Astăzi, pentru a fi manipulat îţi trebuie – şi neapărat ai! – televizor, radio, şi să citeşti presa (o din ce în ce mai mică categorie). Cu alte cuvinte pentru a fi manipulat trebuie „să te informezi”, „să fii informat”. În adevăr, cu cât eşti „mai bine informat”, cu atât eşti mai manipulat.
Mugur Vasiliu, Revista AXA
Atunci când Dalai Lama a fost întrebat ce l-a surprins mai mult în ceea ce priveşte umanitatea, acesta a răspuns:
Omul. Pentru că îşi sacrifică sănătatea pentru a face bani. Apoi sacrifică bani pentru a-şi recăpăta sănătatea. Şi pe urmă este atât de îngrijorat de viitor încât nu se poate bucura de prezent; rezultatul fiind că el nu trăieşte în prezent sau viitor; trăieşte ca şi când nu va muri niciodată şi apoi moare fără să fi trăit vreodată cu adevărat.
Azi nu prea m-am ocupat de blog, de fapt nu prea am intrat pe Internet, deoarece am avut multă treabă şi am fost mai tot timpul pe drumuri.
Printre altele, am făcut încă o încercare de a-mi ridica de la facultate diploma de licenţă. Prima dată am fost săptămâna trecută, când, din întâmplare, m-am întâlnit la secretariat chiar cu profesorul care se ocupă cu eliberarea respectivelor diplome.
Acesta m-a întrebat dacă am făcut până acum vreo cerere pentru eliberarea actului. I-am spus că nu şi atunci mi-a cerut numele şi l-a scris pe un post-it. Apoi mi-a spus că miercurea viitoare, adică azi, pot veni să ridic diploma de licenţă, foaia matricolă şi diploma de bacalaureat. Am întrebat dacă mai trebuie să mă duc să fac cerere la biroul de eliberare al diplomelor şi mi-a spus că nu mai este nevoie.
Azi m-am dus încrezător să îmi iau diploma şi după ce am stat cam o jumătate de oră la rând, la ghişeu duduia de acolo m-a întrebat dacă am făcut cerere. I-am spus că nu şi atunci mi-a zis că în acest caz diploma nu este gata.
I-am povestit atunci treaba cu profesorul care m-a asigurat că nu mai e nevoie de cerere. Şi ce credeţi că îmi spune tipa? „Aaa, păi dacă a scris pe un post-it înseamnă că a uitat!” În concluzie, având în vedere că mâine e şedinţă cu decanul, iar poimâine e vineri şi nu se ştie dacă domnia sa va veni, urmează să sun luni, pentru a afla dacă diploma e gata marţea viitoare.
Dar de fapt nu ăsta e subiectul principal aici. Altceva vreau să scot în evidenţă. Vedeţi voi, de când nu mai am şefi şi nu mai sunt într-un mediu în care predomină filosofia corporatistă, în care angajatul este un roboţel întors cu cheia, aflat mereu în priză, agitat şi veşnic în criză de timp, am învăţat să fiu mereu calm, relaxat şi cât mai răbdător, asemeni unui bătrân înţelept zen budist. 
Nu traversez strada pe roşu, sau la limita dintre verde şi roşu, nu mă uit din minut în minut la ceas, nu fac scandal că rândul la poştă sau în alt loc merge prea încet etc. Îmi fac timp să admir cerul senin, copacii, păsările, oamenii de pe stradă, pe scurt, caut să trăiesc în ritmul milenar al naturii şi să nu mă las târât de tăvălugul societăţii consumerist-capitaliste în care oamenii sunt antrenaţi tot mai mult.
Aşa că mi s-a părut amuzant să văd lumea adunată acolo, la coadă la diplome, cum se agită şi se dă de ceasul morţii, pentru că trebuie să aştepte 20-30 de minute, pentru a ridica o bucată de hârtie, de care oricum nu au nevoie uregent. Unii vociferau că s-au învoit de la serviciu, alţii că de ce a durat atât de mult, de la examenul de licenţă şi până acum, eliberarea diplomelor, alţii erau supăraţi că li s-au pierdut fotografiile şi trebuie să facă altele…
Eu eram foarte liniştit, deşi mai aveam treabă în alte două locuri după aceea, ba mai spuneam şi câte o glumă din când în când, ca să trecă timpul mai repede.
Când am plecat, am observat că mulţi dintre cei grăbiţi şi agitaţi erau cu maşina personală. Eu venisem cu RATB-ul şi după aceea m-am dus până în centrul oraşului pe jos. Vremea era superbă, Soarele pe cer nu se grăbea deloc, păsărelele ciripeau vesele prin copaci şi cred că nici ele nu se grăbeau undeva, numai oamenii se purtau de parcă şi-ar trăi ultima zi pe acest pământ şi trebuie să îşi rezolve toate probleme vieţii în puţinele ore care le-au mai rămas.
Singurele care păreau să nu aibă nicio grijă erau două prostituate, care stăteau la o terasă cu un tip ce vorbea în italiană, arătându-le ceva într-o carte…
Străvechea ştiinţă iudaică numită Cabala (Kabbalah) stă la baza multor aspecte ale culturii occidentale şi a influenţat o mare parte a ştiinţelor ezoterice din ultimele secole.
Într-o serie de filmuleţe de pe Youtube sunt explicate conceptele şi principiile acestei învăţături. În cazul de faţă este vorba de liberul arbitru sau voinţa individuală. Conform Cabalei voinţa personală este mai mult o iluzie, viaţa noastră având un curs influenţat în mare măsură de o serie de factori interni şi externi care acţionează asupra noastră de la naştere sau chiar înainte de aceasta.
Este vorba de factori genetici, familie, influenţe externe etc. Singura libertate pe care o avem cu adevărat este să ne alegem mediul în care vrem să trăim şi să ne dezvoltăm conform programelor primite, care acţionează în conformitate cu legea cauză-efect.
Urmăriţi cu atenţie filmuleţul pentru a afla mai multe detalii.
Acum a venit schimbarea aceasta de civilizaţie, chipurile mai evoluată. Dar să vedem cum ne-a făcut să evoluăm această civilizaţie? L-a dezbrăcat pe bietul om întâi de obiceiurile lui frumoase, i-a luat şi haina de serbare şi serbarea la care nici nu mai are timp să ajungă. Apoi această civilizaţie l-a despărţit pe om de familia lui, încât tânjește soţia după soţul ei plecat prin ţări străine. Se duce bietul om să adune ceva hrană pentru copii, prin Italia, Franţa, Canada, Germania; şi în Sudul Africii îl găseşti pe bietul român, muncit, obosit şi tot distrus de sărăcie.
Sursa: Financiarul
Astăzi, 19 iulie (în jurul orei prânzului), la vârsta de aproape 97 de ani, părintele arhimandrit Arsenie Papacioc, duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria – Techirghiol, a trecut la Domnul.
El s-a stins din viaţă în sânul obştii monahale căreia i-a fost îndrumător timp de 35 de ani. Părintele suferea de mai mult timp de o serie de probleme cardiace şi renale, pentru care a şi fost internat de două ori în luna aprilie a acestui an la Spitalul Judeţean de Urgenţă Constanţa.
Arhimandritul Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei, s-a născut în 1914. S-a călugărit de tânăr, la Mănăstirea Sihăstria. A fost egumen la Mănăstirea Slatina, de unde a fost arestat şi dus la Suceava. După ani de detenţie, în 1976 a ajuns la Mănăstirea Sfânta Maria – Techirghiol.
Dumnezeu să-l odihnească cu drepţii!
5. Jihad-ul Islamic
Mit: Jihad înseamnă să lupţi de dragul lui Dumnezeu.
Adevăratul sens în arabă al cuvântului „jihad” este „luptă”. Totuşi, în Islam este adesea folosit pentru a descrie lupta pentru calea lui Dumnezeu. Există mai multe forme de jihad, dar cele mai importante sunt jihad-ul al-nafs (jihad împotriva propriului sine), jihad-ul bil-lisan (jihad-ul prin cuvânt), jihad-ul bil yad (jihadul prin acţiune), şi Jihad-ul bis saif (jihad-ul prin folosirea sabiei). Fiecare jihad este apreciat în mod diferit şi este consemnat că Mohamed sa întors de la o bătălie şi a spus: “Ne-am întors de la jihad-ul mai mic (mersul la război), la jihad-ul mai mare (bătălia sufletului).” Aceasta înseamnă că, faptul că un musulman luptă împotriva lui însuşi şi a sufletului său este mai important decât jihad-ul manifestat prin mersul la război.
O altă concepţie greşită este aceea că numai atunci când o persoană moare în război, devine un martir. Acest lucru este, însă, fals şi se crede că oricine face ceva de dragul lui Dumnezeu şi este omorât, devine martir. O persoană care moare în timp ce efectuează un pelerinaj la Mecca, o femeie care moare în timp ce dă naştere, sau chiar cineva care moare într-un accident de maşină în timp ce era în drum spre moschee, sunt toate considerate martiriu.
4. Musulmanii sunt barbari
Mit: Musulmanii sunt sălbatici şi barbari în timpul războiului.
Dimpotrivă, atunci când vine vorba de comportamentul în război există zece reguli la care fiecare armată musulmană trebuie să se supună:
1. Să nu comiţi trădare.
2. Să nu te abaţi de la calea cea dreaptă.
3. Să nu mutilezi cadavre.
4. Să nu ucizi copii.
5. Să nu ucizi femei.
6. Să nu ucizi bărbaţi în vârstă
7. Să nu distrugi sau să arzi copaci.
8. Să nu distrugi clădiri
9. Să nu distrugi turmele inamicului, cu excepţia cazului când le utilizezi pentru hrană.
10. Când întâlneşti oameni care şi-au dedicat viaţa serviciilor monahale să-i laşi în pace.
În timpul Cruciadelor, atunci când Saladin i-a învins pe francezi, a onorat armata franceză învinsă şi i-a oferit alimente, iar în timpul cele de-a treia Cruciade, atunci când duşmanul lui Saladin, regele Richard a căzut bolnav, Saladin ia trimis în dar fructe şi cai.
3. Drepturile femeii
Mit: Femeile nu au drepturi
Imaginea unei femei purtând un voal din cap până în picioare, o femeie care este nedreptăţită sau o femeie căreia nu-i este permis să conducă este o idee mult prea familiară atunci când vine vorba de tratamentul femeilor în Islam. Şi în timp ce există ţări musulmane din lume care pun în aplicare multe legi severe împotriva femeilor, acest lucru nu ar trebui să fie înfăţişat ca fiind legea islamică.
Multe dintre aceste ţări au diferenţe culturale care merg împotriva învăţăturilor Islamului. Trebuie remarcat faptul că în perioada Arabiei pre-islamice femeile erau folosite numai pentru sex şi erau total lipsite de independenţă. Naşterea unei fiice într-o familie era considerată un lucru umilitor şi practica infanticidului feminin era neîngrădită de lege.
Când Islamul a fost instaurat, versete din Coran au condamnat practica de pruncucidere a nou-născuţilor de sex feminin. Islamul a dat înapoi drepturile omului multor femei şi Mohamed chiar a spus că “femeile sunt jumătăţile gemene ale bărbaţilor.” Unei femei musulmane îi este permis să respingă sau să accepte orice pretendent pentru căsătorie şi are dreptul de a divorţa. Nu este nici o lege în Islam, care interzice unei femei musulmane ieşirea din casă şi acesteia îi este permis să conducă. De asemenea, în ceea ce priveşte educaţia, o femeie este obligată să caute cunoaşterea şi este considerat un păcat dacă ea refuză.
2. Prin sabie
Mit: Islamul a fost răspândit cu sabia
Istoricul De Lacey O’Leary afirmă: “Istoria arată clar totuşi, că legenda musulmanilor fanatici măturând totul prin lume şi impunând Islamul cu vârful sabiei raselor cucerite este unul dintre miturile cele mai fantastic de absurde pe care istoricii le-au repetat vreodată.” Nu există nici o înregistrare în istorie, care arată că oamenii au fost forţaţi prin sabie să se convertească la Islam. Când Islamul s-a răspândit prin diferite ţări au fost construite biserici speciale şi sinagogi pentru non-musulmanii aflaţi sub guvernare şi datorită bunului tratament pe care l-au primit, ei înşişi s-ar fi convertit.
Dacă cineva ia în considerare numărul mic de musulmani care au răspândit Islamul iniţial la vest, pe tot cuprinsul Spaniei şi Marocului şi la est spre India şi China, şi-ar da seama că un astfel de grup mic de oameni nu i-ar putea forţa pe alţii să fie membri ai unei religii împotriva voinţei lor. De asemenea, este interesant de observat că, atunci când mongolii au invadat şi au cucerit porţiuni mari ale imperiului islamic, în loc să distrugă religia au adoptat-o!
1. Terorismul islamic
Mit: Musulmanii sunt terorişti
Aceasta este de departe cea mai greşită concepţie despre Islam, creată pe nedrept de stereotipurile şi imaginea publică pe care mass-media le oferă. A observat cineva cum, atunci când un anumit grup de oameni atacă un alt grup, acest fapt este etichetat ca o “crimă motivată de ură”, dar atunci când un musulman deschide focul asupra oricui, acest lucru este rapid considerat ca fiind “terorism”. Mulţi dictatori politici şi reprezentanţi ai grupurilor extremiste folosesc numele Islamului ca pe o strategie de a câştiga adepţi şi atenţie în vreme ce multe din practicile lor merg împotriva bazei adevărate a Islamului.
Mass-media a portretizat, de asemenea, Islamul ca fiind un cult sau un club, unde dacă te înscrii, devii un terorist şi asta este de acum parte din agenda ta. Cu toate acestea oameni din toată lumea practică Islamul în adevărata sa formă şi-l folosesc ca un mod de viaţă. Exista multe versete din Coran care merg împotriva ideii de terorism. Unele dintre aceste versete includ ideea ” luptă în felul lui Allah cu cei potrivnici ţie, dar nu depăşi limitele pentru că Dumnezeu nu-i iubeşte pe păcătoşi.” Acest lucru înseamnă de fapt că nu se luptă cu excepţia cazului de legitimă apărare şi chiar şi în acest caz nu se merge dincolo de apărare. Un alt verset afirmă: “dacă ei caută pacea, atunci caută şi tu pacea,” ceea ce înseamnă, nu ataca oamenii pentru nici un motiv sau nu ucide oameni nevinovaţi. Nu există nicăieri în Islam, fie că este vorba de Coran sau învăţăturile lui Mahomed, idei care promovează uciderea oamenilor nevinovaţi.
Am surprins o discuţie pe Facebook, deschisă în jurul unui citat al maestrului Zen, Taisen Deshimaru:
Pentru a practica Zen sau artele marţiale, trebuie să trăieşti intens, din toată inima, fără rezerve – ca şi cum ai putea muri în clipa următoare.
Dezbaterea era concentrată pe ce înseamnă să trăieşti intens. Asta este de fapt chiar esenţa doctrinei Zen şi nu doar atât, ci a oricărui alt sistem de meditaţie: să trăieşti intens clipa prezentă.
Ce înseamnă însă să trăieşti intens în prezent? Înseamnă să fii cu toate gândurile şi simţurile concentrate pe clipa prezentă. De exemplu, atunci când desfăşori o activitate comună, te speli pe mâini, uzi florile, bei ceai, sau faci orice altceva, să fii atent şi concentrat doar la acţiunea respectivă. Asta înseamnă să nu te gândeşti la cum ai petrecut aseară, ce vei face peste câteva ore, ce mai face partenerul/partenera de viaţă, sau câţi bani mai ai în cont.
La fel şi atunci când eşti la serviciu şi îţi exerciţi profesia, eficienţa maximă, va apare doar atunci când eşti total concentrat asupra a ceea ce faci în clipa prezentă, indiferent cât de măruntă sau plictisitoare este acţiunea pe care o întreprinzi.
În Occident, a trăi intens înseamnă cu totul altceva. Aici a „trăi clipa” înseamnă să te distrezi şi să faci lucruri riscante, de genul celor care „te fac să simţi adrenalina”. Mulţi indivizi care cred că trăiesc intens, fie îşi pierd nopţile prin cluburi, făcând abuz de alcool, droguri sau sex, fie sar cu coarda elastică, cu parapanta sau fac alte aşa-numite sporturi extreme.
Acest mod de a aborda lucrurile arată de fapt chiar neputinţa de a trăi intens clipa, deoarece respectivii caută distracţia, senzaţiile şi varietatea, tocmai pentru a fugi de plictiseala din clipa prezentă. La orientali, secretul constă în faptul că pentru ei, o clipă trăită făcând cea mai monotonă şi plicitisitoare activitate, este la fel de plăcută şi de intensă, ca una în care te distrezi în stil occidental.
Aşa se explică şi uriaşul succes al popoarelor asiatice în dezvoltarea economică şi tehnologică, prin faptul că pot trăi cu intensitate clipa prezentă, ducând cea mai măruntă activitate la măiestrie şi perfecţiune. Un gunoier japonez, chinez sau coreean îşi poate aduce meseria pe culmile măiestriei şi perfecţiunii, asemeni unui maestru Zen al trasului cu arcul, în vreme ce un occidental s-ar plictisi repede şi ar căuta ceva mai incitant şi mai avantajos financiar.
Cineastul american Vikram Gandhi a inventat un personaj numit Kumare, un fel de guru indian, având propria sa doctrină spirituală. Apoi a filmat un documentar în care el însuşi interpretează acest personaj şi treptat adună în jurul său o mulţime de adepţi ai aceste şcoli spirituale false.
Prin acest experiment social el a vrut să scoată în evidenţă uşurinţa cu care falşii guru moderni pot atrage naivii în diferite secte şi grupări spirituale fără fundament, care au invadat Occidentul în ultimele decenii.
Un alpinist a vrut să cucerească cel mai înalt munte. S-a pregătit pentru asta timp îndelungat şi în final a hotărât să se aventureze singur pentru a primi singur laurii victoriei. Noaptea căzu grea pe înălţimile munţilor şi omul nu a mai văzut nimic.Totul era negru. Până şi Luna şi stelele fuseseră acoperite de nori negri. Şi cum se căţăra el la doar câţiva metri de vârful muntelui a alunecat şi a căzut în gol.
Alpinistul văzu în acea îngrozitoare cădere episoade din viaţa lui, bune şi rele. Se gândi la moartea care era aproape când deodată a simţit frânghia de sigurantă că-i frânge mijlocul. Fusese oprit din cădere şi acum atârna în gol legat de acea frânghie. Urmă un moment de tăcere absolută, atârna în neant şi singurul lucru ce-i veni în minte fu: “Ajută-mă Doamne!”
Deodata auzi o voce venită din depărtari:
“Ce doreşti fiule?”
“Salvează-mă, Doamne!” strigă alpinistul cuprins de frica morţii.
“Chiar crezi că eu te pot salva?”
“Da Doamne, cred în Tine!”
“Bine, dacă crezi în mine şi în salvarea mea taie frânghia de care atârni”, spuse Dumnezeu.
Un moment de tăcere, alpinistul se îndoi şi pierdu credinţa, frânghia era singura care-l ţinea în viaţă… aşa că nu tăie frânghia şi hotărî să renunţe la ajutorul dumnezeiesc.
A doua zi dimineaţă, echipele de salvare au anunţat că au găsit un alpinist legat de frânghia de siguranţă la doar doi metri de pământ. Murise îngheţat de frig.
