Ziarul Gândul a publicat câteva fotografii de la întâlnirea lui Traian Băsescu cu Barack Obama în cadrul summit-ului NATO de la Chicago şi cu ocazia asta mi-a venit ideea să fac o analiză a acestor imagini din punct de vedere al limbajului trupului.

Mă voi rezuma doar la această imagine, pe restul putând să le admiraţi voi aici.

Se poate observa, la o primă analiză, privirea mijită a lui Băsescu şi rânjetul fals, care exprimă slugărnicie. Pe urmă, atitudinea lui Obama este, ca de obicei, una de superioritate: priveşte în altă parte, evitând contactul vizual direct cu preşedintele României, semn că nu îl recunoaşte ca pe un egal al său.

De remarcat este şi felul cum sunt poziţionate corpurile celor doi, cel al lui Băsescu exprimând interes, în vreme ce Obama are o atitudine mai degrabă neutră. Iar gestul de a-l atinge pe spate pe Băsescu semnifică controlul şi puterea exercitate asupra acestuia.

Dacă aţi urmărit serialul “Spartacus”, sunteţi familiari deja cu această relaţionare de tip dominus-sclav.

Tot citesc pe Internet o ştire care anunţă că RATB oferă cadou un deodorant celor care îşi fac abonament sau îşi reîncarcă portofelul electronic la anumite puncte de vânzare bilete din Bucureşti şi alte câteva oraşe.

Românii primesc un antiperspirant roll-on la fiecare abonament cumpărat sau la fiecare reîncărcare a portofelului electronic în perioada 14 mai – 15 iunie, în intervalul orar 14.00 – 15.00 în Bucureşti şi în intervalul 16.00 – 17.00 în Iaşi, Cluj, Sibiu, Timişoara, Arad, scrie paginademedia.ro.

Sursa: Realitatea

Asta e ca şi cum i-ai spune omului: “Mai spală-te bă, că puţi!”

Se pare însă că nu la toate centrele RATB se va derula această campanie ci doar la unele, după cum urmează: Big 2 (Sun Plaza), Universitate (Dunărea), Romană (ASE), Perla, Eroilor, Unirii 1, Unirii 2, Gara de Nord (Witing Coloane), Vânatorul, Mihai Bravu (Obor).

Pentru că tot vorbeam mai devreme de intuiţie, raţionamente, gândire non-lineară, ş.a. ia uitaţi ce am făcut eu azi dimineaţă!

Am găsit această imagine pe Facebook, în care puteţi vedea o problemă tipică testelor IQ. Eu am rezolvat-o în 1 – 2 minute. Ia să vă văd, puteţi afla care este rezultatul?!

Ieri seară, după o zi agitată, în care mi-am făcut mii de nervi, m-am relaxat privind acest minunat curcubeu, care în realitate arăta mult mai amplu şi mai frumos decât poate fi redat în aceste fotografii.

Cei care citesc frecvent acest blog, cred că au putut remarca un comentator ce apare sub numele de Coolnewz/Ratatouille. Acesta mă agasează la fiecare articol, contrazicându-mă şi cerându-mi mereu dovezi concrete, făcând raţionamente şi relativizând la maximum subiectul pe care îl abordez.

Acest tip de gândire, specific persoanelor cu pregătire superioară tehnică, gen inginerie, informatică, economie, ştiinţe exacte etc, consideră că totul se poate explica şi trebuie să fie explicat numai pe bază de dovezi şi raţionamente. Pentru ei Dumnezeu este Intelectul, Cuvântul Domnului este Raţionamentul şi Sfântul Duh este dovada concretă, susţinută prin rapoarte şi tratate ştiinţifice.

Mai trist este că domnul/doamna Coolnewz/Ratatouille nu înţelege cum stau lucrurile, nici măcar într-un articol care explică cum stau lucrurile!

Zilele acestea am postat un citat aparţinând lui G. Edward Griffin, care mi-a plăcut pentru că explica tocmai o problemă ce ţine de tipul de gândire a lui Coolnewz/Ratatouille. Textul spunea că mintea umană funcţionează ca un computer şi de aceea, nu contează cât de inteligentă poate fi o persoană, pentru că, dacă la fel ca în cazul unui computer, datele de intrare sunt eronate, atunci şi rezultatele gândirii acelei persoane vor fi eronate.

La un articol anterior, referitor tot la G. Edward Griffin, Coolnewz/Ratatouille făcuse un raţionament eronat, despre care eu i-am spus că este un sofism.  În articol, eu scriam că cine nu crede în conspiraţii înseamnă că nu a deschis în viaţa lui o carte de istorie, de unde prietenul Coolnewz/Ratatouille a tras concluzia că cine crede (numai) în conspiraţii, a citit în viaţa lui (numai) o carte de istorie.

Amuzant este că articolul cu citatul din Griffin explică indirect exact ceea ce înseamnă un sofism! Sofismul este un raţionament corect din punct de vedere formal, dar care porneşte de la premise greşite sau incomplete, prin urmare rezultatul său fiind tot greşit.

De exemplu, dacă spun că boul este mamifer şi omul este mamifer, deduc de aici că omul este bou. Din punct de vedere al logicii formale raţionamentul este corect: dacă A = B şi C = B, rezultă că A = C. Numai că, în realitate, lucrurile nu stau chiar aşa… cel puţin pentru unii!

Toate înşelătoriile, manipulările, propaganda, ideologiile false, vicleniile satanice, se bazează pe sofisme şi pe credinţa în atotputernicia raţiunii.

Domnul/doamna Coolnewz/Ratatouille nu a înţeles şi ca dovadă stă faptul că m-a luat la mişto după ce i-am atras atenţia că face un sofism, iar într-un alt articol încheie comentariul cu remarca fermă şi categorică, „un raţionament poate fi corect sau greşit, indiferent de etichetele pe care i le pune unul sau altul”.

Da, un raţionament, din punct de vedere formal, poate fi doar corect, sau greşit, dar dacă datele cu care operează sunt greşite sau incomplete, rezultatul poate fi doar de un singur fel: GREŞIT.

Apropo de date incomplete. Amicul Coolnewz/Ratatouille, pe care am început să-l simpatizez, deşi mă contrazice tot timpul, doar din reflex şi face propagandă pro Băsescu, face un raţionament corect dar rezultatul este greşit, pentru că se bazează pe date insuficiente. Postasem un clip în care Băsescu ieşise să facă o „baie de mulţime” în parcarea unul hypermarket şi spuneam în textul articolului că pe lângă portocale şi banane împărţite spectatorilor, preşedintele a mai oferit şi o cutie cu bere unui cameraman, motivând că domnia sa nu bea bere. Coolnewz/Ratatouille se întreba, într-un comentariu, de ce a mai cumpărat Băsescu berea, dacă spune că nu îi place acest tip de băutură.

Raţionamentul lui a fost corect, dar, pentru că nu a vizionat clipul şi s-a bazat doar pe informaţiile oferite de mine, a ratat momentul în care Băsescu spunea că respectiva cutie cu bere i-a fost oferită cadou. Deci, raţionament corect, dar bazat pe informaţii incomplete, ceea ce duce la un rezultat greşit!

Concluzia este că nu trebuie să ne bazăm doar pe atotputernicia raţiunii şi să cădem în păcatul mândriei, care face multe victime în rândul intelectualilor cu educaţie materialistă, tehnico-ştiinţifică, care cred că toate lucrurile se pot explica doar folosind mintea ca pe un computer.

În aspectele mai profunde ale realităţii mult mai utilă şi mai cuprinzătoare este intuiţia, sau „cunoaşterea ne-mediată”, gândirea non-discursivă şi non-lineară. Eu folosesc intuiţia în teoriile mele de pe blog, pentru că în acest caz nu am nevoie de dovezi concrete şi complete, nu trebuie să fac raţionamente sofisticate şi nu trebuie să despic firul în patru, până când nu mai ştiu de unde am plecat. Intuiţia îţi oferă soluţia instantaneu, sub forma imaginii de ansamblu.

Ca să vă faceţi doar o idee despre diferenţa între puterea raţiunii şi puterea intuiţiei, imaginaţi-vă că trebuie să desenaţi harta unui oraş. Aveţi două posibilităţi:

1. Să luaţi la pas fiecare stradă, străduţă şi alee, să adunaţi date, să faceţi inventarul clădiriilor şi infrastructurii, să faceţi calcule şi să alcătuiţi apoi harta analizând toate aceste informaţii şi punându-le cap la cap.

2. Să vă urcaţi într-un elicopter, să zburaţi deasupra oraşului şi să faceţi o fotografie a imaginii de ansamblu.

Care credeţi că este metoda care oferă rezultate mai exacte şi mai rapide?

Propaganda cu care au fost intoxicate mass-media în ultimele săptămâni mi-a jignit grav inteligenţa ca cetăţean român. Şi cred că acest lucru este valabil pentru orice alt român, indiferent cât de umil şi de „sărac cu duhul” ar fi el.

Privind în urmă, pe toată perioada guvernărilor PDL din timpul crizei, discursul pretins de dreapta al puterii, exprimat public în prim-plan de Traian Băsescu, dar mai ales de Emil Boc, declara cu convingere că guvernul nu va ceda populismelor şi nu va opera măriri de salarii şi pensii în următoarea perioadă, deoarece acest lucru nu ar avea o bază economică realistă.

S-a vorbit mult atunci despre „pomeni electorale”, făcute de fostele regimuri, de „pensii nesimţite”, iar Băsescu a lansat metafora celebră cu cetăţeanul gras, statul, care ar trăi pe spinarea cetăţeanului slab, adică mediul privat, purtătorul real al poverii crizei.

Acum, cu câteva săptămâni, înainte de cedarea puterii către USL şi în preajma alegerilor, PDL a schimbat brusc macazul, iar tema centrală de propagandă a devenit „reîntregirea salariilor” şi restituirea drepturilor pensionarilor, tăiate abuziv.

Ca de obicei, tema a fost tocată mărunt în mass-media în stilul consacrat: dacă se măresc salariile şi pensiile, dacă nu se măresc, dacă e necesar să fie mărite, sau nu, dacă sunt bani de mărit pensii şi salarii, sau nu sunt, dacă FMI este de acord cu asta, sau nu etc. Nimic concret, doar agitarea apelor, pe principiul „dacă nu poţi să-i convingi, zăpăceşte-i”.

Traian Băsescu a accentuat subiectul chiar în discursul de numire a lui Victor Ponta în funcţia de premier, adresând insistent noului guvern rugămintea să acorde maximă importanţă acestui obiectiv şi să procedeze de urgenţă la „reîntregirea salariilor” bugetarilor.

După preluarea puterii, spre surprinderea mea, USL a preluat întocmai tema servită de fosta putere. Dezbaterile pe tema reîntregirii salariilor şi returnarea banilor pensionarilor au fost dezbătute şi răs-dezbătute după acelaşi tipar. Presa a făcut jocul tuturor, acordând de asemenea o importanţă maximă acestei teme propagandistice.

Dar ce este în neregulă cu această reîntregire a salariilor şi cu restituirea reţinerii abuzive a cotei de sănătate la unii pensionari? În principiu nimic. Acest lucru trebuie făcut, pentru că aşa cere legea, dar manipularea constă în faptul că este o temă de dezbatere total falsă. Nu asta este prioritatea numărul 1 a României în momentul de faţă şi nu asta este tot ce trebuie să facă guvernul Ponta! Ni s-a băgat pe gât, cu forţa, acest subiect pentru a nu observa alte lucruri mult mai grave şi a nu realiza ce este mai urgent şi mai important de făcut pentru ţară în acestă perioadă.

Ceea ce are nevoie de fapt România este să îşi dezvolte o economie bazată pe forţe şi resurse proprii, nu pe împrumuturi şi investiţii străine. Ceea ce trebuie să facă de urgenţă guvernanţii este să scape cât mai curând de FMI şi de alţi cămătari internaţionali, să înceteze privatizările frauduloase, care înstrăinează resursele naturale ale ţării şi să stimuleze micile afaceri autohtone, care să creeze locuri de muncă, capital românesc şi o economie independentă de „bunăvoinţa” băncilor şi corporaţiilor străine.

Dacă aş fi eu premier, primul lucru pe care l-aş face ar fi să adopt o legislaţie fiscală şi un sistem de stimulente care să încurajeze cetăţenii, rămaşi în afara sistemului, să îşi creeze singuri locul de muncă, deschizând o mică afacere productivă sau în domeniul serviciilor, un IMM, o fermă, ceva care să le permită să câştige din propria muncă şi să beneficeze pe deplin de rezultatul muncii lor, fără să se îndatoreze excesiv, sau să fie sufocaţi de stat cu taxele.

Al doilea lucru important de realizat ar fi stoparea corupţiei şi a scurgerii masive a banilor publici în buzunare private, care secătuiesc bugetul şi obligă statul să se împrumute din exterior.

Nu am auzit să fi vorbit despre aceste lucruri nici pe cei din fosta putere, nici pe cei din USL, în schimb se tot bate apa în piuă cu măririle de salarii şi pensii, de parcă în asta ar consta salvarea României. Acum statul nu mai e „gras”, majorările de salarii şi pensii nu mai sunt măsuri populiste şi socialiste şi toată lumea este de acord cu ele indiferent de culoarea politică.

O altă temă de propagandă folosită pe post de sperietoare publică şi venită la pachet cu deprecierea galopantă a leului în raport cu euro, este recesiunea. Conceptul de recesiune, ca de altfel şi cel de creştere economică, este unul abstract, care nu prea are legătură cu viaţa de zi cu zi a oamenilor şi deci nici vreo influenţă semnificativă în practică. Din punct de vedere tehnic recesiunea apare atunci când două trimestre consecutiv economia întregistrează o scădere.

În propagandă recesiunea a devenit un fel de joc alba-neagra: azi avem recesiune, după câteva săptămâni avem creştere economică, după alte câteva zile, iar intrăm în recesiune, după aceea vine FMI şi revizuieşte creşterea economică cu câteva fracţiuni de procent, după care iar avem ieşire din recesiune şi tot aşa.

Dacă luăm în considerare ceea ce am spus mai sus, rezultă că trebuie să treacă cel puţin şase luni pentru a putea stabili, din punct de vedere tehnic, dacă avem recesiune, stagnare, sau creştere economică. Prin urmare, dacă suntem acum în recesiune, înseamnă că acest lucru este valabil de la începutul anului, nu de acum câteva zile de când s.a schimbat guvernul.

Un alt aspect ridicol este acela că se vorbeşte în termeni de un procent-două sau chiar zecimi de procent! Cine ar fi atât de naiv să creadă că o creştere cu 0,5% a economiei sau o scădere cu 1% ar putea afecta afacerile sau viaţa oamenilor în mod vizibil şi într-un timp foarte scurt? Sau cine ar putea crede că o creştere economică, chiar şi importantă, ar avea vreo legătură cu nivelul de trai al populaţei şi cu distribuţia echitabilă a bogăţiei în cadrul societăţiii?

Am făcut zilele acestea un mic experiment pe Internet, menit să depisteze comentarii postate de propagandiştii care mişună pe mai toate site-uri cu articole având subiecte legate într-o oarecare măsură de politică.

Metoda poate fi aplicată pentru orice fel de postaci, de la orice partid. Însă PDL, de departe, are cea mai amplă şi mai organizată maşinărie de propagandă de pe Internet. Şi nu e vorba aici de scripturi care trimit automat comentarii standard pe sute de site-uri, ci de persoane în carne şi oase, probabil angajate special în acest scop.

Pe anumite site-uri, pentru a putea comenta trebuie să îţi deschizi un cont şi de multe ori e necesar să completezi şi un profil, la care poţi ataşa chiar şi o fotografie. Ei bine şi pe astfel de site-uri am găsit comentarii de propagandă reproduse în numeroase exemplare!

Am citit nişte zvonuri care spun că locul de unde activează postacii portocalii ar fi chiar sediul partidului, iar aceştia, majoritatea, ar face parte din organizaţia de tineret a PDL. Alte bârfe online spun că mulţi dintre aceşti comentatori ar fi chiar sub directa îndrumare a Elenei Udrea.

Am pornit cu cercetarea de la un articol de pe DCNews, care spunea că 17 comentarii, postate sub nume diferite, la un articol despre accidentul de la Pasajul Lujerului, proveneau doar de la două adrese IP aproape identice. În afară de acest caz, astfel de comentarii trase la indigo, provenind de la aceeaşi adresă, dar sub nume diferite, au mai fost semnalate şi de webmasterii de la Adevărul şi Ghimpele.

Deci, cum am făcut! Am luat acest comentariu, postat aici:

Primaria generala nu va mai subventiona RATB si RADET, a anuntat luni primarul Sorin Oprescu la prezentarea bugetului:”RATB si RADET sunt gauri negre pentru buget, iar subventionarea lor a dus la sufocarea modernizarii orasului…nu le mai putem da sute de milioane de euro anual” Si iata ce s-a intamplat in urma acestei decizii a lui Oprescu banditul! Tragedii, mor oameni! Oprescu trebuie oprit la timp, altfel ne desfiinteaza pe toti…Capuse, caini, tramvaie neverificate, autobuze fara anvelope adecvate…O sa muriti cat mai multi….deoarece asa vrea felcerul Oprescu!

Am copiat din el o parte, atât cât permite Google, ca număr maxim de caractere şi l-am dat în căutare punându-l între ghilimele, pentru a fi căutat exact tot şirul de caractere. În urma acestei căutări am obţinut 394 de rezultate, ceea ce înseamnă 394 de pagini web pe care a fost postat acest comentariu, evident sub diferite nume. Practic toată presa online este invadată de acest comentariu şi de altele în genul lui, toate încercând să sugereze că accidentul de la Lujerului s-a produs din vina lui Sorin Oprescu, care a subfinanţat RATB-ul.

Acesta este doar un exemplu, dar zi de zi, armate neobosite de postaci portocalii intoxică până la saturaţie spaţiile pentru comentarii ale articolelor din presa online, de pe bloguri, forumuri, sau reţelele de socializare. Toate acestea având ca scop crearea de diversiuni, de inducere în opinia publică a unor idei false, favorabile PDl sau împotriva adversarilor politici, sau măcar să-i deruteze pe ceilalţi comentatori şi să acopere cât mai mult spaţiul în care ar putea fi exprimate şi alte opinii decât cele ale propagandiştilor.

Ca să nu credeţi că aici vorbeam din propria imaginaţie, redau concluziile unui studiu realizat în cadrul unui proiect Global Development Network South East Europe (GDN-SEE), obţinut de GEA din partea Institutului de Studii Economice Internaţionale din Viena, avându-i ca autori pe economiştii Liviu Voinea şi Flaviu Mihăescu.

Cercetarea este bazată pe Ancheta Bugetelor de Familie (ABF) realizată de Institutul Naţional de Statistică în anii 2004, 2005 şi 2006. ABF are un eşantion de peste 33.000 de gospodării în fiecare an. Fiecare membru al gospodăriei de peste 15 ani este intervievat şi datele privind caracteristicile personale şi venitul sunt înregistrate. În 2005, au fost intervievaţi 99.414 indivizi (din care 20.777 câştigau un salariu), faţă de 101.692 indivizi în 2004 (din care 20.759 câştigau un salariu).

Iată şi concluziile acestui studiu:

• Câştigurile au fost distribuite foarte inegal: 10% din angajaţi au obţinut 40% din câştigurile din cota unică.
• Indicatorii de inegalitate pe care i-am calculat arată cu toţii o creştere a inegalităţii determinată de cota unică.
•  Familiile care au câştigat cel mai mult au şi cheltuit cel mai mult din acest câştig (cele mai bogate familii au consumat 84% din câştigurile din cota unică, cele mai sărace familii au consumat 74%).
• Cota unică a sporit inegalitatea distribuţiei veniturilor.
• Cota unică a stimulat economia pe partea de cerere, nu de ofertă, stimulând consumul (82% din câştigurile din cota unică s-au dus în consum).
• Cota unică a crescut stimulentul pentru a munci, dar în special pentru cei cu salarii deja mari.

Prezentarea integrală a acestei lucrări o puteţi descărca de aici.

Vă mai amintiţi care era piesa de rezistenţă cu care alianţa DA, proclamată de centru-dreapta, a câştigat încrederea electoratului în 2004? Este vorba de introducerea cotei unice de impozitare. Atunci s-a născut şi celebra lozincă „Să trăiţi, bine!” pe care Traian Băsescu o lansa în toate adunările publice, cu rânjetul pe buze şi salutând milităreşte.

Alianţa auto-proclamată de dreapta, propunea o schimbare majoră, o reformă profundă a societăţii româneşti, care să permită o trecere autentică la sistemul capitalist, generator de prosperitate.

Ideea vehiculată atunci, ca de altfel şi acum, era că România este menţinută de „bolşevicii filoruşi” ai lui Iliescu într-un sistem bazat pe fostele structuri comuniste, care nu permit o dezvoltare a economiei şi societăţii româneşti pe baza principiilor capitaliste ale economiei de piaţă.

Cota unică de impozitare a fost introdusă prin Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2004, începând cu 1 ianuarie 2005.

Ni se promitea atunci că prin acest sistem de impozitare va fi încurajată munca celor întreprinzători, inteligenţi şi harnici, că vor fi stimulate investiţiile străine şi că va fi redusă drastic evaziunea fiscală.

Acum, după mai bine de 7 ani, care sunt rezultatele? Au avut investiţiile străine vreun rezultat notabil asupra dezvoltării economiei? S-au îmbogăţit românii întreprinzători, inteligenţi şi harnici?! S-a redus evaziunea fiscală? Mă tem că nici unul din aceste obiective nu a fost atins, ba, dimpotrivă, situaţia s-a agravat.

Ce s-a întâmplat de fapt? Cota unică a favorizat consumul şi afacerile speculative, bazate pe bani împrumutaţi. Aşa se face că marile „investiţii străine” au dus la invadarea României cu bănci şi hypermarketuri, care au făcut profit pe baza consumului pe credit şi a speculaţiilor imobiliare sau financiare.

De această creştere economică nesănătoasă au beneficiat o mână de privilegiaţi ai regimului, în vreme ce marea masă a populaţiei nu a simţit nicio îmbunătăţire a nivelului de trai.

Când robinetul cu bani – proveniţi de la „căpşunari” şi din schimburile economice cu statele UE -  s-a închis, ţara noastră a fost obligată să facă un împrumut masiv la FMI. Fondul, care iniţial susţinuse cota unică, impunea acum „ajustări fiscale” sub forma celebrelor măsuri de austeritate.

Numai că, aceste „ajustări” au fost făcute pe seama celor mulţi şi săraci, care oricum nu beneficiaseră de pe urma perioadei de „creştere economică”, în vreme ce „băieţii deştepţi”, „regii asfaltului”, în ţara fără autostrăzi şi restul “afaceriştilor” sponsorizaţi de stat au prosperat în continuare.

În concluzie, înţeleptele măsuri “de dreapta” nu au făcut decât să accelereze redistribuirea bogăţiei existente, moştenită de la regimul comunist şi spoliată apoi de regimurile post-decembriste, luând cu nesaţ de la cei mulţi şi săraci şi băgând în buzunarele adânci ale celor puţini şi privilegiaţi de sistem.

Rezultatul este cel actual, România ajungând o ţară „bananizată” şi pauperizată după modelul statelor africane sau latino-americane, o colonie care exportă mână de lucru ieftină şi resurse naturale la preţ de nimic, iar populaţia este tot mai îndobitocită şi manelizată. Nici vorbă de profit prin muncă şi inteligenţă, nici vorbă de IMM-uri, afaceri de familie prospere şi creare de plus-valoare şi capital autohton, nici măcar investiţii străine profitabile, ca să nu mai vorbim de reducerea corupţiei şi a evaziunii fiscale.

Azi, 9 mai, a început cea de-a 9-a ediţie a târgului erotic „Eros Show”.  Evenimentul se desfăşoară în perioada 9 – 13 mai la Sala Polivalentă din Bucureşti, la fel ca şi în cazul ediţiilor precedente.

Am primit mai multe comunicate din partea organizatorilor şi chiar am fost invitat la conferinţa de presă care a început azi la ora 18:00. Nu m-am dus din mai multe motive, dar principalul a fost acela că, nefiind angajat în prezent la vreo instituţie de presă şi pentru că nici nu sunt afiliat la vreo asociaţie a ziariştilor, ca jurnalist independent, nu am legitimaţie de presă cu care să fiu identificat la intrare.

Poate că aş fi putut rezova problema cu un e-mail trimis organizatorilor, dar am avut foarte multă treabă azi, motiv pentru care  am ratat şi ocazia de face nişte fotografii în zona National Arena, unde va avea loc meciul finalei „Europa League”.

Anul acesta printre invitaţii de seamă ai Eros Show 2012 se numără şi Sandra Romain, cunoscuta actriţă româncă din filmele pentru adulţi, care vine alături de sora ei mai mică Alice Romain, de doar 21 de ani, intrată şi ea în industria de profil.

Invitata de onoare este Ivana Sugar din Rusia. Cunoscută şi sub pseudonimele Camille, Ivanna Summer sau doar Sugar, Ivana a apărut în peste 60 de filme pentru adulţi deşi are doar 20 de ani. Ivana este în acest moment una dintre preferatele producătorilor de filme pentru adulţi, tânăra actriţă fiind invitată şi la Venus Berlin în anul 2011.

În program va fi prezentă şi Alina Plugaru cu trupa sa de dans erotic, iar printre invitaţii în premieră se va număra artistul Alessandro Von Victor, supranumit regele artei porno braziliene de către revista „Penthouse”.

Inspirat de reclamele vintage, benzile desenate şi cultura pop, creaţiile lui Von Victor au devenit cunoscute în Sao Paolo, artistul ilustrând de la cover-uri pentru formaţii underground la reclame pentru sex-shop-uri. Von Victor a participat cu creaţiile sale la diverse expoziţii internaţionale în Brazilia şi Buenos Aires, Argentina, declarând  că desenele sale sunt obraznice şi perverse şi că preferă să ilustreze femei cu posterioare generoase.

Duminică, în ultima zi, va avea loc în premieră prima piesă de teatru 100% erotică din România. Piesa „EROTICacte” este scrisă, regizată şi jucată în rolul principal de către Cristi Giambaşu.

Preţul unui bilet la Eros Show este de 35 de lei, iar vizitatorii vor avea posibilitatea ca în urma unei extrageri să câştige un show erotic într-o limuzină de lux şi zeci de alte premii!