Preşedinţii nu pot să demisioneze în perioade de criză.

Traian Băsescu

În opinia mea umilă, cred că tocmai perioadele de criză sunt cele mai potrivite momente în care un preşedinte îşi poate da în mod onorabil demisia.

Am fost îndoctrinaţi ani în şir că tot ce avem nevoie ca să trăim bine este „creşterea economică”.  Dar ce este creşterea economică? Iată definiţia oferită de Capital:

Termen utilizat, de regulă, cu sensul de creştere a nivelului real al PRODUSULUI NAŢIONAL NET, deşi devine astfel dependentă de modalitatea prin care se măsoară acesta din urmă. Prin urmare, o economie care are un sector amplu de schimburi prin barter sau de producţie proprie cu consum neînregistrat, (de exemplu, consumul realizat de fermieri din propria lor producţie) poate duce la creşterea nivelului real al produsului naţional, fără ca nivelul atins să însemne o creştere (v. şi TEORIA CREŞTERII)

Nu cred că v-a lămurit prea mult definiţia, dar, ceea ce trebuie reţinut este că economia trebuie să producă mai mult decât în anul precedent. În consecinţă o ţară, pentru a avea bunăstare trebuie de la an la an să producă tot mai mult, ceea ce înseamnă că oamenii trebuie să muncească din ce în ce mai mult, companiile trebuie să inoveze şi să creeze tot timpul lucruri noi, iar resursele naturale ale statului respectiv trebuie să fie exploatate până la epuizare.

Oare de ce nu putem ajunge la un nivel economic care să ne asigure o bunăstare decentă şi să rămânem la acel nivel, sau să-l scădem, sau să-l creştem câte puţin în funcţie de necesităţi? De ce trebuie să mergem într-o demenţă continuă a creşterii economice accelerate?

Deoarece toată lumea este datoare la bănci şi toată lumea are de plătit dobânzi! Iar băncile creează banii pentru credite, nu şi pentru dobândă, aceşti bani trebuind să fie creaţi de către cei care muncesc prin… creştere economică.

Dacă banii de pe piaţă ar reflecta exact cantitatea bunurilor şi seviciilor existente, atunci, în mod logic, dacă băncile percep dobândă, ar însemna ca treptat toţi banii din lume să ajungă în final la bancheri, dar acest lucru nu se înttâmplă, deoarece băncile oferă noi şi noi împrumuturi, care măresc masa monetară aflată în circulaţie.

Pentru a nu genera inflaţie, oamenii şi companiile trebuie să producă tot mai mult, pentru a ţine pas cu rata acordării creditelor. Când acest ritm nu mai poate fi susţinut, atunci apar crizele. Sau aşa cum spunea şi lozinca din Piaţa Universităţii: „Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi!”

Blogul CariereMedia a lansat, sub formă de zvon, informaţia conform căreia o serie de afacerişti din sfera puterii ar face ample operaţiuni financiare şi de relocare a afacerilor proprii în afara ţării, cu referire în mod special la Elena Udrea şi Dorin Cocoş.

Tot din domeniul acţiunilor financiare de culise se pare că mai mulţi oameni importanţi sunt gata să-şi reloce activele în străinatate. Bursa zvonurilor insinuează ca în conturile Elenei Udrea şi ale lui Dorin Cocoş s-ar fi înregistrat mai multe operaţiuni de acest gen.

Subiectul este dezvoltat de site-ul Ghimpele, care prezintă şi o serie de afaceri ale cuplului Udrea – Cocoş, indicându-le pe cele susceptibile de a fi mutate în alte zone ale Europei.

Printre afacerile patronate de cei doi beneficiari Dalli, Udrea şi Cocoş, se află E.H.I. Întreţinere şi Curăţenie SRL – Activităţi de întreţinere şi curăţare a clădirilor, E.H.I. Restaurant SRL – Restaurante, E.H.I. Management SRL – Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management, Euro Hotels International Co SRL – Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare, Eurohotels şi Asociaţii SRL – Hoteluri, Centrul de Evaluare Medicală şi Testare a Forţei de Muncă SA, Clamari Trading Impex SRL – Închirierea şi subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate şi Medcomplex SRL – Activităţi de asistenţă medicală generală etc.

Pe fondul evenimentelor din ultimele zile, când societatea civilă a ieşit în stradă pentru a manifesta împotriva regimului Băsescu, o vizibilă ”agitaţie” juridică şi financiară a cuprins aceste business-uri. Se fac retrageri, transferuri şi alte operaţiuni neobosite; gurile rele spun că Eurohotels caută soluţii pentru deschiderea unor hoteluri în ţări precum Serbia sau Moldova şi lichidarea afacerilor din România.  Aceleaşi surse vorbesc despre reorientarea afacerilor medicale către piaţa din sudul Europei – şi în contextul retragerii Legii Sănătăţii care ar fi favorizat operatorii privaţi.

Se scufundă corabia? Sunt îngrijoraţi aceşti afacerişti de partid că afacerile lor vor fi compromise în eventualitatea unei schimbări de regim? Se teme Elena Udrea că ar putea fi nevoită să răspundă în faţa legii pentru anumite afaceri oneroase, sau abuzuri în gestionarea banului public?

Se numeşte Ileana Poroghin, are 22 de ani şi şi-a mutat afacerea în Piaţa Universităţii, unde a închiriat de la o prietenă un apartament în zonă cu 30 de euro pe zi. Clienţii ei sunt bineînţeles protestatarii de toate vîrstele, dar şi jandarmi. Numele de profesionistă pe care îl foloseşte este Lili, iar tariful pentru o şedinţă se ridică la 20 de lei.

Puteţi citi aici, interviul pe care i l-au luat jurnaliştii de la Academia Caţavencu.

Acum că aţi aflat vestea, sper să nu găsesc mâine în Piaţa Universităţii câteva milioane de protestatari!

Poate că unul din lucrurile care îi distinge pe cei cu o mentalitate fascistă de restul persoanelor, este modul în care reacţionează în situaţii care dau naştere sentimentelor de nesiguranţă şi de inadecvare. Ambele tipuri de oameni vor avea tendinţa să caute să-şi mărească puterea, lucru care înseamnă controlul asupra rezultatului evenimentelor, dar cei cu o stare de spirit fascist au tendinţa de a supraestima puterea lor de influenţă asupra rezultatelor, pe care este posibil să le atingă. Acest lucru conduce la un comportament care de multe ori le aduce în poziţii de conducere sau de autoritate, în special în cazul în care majoritatea persoanelor din societate tind să subestimeze influenţa lor asupra rezultatelor pe care le pot atinge, şi sunt înclinaţi să cedeze în faţa celor care inspiră încredere îl legătură cu ceea ce pot face şi promit mai mult decât oricine altcineva poate oferi.

Acest proces este favorizat de o susceptibilitate comună, care ar putea fi numită „sindromul cocoşului”, de la vechiul proverb, “Să dai crezare numai cocoşului care cântă la răsăritul soarelui.” Ea apare din tendinţa oamenilor, ghidaţi mai mult de speranţă sau de teamă în loc de inteligenţă, de a supraestima puterea liderilor lor şi de a le atribui rezultate, fie bune sau rele, la care liderii au contribuit puţin sau deloc, şi poate chiar au acţionat pentru a le preveni sau reduce. Acest lucru vine de la incapacitatea celor mai multe persoane de a înţelege sistemele dinamice complexe şi comportamentul lor pe termen lung, fapt care îi determină pe oameni să atribuie efecte la evenimente anterioare recente, nu la cauze reale pe termen lung.

Apariţia tiraniei, prin urmare, începe cu probleme ale unui grup, se dezvoltă în sentimente generale de nesiguranţă şi de inadecvare şi se încadrează într-un model în care unele persoane îşi asumă rolul de “tată” pentru ceilalţi, care acceptă de bună voie să devină “copii” dependenţi de astfel de persoane numai în cazul în care sunt asiguraţi că un rezultat mai favorabil va fi obţinut. Acest model de co-dependenţă este patologică şi, în general, are ca efect luarea de decizii de proastă calitate, care fac situaţia şi mai rea, dar, pentru că modelul este patologic, în loc să-l abandoneze, co-dependenţii repetă comportamentul lor inadecvat dând naştere la o spirală vicioasă care, dacă nu e întreruptă, poate duce la totala dezagregare a grupului şi o înrăutăţire a rezultatelor posibile.

În psihiatrie, acest sindrom este deseori menţionat ca o “tulburare de personalitate autoritară”. În limbajul comun, termenul fiind “obsedat de control”

Jon Roland – Principles of Tyranny

Aplicaţi aceste principii la regimul Băsescu şi susţinătorii lui şi faceţi comparaţii.

Preşedintele Traian Băsescu a rămas în Bucureşti de Ziua Unirii, în jurul orei 11:30, el aflându-se în zona Eroilor, la volanul unui autoturism Dacia Logan de culoare argintie.

Preşedintele Traian Băsescu era singur în maşină, iar în spatele său erau mai multe autoturisme ale Serviciului de Protecţie şi Pază (SPP), urmate de o dubă a Jandarmeriei.

Sursa: Gândul

Cine zicea că Băsescu se teme de popor?

Bună ziua, aţi sunat la Salvarea privată!

• Pentru limba română apăsaţi tasta 1.
• Pentru engleză, apăsaţi tasta 2.
• Pentru verificarea contului dumneavoastră de contribuţii la sistemul de sănătate, apăsaţi tasta 3.
• Pentru informaţii despre ofertele speciale ale Salvării în perioada de Crăciun, Revelion şi Paşti, apăsaţi tasta 4.
• Pentru informaţii în legătură cu starea dumneavoastră de sănătate, apăsaţi cu un deget pe încheietura mâinii şi număraţi până la 60. Acela e pulsul. Dacă îl mai aveţi, apăsaţi tasta 5. Un operator va prelua apelul.

Pentru îmbunătăţirea serviciului, vă informăm că această convorbire poate fi înregistrată şi folosită într-o emisiune de tip talk show.

Vă mulţumim!

Primită pe e-mail.

După ce ministrul de externe Teodor Baconschi a fost revocat din funcţie de către Emil Boc prin SMS, foarte probabil via Traian Băsescu, aşa cum era firesc blogul ex-ministrului a fost asaltat de o mulţime de utilizatori Internet, fapt care a determinat blocarea acestuia.

După ce blogul şi-a revenit, postarea în care Baconschii îi jignea pe protestatari a dispărut. Totuşi articolul poate fi găsit în cache-ul Google şi îl puteţi accesa aici.

Eu l-am salvat şi pentru a nu se pierde cuvintele memorabile cu care guvernantul pdl-ist îşi alinta electoratul le redau aici sub formă de citat:

După ce ani de zile şi-a etalat figura uzată exclusiv pe ecranele bătrânei Securităţi, Crin Antonescu a trecut în sfârşit la fapte. Mă rog, nu direct – asta ar fi cerut prea mult curaj –, ci prin interpuşi, simpatizanţi ai ordinii noi pe care ne-o pregătesc locotenenţii şi caporalii lui Ion Iliescu. Alături de copilotul său Ponta, a lansat un apel la manifestaţii pentru suspendarea Preşedintelui “în stradă” şi răsturnarea guvernării PDL.

Acţiunea a culminat ieri seară în centrul Bucureştiului. Ca la Londra vara trecută, vajnicii suporteri ai democraţiei de macadam au spart, incendiat, bătut şi au aruncat cu piatră cubică. Nu ştiu dacă au dus democraţia până la capăt, furând plasme pentru a putea urmări mai confortabil analizele atât de fine ale tonomatelor de serviciu.

Să fi declanşat soarta SMURD toate aceste nobile pasiuni stradal-televizive? Sau doar carisma domnilor Antonescu şi Ponta? Sau poate exasperarea galeriilor fotbalistice a fost stârnită de dictatura PDL?

Habar n-am. Ştiu însă că un lucru devine din ce în ce mai clar pentru toţi românii de bine. A început încleştarea pe viaţă şi pe moarte între forţele trecutului şi proiectul unei noi Românii. Opoziţia şi-a activat în sfârşit întreg arsenalul moştenit de la Ana Pauker, Teo, Luca şi Dej: derbedei înarmaţi, dezinformare, propaganda urii.

Ne acuză că vom fura alegerile doar pentru că vrem ca românii să voteze, în diaspora şi acasă. Ce vor ei, în schimb, e ca o populaţie imbecilizată de televiziuni, înfricoşată de scenarii apocaliptice mereu dezminţite de realitate şi, mai nou, de bătăuşii scoşi pe străzi, să aleagă în locul reformei Statului retorica urii şi neputinţei ridicată la nivel de program politic.

Anul care începe va fi crucial pentru România. Opţiunea e simplă: reformă, responsabilitate, siguranţă sau regres, populism, domnia bâtei. Alegerea o va face însă România vrednică, România care munceşte, România însetată de viitor, nu mahalaua violentă şi ineptă încolonată, ca minerii odinioară, în spatele moştenitorilor Securităţii.

Cei care merg pe o cale spirituală, sau care doresc doar să devină mai buni şi mai împăcaţi cu lumea, cred că e suficient să faci fapte bune, să te rogi şi să doreşti binele, dar asta nu e suficient pentru a alunga răul şi a evita acumularea de energie negativă.

Atunci când ne confruntăm cu o nedreptate comisă asupra noastră, sau altcuiva, când citim despre, sau vedem la televizor, tot felul de lucruri rele, atrocităţi, hoţii, crime etc. când vorbim despre aceste lucruri şi ne arătăm indignarea, eul nostru inferior reacţionează şi fără să vrem începem să generăm gânduri şi sentimente negative.

Acestea generează în câmpul nostru subtil energii negative, care la rândul lor atrag, prin rezonanţă, alte energii negative, producând evenimente neplăcute în viaţa noastră şi afectându-ne sănătatea, vitalitatea şi starea de spirit.

Pentru a nu ajunge în această situaţie, trebuie să evităm cât mai mult posibil contactul cu sursele de ştiri negative (fără însă a ne rupe total de realitate), să evităm să reacţionăm instinctual şi automat, în cazul conflictelor cu diferite persoane, rău intenţionate sau nu, să nu neglijăm odihna şi sănătatea, pentru că o stare avansată de oboseală şi o vitalitate precară, ne predispun la influenţa energiilor negative.

Când observăm că suntem copleşiţi de stări de spirit negative, ne simţim agitaţi şi obosiţi psihic, trebuie să ne detaşăm, să facem o pauză oprindu-ne din activităţile mentale în care eram angrenaţi în acel moment şi să ne ocupăm cu ceva relaxant, distractiv, care să ne genereze emoţii şi sentimente pozitive.

De mare ajutor ne pot fi, pentru eliminarea energiilor negative, tehnicile de meditaţie, rugăciunea practicată corect, în scop spiritual şi ascultarea de muzică de relaxare.

Comisioanele bancare au luat-o razna. De anul acesta, daca plănuiţi să retrageţi sume mari de bani fără să anunţaţi înainte banca, plătiţi 1% din valoarea tranzacţiei.

Şi taxa pentru administrarea contului curent ajunge până la 12 lei pe lună. Iar orice plată la ghişeu va costa până la 7 lei.

Multe bănci şi-au modificat comisioanele încă de la începutul anului, restul le măresc de acum încolo.

Taxele diferă de la o bancă la alta. Dacă primiţi salariul pe card, trebuie să ştiţi că angajatorul nu vă poate obliga să lucraţi cu o anumită bancă.

Astfel, puteţi alege o bancă mai mică, pentru că uneori acestea percep taxe şi comisioane mai mici decât cele practicate de marile instituţii financiare.

Sursa: InCont.ro

Acest lucru s-a întâmplat şi în 2011. Chiar de curând, m-am interesant la mai multe bănci care este comisionul de administrare pentru un cont curent şi am constatat că de la începutul anului trecut acesta s-a dublat sau chiar s-a triplat.

Mă întreb cum rămâne cu “mecanismele de piaţă”, cu “mediul concurenţial” privat care este preocupat să ofere clienţilor servicii cât mai bune la preţuri avantajoase? Eu zic să privatizăm tot! Şi salvările şi SMURD-ul…