Poate am mai spus-o şi altădată şi o spun şi acum, pentru că încă nu sunt lămurit: de ce împrumută mereu România dolari şi euro, pentru salarii şi pensii, când acestea sunt plătite cetăţenilor în lei?

Am văzut zilele astea o ştire la televizor în care se anunţa că România a atras 1,5 miliarde de dolari printr-o emisiune de obligaţiuni pe piaţa din SUA, cu scadenţa la 10 ani şi un randament de 6,875%.

În relatarea respectivă, un analist economic de la un ziar financiar, fiind întrebat de ce face Statul român acest lucru, a spus că, probabil, cei de la Finanţe fac o rezervă pentru următoarele 4 – 5 luni pentru plata salariilor şi pensiilor.

Asta se întâmpla cam în acelaşi timp în care Traian Băsescu vorbea la o conferinţă de presă despre marile succese economice ale României şi despre ce a discutat el la Bruxelles cu oficialii europeni legat de tratatul UE, care va impune sancţiuni ţărilor care nu vor respecta un anumit prag de îndatorare şi un deficit bugetar foarte mic. Preşedintele nu lăsa nici măcar loc de întors, spunând românilor că pot să lase copiilor o casă, dacă merg cu programul de reformare al Uniunii Europene, sau o datorie, dacă îl resping.

Acest lucru mi l-am amintit când am citit în presa portocalie că această reuşită a Ministerului de Finanţe vine pe fondul interesului foarte mare al investitorilor de pe Wall Street de a cumpăra obligaţiuni de la un stat membru UE, garantate prin Pactul bugetar discutat în urmă cu două zile, de preşedintele Traian Băsescu, la Bruxelles.

Deci până la urmă scopul pentru care Băsescu susţine cu ardoare acest tratat cu UE este tocmai împrumutul de bani de la americani, care oricum au probleme financiare mult mai mari ca noi?! De ce ar fi un mare succes pentru România împrumutul de la americani, acum când toată lumea fuge de dolar? Acesta e un alt semn de întrebare.

Revenind la tema iniţială, mă întreb din nou, de ce trebuie să împrumutăm dolari şi euro pentru a plăti salarii şi pensii în lei? Nu ar fi mult mai natural şi mai simplu ca statul să se împrumute în lei de la BNR, la o dobândă foarte mică sau chiar zero? Dacă Banca Naţională e chiar naţională şi e a Statului şi din întâmplare e şi singura care tipăreşte moneda naţională, de ce nu putem apela la propria bancă pentru a ne finanţa şi împrumutăm de la străini în condiţii dezavantajoase şi utilizând tot felul de combinaţii financiare obscure? Oare rolul BNR este doar acela de a ne îndatora permanent ţara şi a sifona bogăţia şi munca românilor prin tot felul de mecanisme perverse?

Având în vedere că BNR, în ultimii ani, a tot cumpărat lei de pe piaţă folosind valuta obţinută din împrumuturile Statului, cu scopul de a menţine un leu puternic, înseamnă că teoretic BNR are o rezervă însemnată de lei pe care i-ar putea oferi Statului ca sprijin pentru plăţile interne. De ce nu este posibil să facă acest lucru? Nu permite legea?! În acest caz, cine a făcut această lege şi cu ce scop?

PS: Tot din presă am aflat azi că băncile austriece au scos din România 2 miliarde de euro în trimestrul al treilea al anului trecut. Deci, pe de-o parte străinii scot bani din ţară, iar pe de altă parte Statul împrumută de la alţi străini. Foarte avantajos pentru România!

Aseară Emil Boc a apărut la TVR unde a acordat un interviu. Printre multele platitudini, clişee propagandistice şi vorbe goale, cu care ne-am obişnuit, am surprins şi următorul dialog, care pare pur şi simplu incredibil, într-o lume cu oameni normali la cap:

Moderator 1: Aţi fi dispus să vă depuneţi mandatul, dacă preşedintele v-ar cere explicit acest lucru?

Emil Boc: N-am avut asemenea discuţii şi nu purtăm în asemenea termeni… eu toate soluţiile pe care le-am luat cu preşedintele, le-am luat împreună, nu în urma unor ultimatumuri sau a unor discuţii de acest fel…

Moderator 1: Dacă aţi ajunge la această discuţie, aţi fi dispus domnule premier, să vă depuneţi mandatul?

Emil Boc: Deci… problema nu e pusă în termenii corecţi… cred că problema trebuie pusă în ceea ce avem în momentul de faţă, parteneriat. Toate deciziile pe care le-am luat cu privire la România, că a vizat executivul, unele măsuri mai nepopulare, le-am luat în urma parteneriatului şi a discuţiilor comune pe care le-am avut…

Moderator 2: Şi în ce condiţii v-aţi depune mandatul atunci?…

Emil Boc: Aceste lucruri nu se discută public la televizor…

Moderator 2: Nu, dar în contextul actual… în ce condiţii v-aţi depune mandatul?

Emil Boc: Nu sunt… nu sunt chestiuni care să aibă în vedere şi nu poţi să spui dacă se îndeplineşte condiţia x, y şi z, îmi depun mandatul. Am spus-o de fiecare dată, mandatul unui prim-ministru ştii când începe… nu ştii când se termină!

Dumnezeule, era o întrebare simplă, la care se răspunde cu „da” sau „nu”: Dacă preşedintele v-ar cere explicit să vă daţi demisia aţi face acest lucru?

Cât de lipsit de onoare, demnitate şi bărbăţie trebuie să fii încât să te eschivezi în acest mod penibil şi ruşinos pentru o persoană cu o asemenea funcţie în stat? Oare Emil Boc este atât de slugă şi de lipsit de coloană vertebrală încât, atunci când Băsescu i-ar cere demisia, ar trebui să-l întrebe pe preşedinte ce răspuns să-i ofere la această solicitare??? Ceva de genul: ce ziceţi domnu’Traian ce să vă răspund, da sau nu?

Chiar dacă ecourile scandalului cu SMURD şi Raed Arafat s-au stins demult, iar protestele care durează de mai bine de două săptămâni aproape că s-au stins, guvernul Băsescu-Boc pare că nu mai conteneşte cu cedările şi concesiile făcute poporului român.

În discursul de la conferinţa de presă de ieri, Băsescu vorbea despre aplicarea în cadrul NATO a strategiei “smart defence” care ar avea ca rezultat achiziţionarea de către România a unui număr de avioane de luptă mai mic decât era obligată iniţial.

De asemeni, preşedintele a mai anunţat că se vor purta negocieri cu FMI pentru amânarea liberalizării preţului la gaze şi energie electrică, atât pentru populaţie, cât şi pentru agenţii economici.

Astăzi, Emil Boc a discutat cu delegaţia FMI posibilitatea unor măriri de pensii şi salarii în acest an şi se pare că cei de la FMI sunt de acord.

Deci, observăm că, deşi protestele din stradă nu mai reprezintă o ameninţare pentru Băsescu şi regimul său, iar opoziţia şi-a mai domolit atacurile, puterea continuă să facă paşi înapoi şi să cedeze poziţii câştigate anterior prin dictat şi aroganţă.

Să facem o listă cronologică a paşilor înapoi făcuţi de guvernul Băsescu-Boc:

-    Retragerea din Parlament a proiectului Legii Sănătăţii;
-    Repunerea în funcţie a lui Raed Arafat;
-    Amânarea cu un an a aplicării noii taxe auto;
-    Renunţarea la alegeri comasate;
-    Reducerea numărului de avioane de luptă pe care România trebuie să le achiziţioneze;
-    Amânarea liberalizării preţului la gaze naturale şi energie electrică;
-    Creşteri de pensii şi salarii în 2012;

Toate acestea arată că, deşi regimul lui Băsescu dispreţuieşte cetăţenii şi acţionează împotriva intereselor lor, se teme totuşi de voinţa populară şi de efectele unor nemulţuniri generalizate. Pe de altă parte aceste concesii demonstrează faptul că toate aceste măsuri de “reformă” nu sunt chiar atât de unice, obligatorii şi necesare, precum proclamă propaganda oficială, ci mai degrabă nişte cerinţe ale unor puteri externe care profită de slăbiciunea şi corupţia clasei politice româneşti.

Ne putem aştepta deci la cedări ulterioare, precum Roşia Montană, amânarea unor privatizări, abrogarea unor articole de legi anti-populare? Sau este doar o tragere de timp în aşteptarea unor condiţii mai prielnice pentru ca marinarul “să îşi ducă corabia la destinaţie”?

În melodia „International Love”, interpretată împreună cu Chris Brown, raperul Pitbull face referiri jignitoare la adresa femeilor din România. Într-un pasaj din piesa respectivă el spune la un moment dat:

In Romania she pulled me to the side and told me, Pit you can have me and my sister.

Care în traducere sună cam aşa: “În România, ea m-a tras deoparte şi mi-a spus, Pit poţi să mă ai pe mine şi pe sora mea.” Nu ştiu dacă vorbeşte despre o experienţă personală în România, dar oricum este o jignire adusă ţării noastre şi femeilor din România, mai ales că acest lucru nu este în acord cu realitatea. Oricât de mult s-ar vorbi despre degradarea morală de la noi, ea este departe de nivelul de decădere la care s-a ajuns în alte state “civilizate”, inclusiv cel din care provine domnul Pitbull.

Atenţie de la minutul 1:15!

La discursul cu ocazia investirii lui Cristian Diaconescu în funcţia de ministru de Externe, Băsescu arăta disperat, furios, plin de ură, vocea îi tremura până la lacrimi, iar ce spunea era aproape incoerent şi lipsit de logică.

A doua zi, la “intervenţia cu românii”, a apărut un Băsescu cu chip luminos, care afişa siguranţă şi încredere în sine, iar discursul a fost unul arogant şi indiferent la problemele cetăţenilor revoltaţi. Preşedintele a spus că nu ar schimba nimic din ceea ce a făcut până acum, că el ştie ce trebuie făcut şi că va colabora în continuare cu Guvernul, pentru a ne oferi un “orizont de ţară nouă”.

De unde această schimbare bruscă de atitudine? E simplu, sosise în ţară delegaţia FMI. Şi pentru că i-au venit stăpânii, asigurându-l că totul este în regulă şi că tot el este jupânul, Băsescu a prins curaj, ba chiar a început să aibă chef de glume.

Traian Băsescu a avut joi, la Palatul Cotroceni, o întâlnire cu directorul executiv al FMI, Menno Snel.

Potrivit Mediafax, la începutul întâlnirii, preşedintele l-a întrebat pe oficialul FMI: “Cum se vede România de la Washington?”.

“La ultimele întâlniri, au fost foarte multe complimente faţă de modul în care aţi administrat ţara în criză”, a răspuns Menno Snel.

În replica ce a urmat, Băsescu nu s-a abţinut să nu facă o glumă, iar aceasta i-a vizat pe protestatari.

“Poate la următoarea noastră întâlnire o să trimitem nişte oameni care protestează în Bucureşti… (râsete – n.r.) În legătură cu succesele noastre”.

Sursa: RTV

Azi am primit o scrisoare de început de an de la BCR. După politeţurile introductive şi urările de an nou, vom face şi vom drege, să facem bine, ca să fie bine, pe prima pagină a scrisorii este prezentată o listă cu realizările măreţe ale BCR din perioada 2007 – 2011.

Apoi sunt asigurat că toate aceste îmbunătăţiri sunt la dispoziţia clienţilor împreună cu altele noi, care sunt puse în aplicare începând cu acest an.

Toate aceste lucruri sunt la dispoziţia dumneavoastră şi vă puteţi bucura în mod necondiţionat de ele. Consilierii noştri au participat la programe speciale de pregătire şi vă pot oferi informaţii mai detaliate despre cele mai bune soluţii dedicate nevoilor dumneavoastră pentru administrarea contului curent BCR şi a operaţiunilor. Continuând procesul de îmbunătăţire şi simplificare a operaţiunilor pe contul curent BCR, începând cu 27 martie 2012 vom elimina un număr de 14 comisioane şi vom ajusta valorile a 7 comisioane după cum urmează…

După care, pe verso vine şi surpriza: o listă care cuprinde o serie de majorări semnificative ale unor comisioane percepute la principalele operaţiuni bancare, printre care şi câteva reduceri la nişte comisioane pentru operaţiuni nesemnificative.

De exemplu se măreşte cu 1 leu comisionul de administrare a contului curent ceea ce măreşte costul administrării cu 12 lei pe an, în schimb se reduce cu 3 lei comisionul de eliberare a extrasului de cont la ghişeele băncii. În rest, majorări şi iar majorări la mai toate operaţiunile de încasări sau retrageri de numerar, inclusiv cele electronice.

Este vorba de dublări sau majorări chiar mai mari, la mai toate comisioanele de anul trecut, la care se mai adaugă comisionul de 1% din valoarea retragerilor de numerar de mare valoare neprogramate/neonorate, adică pentru sume mai mari de 50.000 de lei, respectiv 10.000 de euro.

Deci ni se prezintă mai întâi realizările măreţe şi serviciile oferite din 2007 până azi, după care sunt anunţate nişte majorări de comisioane, hotărâte în mod unilateral şi fără nicio justificare, ca pe  pe un lucru bun şi avantajos pentru client. Asta îmi aminteşte foarte mult de discursul de ieri seară al preşedintelui Traian Băsescu, ca stil de comunicare.

Notă: Aceste majorări de comisioane percepute la operaţiunile bancare, care au fost făcute şi pe tot parcursul anului precedent, au fost anunţate în presă pentru toate băncile care operează în România, nu numai pentru BCR. Însă de data asta nu-l văd pe domnul Isărescu ieşind să ia public atitudine, aşa cum a făcut-o atunci când îi certa pe români că sunt nechibzuiţi şi au luat credite cu buletinul.

Am fost îndoctrinaţi ani în şir că tot ce avem nevoie ca să trăim bine este „creşterea economică”.  Dar ce este creşterea economică? Iată definiţia oferită de Capital:

Termen utilizat, de regulă, cu sensul de creştere a nivelului real al PRODUSULUI NAŢIONAL NET, deşi devine astfel dependentă de modalitatea prin care se măsoară acesta din urmă. Prin urmare, o economie care are un sector amplu de schimburi prin barter sau de producţie proprie cu consum neînregistrat, (de exemplu, consumul realizat de fermieri din propria lor producţie) poate duce la creşterea nivelului real al produsului naţional, fără ca nivelul atins să însemne o creştere (v. şi TEORIA CREŞTERII)

Nu cred că v-a lămurit prea mult definiţia, dar, ceea ce trebuie reţinut este că economia trebuie să producă mai mult decât în anul precedent. În consecinţă o ţară, pentru a avea bunăstare trebuie de la an la an să producă tot mai mult, ceea ce înseamnă că oamenii trebuie să muncească din ce în ce mai mult, companiile trebuie să inoveze şi să creeze tot timpul lucruri noi, iar resursele naturale ale statului respectiv trebuie să fie exploatate până la epuizare.

Oare de ce nu putem ajunge la un nivel economic care să ne asigure o bunăstare decentă şi să rămânem la acel nivel, sau să-l scădem, sau să-l creştem câte puţin în funcţie de necesităţi? De ce trebuie să mergem într-o demenţă continuă a creşterii economice accelerate?

Deoarece toată lumea este datoare la bănci şi toată lumea are de plătit dobânzi! Iar băncile creează banii pentru credite, nu şi pentru dobândă, aceşti bani trebuind să fie creaţi de către cei care muncesc prin… creştere economică.

Dacă banii de pe piaţă ar reflecta exact cantitatea bunurilor şi seviciilor existente, atunci, în mod logic, dacă băncile percep dobândă, ar însemna ca treptat toţi banii din lume să ajungă în final la bancheri, dar acest lucru nu se înttâmplă, deoarece băncile oferă noi şi noi împrumuturi, care măresc masa monetară aflată în circulaţie.

Pentru a nu genera inflaţie, oamenii şi companiile trebuie să producă tot mai mult, pentru a ţine pas cu rata acordării creditelor. Când acest ritm nu mai poate fi susţinut, atunci apar crizele. Sau aşa cum spunea şi lozinca din Piaţa Universităţii: „Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi!”

Cei care merg pe o cale spirituală, sau care doresc doar să devină mai buni şi mai împăcaţi cu lumea, cred că e suficient să faci fapte bune, să te rogi şi să doreşti binele, dar asta nu e suficient pentru a alunga răul şi a evita acumularea de energie negativă.

Atunci când ne confruntăm cu o nedreptate comisă asupra noastră, sau altcuiva, când citim despre, sau vedem la televizor, tot felul de lucruri rele, atrocităţi, hoţii, crime etc. când vorbim despre aceste lucruri şi ne arătăm indignarea, eul nostru inferior reacţionează şi fără să vrem începem să generăm gânduri şi sentimente negative.

Acestea generează în câmpul nostru subtil energii negative, care la rândul lor atrag, prin rezonanţă, alte energii negative, producând evenimente neplăcute în viaţa noastră şi afectându-ne sănătatea, vitalitatea şi starea de spirit.

Pentru a nu ajunge în această situaţie, trebuie să evităm cât mai mult posibil contactul cu sursele de ştiri negative (fără însă a ne rupe total de realitate), să evităm să reacţionăm instinctual şi automat, în cazul conflictelor cu diferite persoane, rău intenţionate sau nu, să nu neglijăm odihna şi sănătatea, pentru că o stare avansată de oboseală şi o vitalitate precară, ne predispun la influenţa energiilor negative.

Când observăm că suntem copleşiţi de stări de spirit negative, ne simţim agitaţi şi obosiţi psihic, trebuie să ne detaşăm, să facem o pauză oprindu-ne din activităţile mentale în care eram angrenaţi în acel moment şi să ne ocupăm cu ceva relaxant, distractiv, care să ne genereze emoţii şi sentimente pozitive.

De mare ajutor ne pot fi, pentru eliminarea energiilor negative, tehnicile de meditaţie, rugăciunea practicată corect, în scop spiritual şi ascultarea de muzică de relaxare.

Comisioanele bancare au luat-o razna. De anul acesta, daca plănuiţi să retrageţi sume mari de bani fără să anunţaţi înainte banca, plătiţi 1% din valoarea tranzacţiei.

Şi taxa pentru administrarea contului curent ajunge până la 12 lei pe lună. Iar orice plată la ghişeu va costa până la 7 lei.

Multe bănci şi-au modificat comisioanele încă de la începutul anului, restul le măresc de acum încolo.

Taxele diferă de la o bancă la alta. Dacă primiţi salariul pe card, trebuie să ştiţi că angajatorul nu vă poate obliga să lucraţi cu o anumită bancă.

Astfel, puteţi alege o bancă mai mică, pentru că uneori acestea percep taxe şi comisioane mai mici decât cele practicate de marile instituţii financiare.

Sursa: InCont.ro

Acest lucru s-a întâmplat şi în 2011. Chiar de curând, m-am interesant la mai multe bănci care este comisionul de administrare pentru un cont curent şi am constatat că de la începutul anului trecut acesta s-a dublat sau chiar s-a triplat.

Mă întreb cum rămâne cu “mecanismele de piaţă”, cu “mediul concurenţial” privat care este preocupat să ofere clienţilor servicii cât mai bune la preţuri avantajoase? Eu zic să privatizăm tot! Şi salvările şi SMURD-ul…

Aşa a început totul…