Rep: Oamenii sunt necăjiţi, părinte, au ieşit în stradă şi au protestat împotriva acestor măsuri de exploatare a gazului de şist. Dar nu au nicio susţinere din partea statului român. La cine să strige?

Părintele Iustin Pârvu: Parlamentarii noştri nu au cum să îi susţină pe bieţii oameni, pentru că sunt plătiţi să tacă, să muşamalizeze adevărul de orice natură, morală, religioasă, economică, politică. Ei nu au voie să vorbească decât ce li se dictează. Înainte veneau directivele de la Moscova, acum vin de la Europa centrală. Ce ne dă nouă Europa? Ne dă sărăcie, ne dă mizerie, globalizare, otravă. Aceste manifestări ale oamenilor nici nu le iau în seamă, pentru că noi pentru ei reprezentăm prostimea, mulţimea, rasa inferioară. Dar totuşi nu vor să rămână în istorie drept prigonitori, ci vor să fie populari şi iubiţi ca nişte zei de popor. De aceea s-ar putea să ajute la ceva protestele şi glasurile bieţilor oameni. Atunci când nu există glas care să mai strige, ei domină în linişte, înseamnă pentru ei că au dreptatea de partea lor. Ei vor să figureze ca binefăcătorii noştri, şi nu ca prigonitori şi ucigaşi.

Sursa: Atitudini

[…] Şi acesta este unul dintre factorii cheie, existenţa partidelor politice… un domeniu foarte important. Dacă am fi votat oamenii în baza caracterului lor, atunci nu ar exista nici o forţă unificatoare, odată ce ajung în parlament, care să-i facă să voteze în bloc.

Deci nu ne dorim – referindu-ne la această cabală, ei nu doresc, de fapt – să existe politicieni independenţi. Trebuiau să găsească metoda – şi au găsit-o, desigur, de multă vreme – de a-i aduna în aceeaşi turmă, unde pot fi controlaţi, centralizat. Deci au iniţiat această idee a partidelor, versiunea politică a UE.

Cred că, dacă le analizezi structura, ai acum un grup de oameni, care răspund în faţa unui lider. Şi liderul – conducerea, de fapt, cei din umbră, din spatele conducerii – dictează modul în care toţi membrii acelui partid, – într-o aşa-zisă ţară liberă, democrată – vor vota, în problema unei legislaţii sau a alteia.

Apoi mai există morcovul şi băţul, încât, dacă există rebeli, care nu votează aşa cum spune conducerea, atunci ei ştiu că propriile cariere politice, în ce priveşte avansarea în rang, vor fi afectate sever. Fiindcă ştiu asta, politicienii partidelor, care sunt acolo pentru putere, pentru prestigiu şi nu pentru valori, vor urma linia partidului şi vor vota legislaţii pe care nu le-au citit şi, chiar dacă le-au citit şi n-au fost de acord cu ele, le vor vota oricum.

Şi ca atare, avem un sistem în Marea Britanie – sistem valabil, desigur, pentru majoritatea ţărilor – în care aceşti membri de partid merg şi ameninţă oamenii din propriul partid, dacă nu votează cu linia partidului.

Deci asta înseamnă că avem această impresie ridicolă, a traiului într-o ţară liberă, fiindcă este o “democraţie”, de parcă libertate şi democraţie ar fi echivalente, când totul este, de fapt, o lucrătură, pentru ca oamenii să voteze cum se doreşte.

Fragment dintr-un interviu cu David Icke

Dacă mă uit numai cum funcţionează Parlamentul României şi actuala coaliţie de guvernare, nu pot decât să-i dau absolută dreptate lui David Icke.

Vreau să fiu primar pentru mine şi familia mea.

Silviu Prigoană

Omul măcar e sincer cu alegătorii, nu ca alţii!

A face politică înseamnă a fi moral, domnule Hurezeanu. Politica e o artă a moralităţii!

Mihai Răzvan Ungureanu

Dacă pentru a fi moral ai nevoie de talent, înseamnă că moralitatea este o mare şmecherie! V-o spune Băsescu care e un mare “animal politic”!

Când, prin război ori revoluţie, distrugem titluri care pentru noi reprezintă aroganţa şi lăcomia, devenim în timp întruparea a ceea ce credeam că distrugem. Astfel că astăzi, oamenii care credeau că distrug tiranii sunt ei înşişi ceea ce credeau că distruseseră.

Neville Goddard

Cât adevăr în aceste cuvinte! Să ne gândim doar la revoluţiile şi războiaiele din ultimele două secole şi la ce au devenit cei care au ajuns liderii noilor regimuri instaurate.

După ce l-am ascultat pe Andrei Zaharescu, într-o emisiune de pe Antena 3, „recitând” un articol despre economie scris de Mihai Eminescu, am devenit tot mai interesat de opera publicistică a mareului  poet.

Poate  mulţi nu ştiu, dar principala activitate a lui Eminescu a fost aceea de ziarist, mare parte din articolele sale fiind publicate în ziarul „Timpul”,  organ de presă al  Partidului Conservator.

Căutând articole scrise de Mihai Eminescu am dat peste următorul pasaj:

În epoca noastră de nedisciplină a minţilor, în care mulţi rostesc cuvinte ce nu le pricep, se-ntâmplă într-adevăr ca liberi-cugetători să fie numiţi acei ce sufăr de halucinaţiuni dezordonate, dar acel nume se aplică în mod impropriu, căci nu e vorba de oameni cari gândesc liber, ci de indivizi cari nu gândesc în genere nimic.

Este doar un mic exemplu, dintre multele care arată imensa claritate în gândire şi capacitate de înţelegere a realităţilor sociale, polititice şi economice ale poetului. Plus de asta citatul de faţă este foarte actual, în raport cu personajele publice care defilează pe scena politică şi prin mass-media de azi.

Vă dau cuvântul meu că, dacă Eminescu ar trăi acum şi ar intra în politică, eu l-aş vota fără să clipesc prim-ministru sau chiar preşedinte al României!

Peste tot, de la cultura populară la sistemul de propagandă, există o presiune constantă pentru a-i face pe oameni să simtă că sunt neputincioşi, că singurul rol pe care-l pot avea este de a confirma deciziile şi de a consuma.

Noam Chomsky

M-am săturat și eu de mine când mă uit la televizor. Dau pe alt program să nu mă mai văd. Lăsați-mă naibii în pace. M-am săturat de mine și dau pe alt program, unde nu sunt eu!

Gigi Becali

Instanţa a hotărât. Mi s-a părut un abuz. Şi fiind un abuz, nu am ţinut cont de hotărârea instanţei judecătoreşti.

Traian Băsescu, 7 septembrie 2000

Ce înseamnă a răspunde unei întrebări prezidenţiale? Înseamnă a te înscrie într-un pătrăţel îngust de joc desenat de preşedinte, cu porţi de dimensiunea care doreşte, iar jocul este cu o minge pe care o aruncă direct în teren şi e teleghidată din tribune. Pierzi din start.

Răzvan Orăşanu - Jocul lui Traian Băsescu