoso blufează, ca de obicei. Toată lumea care îl cunoaşte ştie că profită de astfel de ocazii pentru a crea controverse şi a-şi spori notorietatea. Din multele “flame-uri” pe care le-a lansat pe Internet şi care au fost mai apoi preluate de presă fără a fi verificate, îmi amintesc acum doar cazul campaniei anti-fumat având-o ca imagine pe Mihaela Rădulescu. Cei care ştiu despre ce vorbesc îşi aduc aminte cum o întreagă echipă de la Antena 2 a fost destituită şi o emisiune a fost suspendată pentru că a preluat ca ştire de pe blogul lui zoso sloganul modificat al campaniei, care spunea că Mihaela Rădulescu este dispusă să facă sex oral celor care se lasă de fumat.

Dacă eşti o instituţie de presă serioasă, nu poţi să publici o ştire bazându-te doar pe un articol de blog şi o coincidenţă de nume. Aşa, mâine-poimâine poate îmi dă şi mie prin cap să scriu că sunt fratele lui Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI şi l-am pus pe acesta să-l oblige pe Băsescu să facă împrumutul de 20 de miliarde de euro!   Şi ar fi culmea să citesc după aceea ştirea în Adevărul sau Cotidianul!

Update: În final cei de la Realitatea au recunoscut că au luat ţeapă de la zoso şi au confirmat faptul că totul a fost o farsă. Prea târziu însă, prea târziu…

Contactată de REALITATEA.NET, directoarea de cabinet a lui Marius Petcu, Mirela Teodosiu a infirmat informaţia. “Vali Petcu nu este fiul lui Marius Petcu. Gata, v-am confirmat-o”, a declarat aceasta.  Totodată, surse politice din apropierea lui Petcu au infirmat şi ele informaţia.

REALITATEA.NET îl felicită pe Zoso pentru farsa reuşită.