Un filozof întâlni într-o zi un maestru Zen şi vrând să-l pună în dificultate, îl întrebă: Fără cuvinte şi fără tăcere îmi poţi spune ce este realitatea? Maestrul îi dădu un pumn în faţă.

Găsită pe Internet.

Am citit azi un articol  pe Internet, care începea cu o serie de întrebări pe care oamenii nu prea şi le pun de obicei, iar unii  dintre noi nu au fost preocupaţi de ele nici măcar o singură dată în viaţă.

Cu toate astea, aceste întrebări sunt esenţiale pentru fiinţa umană care vrea să depăşească condiţia de “animal cu raţiune”.

1. Cine sunt eu şi pentru ce exist?

2. De unde suntem, unde mergem şi pentru ce am apărut aici?

3. E posibil oare să fi fost şi altă dată aici în lumea asta?

4. Putem oare să aflăm cine suntem noi şi ce reprezintă întregul univers?

5. De ce există suferinţă în lume şi e posibil oare să o evităm?

6. Cum putem atinge fericirea, perfecţiunea şi satisfacţia?

Sursa

Nu ai venit aici pentru a lupta cu viaţa. Nu ai venit aici nici chiar pentru a câştiga în viaţă. Cu siguranţă nu ai fi venit aici pentru a eşua în viaţă. Eşti aici pentru a curge cu bunătatea vieţii – astfel ca bunătatea vieţii să poată curge spre tine.

Dr. Jeff Mullan

Am deseori ocazia să urmăresc, pe Facebook, pe bloguri sau pe diverse forumuri, dezbateri aprinse între auto-numiţii atei şi aşa-numiţii credincioşi ultra ortodocşi. Tema fundamentală este, fireşte, existenţa lui Dumnezeu şi veridicitatea celor scrise în Biblie.

Greşeala gravă şi fatală pe care o fac ateii, dar de multe ori şi credincioşii este că încearcă să raţionalizeze credinţa, folosind argumente logice, explicaţii ştiinţifice, pentru a demonstra lucruri legate de credinţă.

Astfel, scepticii materialişti aduc în discuţie, de exemplu, problema milioanelor copii din lume care mor de cancer şi Dumnezeu permite asta, sau consideră ridicol să crezi că destinul tău este dirijat de nu moş cu barbă albă şi aureolă care te priveşte din cer, ori că este ilogic ca Dumnezeu să-şi sacrifice unicul fiu de dragul omenirii etc.

Pe de altă parte, credincioşii caută să-şi teoretizeze credinţa, să caute interpretări ale cărţilor sfinte şi să le aplice în lumea materială, a vieţii de zi cu zi, caută argumente logice, pentru lucruri care ţin doar de credinţă şi ajung în final să transforme credinţa într-o ştiinţă cu reguli, definiţii şi clasificări.

Ceea ce nu înţeleg nici ateii şi nici credincioşii este faptul că religia şi deci credinţa, nu ţin de raţionament, de deducţii şi calcule logice, prin care căutăm să stabilim adevăruri ştiinţifice, ci urmează o logică proprie, a inimii şi a sufletului, care poate fi de-a dreptul absurdă dacă o judecăm în conformitate cu logica abstractă a minţii.

Credinciosul nu trebuie să demonstreze cu argumente existenţa lui Dumnezeu; el are sentimentul existenţei şi prezenţei Divine în viaţa lui, el crede, simte şi aceste lucruri nu pot fi contestate prin judecăţi şi raţionamente. În timp ce ştiinţa şi raţiunea urmează logica creierului, religia şi credinţa urmează logica inimii şi aceste două lucruri nu se pot amesteca.

Popor român,

Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi! Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale? Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria, şi o recunosc toţi cei care le-au studiat.

Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat? Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. De ce te laşi dezbinat?Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului.

Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europă de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei revendica drepturile? Din tine au apărut: Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta? Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma?

- Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult. - Tu taci; -
- Astăzi, ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile ţării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple visteriile străinilor de neam. - Tu taci; -
- Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi. - Tu taci; -
- Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta? Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei. - Tu taci; -
- Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile. - Tu taci; -
- Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile“ la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul iar ţara rămâne pe butuci. - Tu taci; -
- Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse pentru ca fiii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele:
1. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. - Tu taci; -
2. Elemente din tezaurul ţării sunt trimise “ la expoziţie“ în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele. - Tu taci; -
3. Arhivele ţării sunt cedate printr-o lege a arhivelor străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională. - Tu taci ; -

Slujbaşii ţării, căftăniţii vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”. - Tu taci ; -
- Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmplă românului azi nu i se datorează lui. - Tu taci; -
- Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze spun că nu e nimic deosebit. - Tu taci; -
- Ţi se fură voturile iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată. - Tu taci; -
- În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic. -Tu taci; -
- Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe Internet sau nu primesc un SMS. - Tu taci; -
- Dacă te îmbolnăveşti, nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele, s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare. - Tu taci; -
- Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român, chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, hocheiştii Naţionalei României, (de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei tac când se intonează Imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al ŢINUTULUI SECUIESC, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. – Toţi tac. - Tu taci; -
- Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii pentru că eşti prea bogat în viziunea lor sau nu meriţi ce ai câştigat, iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma. - Tu taci; -
- Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. - Tu taci; -
- Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul. - Tu taci; -
- Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar Parlamentul dar să mai te consulte pe tine. - Tu taci; -
- Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri fără să le pese de interesul naţiunii trădând jurământul făcut la investire. - Tu taci; -

Asta se întâmplă astăzi, popor român, şi - Tu taci; -

Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.

Cât o să mai taci?
- Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ţi-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii.

Sursa: Gandeste.org

În aceste vremuri tulburi şi lipsite de speranţă avem mare nevoie de astfel de oameni, ca părintele Iustin Pârvu, care să ne susţină moral şi spiritual şi să păstreze vie flacăra conştiinţei naţionale.

Update: Din păcate, deşi mi-ar fi plăcut ca textul să aparţină părintelui Iustin Pârvu, acesta este de fapt un articol din Ziua Veche din data de 20 decembrie 2011 şi este semnat de Marin Neacşu.

Îmi cer scuze dar, deoarece am avut probleme cu Internetul, nu am putut să fac verificări legate de autenticitatea atribuirii acestei scrisori părintelui Iustin Pârvu.

Cei care merg pe o cale spirituală, sau care doresc doar să devină mai buni şi mai împăcaţi cu lumea, cred că e suficient să faci fapte bune, să te rogi şi să doreşti binele, dar asta nu e suficient pentru a alunga răul şi a evita acumularea de energie negativă.

Atunci când ne confruntăm cu o nedreptate comisă asupra noastră, sau altcuiva, când citim despre, sau vedem la televizor, tot felul de lucruri rele, atrocităţi, hoţii, crime etc. când vorbim despre aceste lucruri şi ne arătăm indignarea, eul nostru inferior reacţionează şi fără să vrem începem să generăm gânduri şi sentimente negative.

Acestea generează în câmpul nostru subtil energii negative, care la rândul lor atrag, prin rezonanţă, alte energii negative, producând evenimente neplăcute în viaţa noastră şi afectându-ne sănătatea, vitalitatea şi starea de spirit.

Pentru a nu ajunge în această situaţie, trebuie să evităm cât mai mult posibil contactul cu sursele de ştiri negative (fără însă a ne rupe total de realitate), să evităm să reacţionăm instinctual şi automat, în cazul conflictelor cu diferite persoane, rău intenţionate sau nu, să nu neglijăm odihna şi sănătatea, pentru că o stare avansată de oboseală şi o vitalitate precară, ne predispun la influenţa energiilor negative.

Când observăm că suntem copleşiţi de stări de spirit negative, ne simţim agitaţi şi obosiţi psihic, trebuie să ne detaşăm, să facem o pauză oprindu-ne din activităţile mentale în care eram angrenaţi în acel moment şi să ne ocupăm cu ceva relaxant, distractiv, care să ne genereze emoţii şi sentimente pozitive.

De mare ajutor ne pot fi, pentru eliminarea energiilor negative, tehnicile de meditaţie, rugăciunea practicată corect, în scop spiritual şi ascultarea de muzică de relaxare.

SlowFlo (Slo Flo) este un set de exerciţii lente, asemănătoare cu Tai Chi Chuan, dar elaborate special pentru creştinii practicanţi, pentru ca aceştia să nu aibă mustrări de conştiinţă, deoarece practică un sistem spiritual păgân neacceptat de religia creştină, aşa cum este şi în cazul practicii Yoga.

Creat de Laura Monica, practicantă cu centura neagră a stilului de Karate Chun Kuk Do, şi având la bază stilul creat de Chuck Norris, acest sistem transformă arta păgână a Tai Chi Chuan-ului într-un sistem în întregime creştin, cu mişcări şi denumiri inspirate din Biblie, la care se adaugă gesturi din limbajul american al semnelor.

Beneficiile SlowFlo includ flexibilizarea articulaţiilor şi a coloanei vertebrale, oxigenarea şi fortificarea întregului corp, creşterea metabolismului, având ca rezultat arderea caloriilor şi creşterea energiei, dar nu a celei „malefice”, numite „qi” de orientali, ci a celei creştine venită de la Iisus.

De câteva zile circulă pe Internet o înregistrare video de la o conferinţă din data de 2 ianuarie, în care prinţesa japoneză Kaoru Nakamaru, vorbeşte despre Apocalipsa care ar urma să vină în acest an.

Prinţesa spune că a obţinut trezirea spirituală în anul 1976, când i s-a deschis „cel de-al treilea ochi” (Ajna chakra) şi a început să comunice spiritual cu extratereştrii şi oamenii care locuiesc în lumea subterană.

Conform predicţiilor acestei prinţese japoneze, începând cu data de 21 decembrie 2012, planeta noastră va trece în a cincea dimensiune. Trei zile şi trei nopţi nu va putea fi folosită electricitatea, va fi întuneric total, nu se vor vedea nici Luna nici stelele şi după aceste evenimente vor fi salvaţi doar circa 10.000 de oameni de pe tot Pământul.

Oculta Mondială, sau Guvernul Invizibil, cum spune prinţesa, ar avea cunoştinţă de aceste evenimente şi ar fi pregătiţi să intre în adposturi subterane construite din timp în mai multe ţări, cum ar fi SUA (Atlanta), Norvegia, Polonia, Elveţia sau Australia.

Singura cale de salvare a omenirii, spune ea, este purificarea noastră fizică şi spirituală. Estenţa universului ar fi lumina dragostea şi energia şi noi ar trebui să ne umplem conştiinţa cu aceste elemente şi să alungăm orice urmă de întuneric care ar putea pătrunde.

Fizic ne putem purifica evitând să bem băuturi din doze de aluminiu, care fac foarte mult rău organismului.

Prinţesa mai vorbeşte şi despre teoria reîncarnării, despre spune că a experimentat-o şi este adevărată şi mai spune că sufletele noastre au fost dezbinate foarte mult începând cu 1913 (anul înfiinţării Rezervei Federale a SUA n.r.)

Personal consider toate aceste lucruri fabulaţii şi propagandă New Age, mai ales că cei de la NASA au infirmat zvonurile legate de anul 2012 şi aşa-zisele „profeţii mayaşe”. Ceea ce mi se pare interesant este faptul că aceste lucruri sunt spuse de o prinţesă japoneză, deci de un membru al familiei imperiale japoneze, care poate avea legături cu Illuminati.

Videoclipul original a fost şters de pe Youtube, ca urmare a încălcării drepturilor de autor, aşa că nu ştiu cât va mai rezista şi cel pe care îl postez aici.

Când vine vorba de colinde, mai mult ca sigur că vă vin în minte numele lui Ştefan Hruşcă sau Fuego. De aceea m-am gândit la un colind mai special interpretat de Grupul Psaltic Stavropoleos. Este un colind bizantin, ceştin-ortodox, închinat Naşterii Domnului.

Doi îngeraşi s-au gândit să se joace de-a oamenii.
- “Uite cum facem”, a spus cel care avea mai multă experienţă cu pământenii, “ne aşezăm la distanţă unul de celălalt. Tu mă chemi la tine, dar eu nu vin. Şi din cauza asta ne certăm un picuţ, aşa, la fel ca oamenii. Vrei?”
- “Bine”, a încuviinţat cel de al doilea.
- “Îngeraşule…”, zise rugător primul, “hai la mine”.

Celalălt îngeraş veni cât putu el de repede lângă prietenul său, cu faţa strălucind de zâmbet.
- “Aaa, nu, nu aşa! Eu te chem, dar tu nu vii. Ai inţeles?”
- “Da” , spuse iar cel de-al doilea îngeraş.

Dar cum auzi “Îngeraşule, hai la mine”, cum se duse ţintă lângă amicul său şi îl îmbrăţisă. Acesta îl mai instrui încă o dată:
- “Eu te strig, dar tu te ţii tare şi nu vii. Bine? Îngeraşule…”

Nici un răspuns.
- “Îngeraşule, vino, te rog, la mine…”

În sfârşit, hotărât să nu se mai lase convins, cel de-al doilea îngeraş spuse:
- “Nu vin.”
- “Bine, atunci vin eu la tine”, îl linişti primul îngeraş pe prietenul său, mergând într-un suflet lângă acesta şi îmbrăţişându-l cu multă afecţiune…

Cunosc această poveste de mult timp, de pe vremea când circula intens pe Internet. Am redescoperit-o azi şi cred că este plină de învăţăminte şi foarte potrivită pentru această perioadă a anului.