Azi toată presa prezintă, pe un ton triumfalist, marea veste că România nu va mai fi dependentă de importul de gaze naturale. Asta însemnând, chipurile, că ar fi un lucru bun pentru români şi economie.

Gazele descoperite de OMV Petrom şi Exxon Mobil în Marea Neagră ar putea face ca România să nu mai depindă de importurile de gaze, a declarat miercuri directorul general al OMV Petrom, Mariana Gheorghe, la seminarul ZF Power Summit, organizat de Ziarul Financiar.

“Această descoperire este pentru România accesul la resurse noi de gaze. Putem deveni independenţi din persectiva gazelor. Vor fi investiţii de miliarde de euro acolo. Este o veste bună pentru toată economia românească. Încă nu ştim cât se poate produce de acolo, vom afla în următorii ani”, a afirmat Gheorghe.

Sursa: Gândul

Dar cu toate că “putem deveni independenţi din persectiva gazelor”, preţul acestora se va mări tot mai mult în următorii ani din cauza liberalizării preţului, începând de la anul, fireşte măsura fiind luată de statul român la “recomandarea” FMI.

Un număr de 7 – 7,2 milioane de consumatori casnici, reprezentând 83-86% din total, ar putea plăti de anul viitor preţuri mai mari la energie şi gaze, odată cu începerea liberalizării tarifelor, în timp ce doar 14%-17% ar urma să primească spijin de la stat, însă tariful social va fi eliminat treptat.

Preţurile plătite de populaţie sunt reglementate de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), din considerente de protecţie socială. Comisia Europeană (CE) şi Fondul Monetar Internaţional (FMI) au cerut Guvernului să liberalizeze preţurile, pentru a le aduce la nivelul din blocul comunitar.

Sursa: Mediafax

Deci vă daţi seama că toate aceste măsuri sunt luate de guvern pentru binele poporului român şi dezvoltarea economiei naţionale. Fireşte, Exxon Mobil şi OMV Petrom fac totul din spirit de sacrificiu şi altruism faţă de românii. Ei vor fi doar prestatori de servicii şi doar vor extrage petrolul şi gazele, iar beneficiarul va fi poporul român care va avea gaze gratuit în următoarele decenii.

Din păcate realitatea este crudă. Ca şi în cazul Petrom, rezevrevle de gaze, mai mult ca sigur, că acum sunt proprietatea celor care fac exploatarea, iar România este clientul care îşi va achiziţiona propriile gaze la preţuri liberalizate, după pofta FMI şi UE. Iar în ceea ce priveşte contribuţia la bugetul de stat a firmelor stăine ce să ma vorbim? După ce Elena Udrea a suspendat printr-o ordonanţă, taxa de autorizare pentru lucrările din spaţiul marin în favoarea celor de la Exxon, cu două spătămâni înaintea începerii explorărilor, parcă văd că firmele care vor exploata resursele de gaze din Marea Neagră vor fi scutite pe zeci de ani de plata impozitelor la stat, pe motiv că sunt investitori strategici!

Pentru fraieri şi naivi, pentru ca jaful să treacă neobservat, Băsescu şi PDL mai aruncă în presă nişte fumigene, pentru efect.

Gazele importate din Rusia sunt folosite pentru încălzire pe vremea friguroasă de acum, însă se speră în găsirea unei alte soluţii în perioada următoare, a declarat, vineri, preşedintele Traian Băsescu, conform Mediafax. Şeful statului a spus, la începutul unei întâlniri cu Ian Fisher, director general al sucursalei ExxonMobil Explorare şi Producţie România, şi Mariana Gheorghe, director general executiv al Petrom, că nu ar vrea să piardă ocazia de a vizita vasul Deepwater Champion, care execută forajul în ape de mare adâncime din sectorul românesc al Mării Negre.

Sursa: Hotnews

Ceea ce uită domnul Băsescu să precizeze este faptul că preţul gazelor importate din Rusia este mare şi datorită faptului că importul nu se face direct, ci printr-o firmă elveţiană. Iar acest lucru se datorează politicii externe catastrofale a domniei sale în raport cu Rusia. Dar vorba aceea, decât gaze scumpe de la ruşi, mai bine gaze româneşti şi mai scumpe de la americani!

Ca să justifice necesitatea liberalizării preţului la gaze, PDL aruncă în presă şi o fumigenă despre „mafia de la ANRE“ (Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei).

La începutul lunii februarie, deputatul PDL Adrian Gurzău demasca în direct la Realitatea TV  ”mafia gazelor” şi spunea despre vicepreşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul energiei, Eugen Georgescu, că este şef al acesteia.

Sursa: DCNews

Vă mai amintiţi când s-a adoptat noul Cod al Muncii, ce tevatură a fost? Cum vorbeau toţi propagandiştii, în frunte cu Traian Băsescu, despre nevoia de „flexibilizare a pieţei muncii”, de necesitatea reformei statului şi alte vorbe goale?

Se motiva atunci necesitatea „reformei”, deoarece vechea legislaţie a muncii „era marcată de trecutul comunist al României”, iar măsura era necesară pentru a depăşi criza şi a stabiliza economia.

Iată însă că acum se încearcă aceeaşi şmecherie şi în Italia, o ţară mult mai avansată economic ca România şi cu siguranţă fără un trecut comunist ca al nostru.

La mai puţin de patru luni după demisia lui Berlusconi, renumit pentru petrecerile “Bunga Bunga”, noul ministru al Muncii Elsa Fornero mediază reforma legislaţiei muncii între şefa patronatelor, Emma Marcegaglia, şi Susanna Camusso, liderul celui mai mare sindicat din Italia, CGIL.

Miza o reprezintă modificarea legislaţiei muncii astfel încât concedierile şi angajările să se facă mai uşor, problemă spinoasă în Italia, unde încercările anterioare de reformă au fost marcate de proteste, violenţe şi chiar crime.

Sursa: Mediafax

De aici reiese foarte clar că aşa-zisa reformă a legislaţiei muncii este doar un pretext folosit de guverne pentru a implementa modificări menite să servească interesele unor structuri suprastatale de tip financiaro-corporatist, care fac presiuni asupra liderilor politici să introducă aceste legi anti-naţionale şi anti-populare gândite doar pentru folosul privat corporatist. Dacă ne amintim bine, modificarea Codului Muncii la noi a fost făcută la cererea „Consiliului Investitorilor Străini” şi a „Camerei de Comerţ Româno-Americane”, iar adoptarea legii a fost făcută în grabă şi fără dezbatere parlamentară.

Din punctul de vedere al corporaţiilor, a obţine din ce în ce mai mult este impulsionat parţial de lăcomie, parţial de dinamica obţinerii de profit, capitalismul, dar este impus şi de frică, pentru că, dacă n-o faci, dacă nu te poţi extinde mai repede decât corporaţia următoare, aceea va primi bani pentru cercetare şi pentru reclamă, te va învinge şi te poate scoate din joc.

“Nu sunteţi destul eficienţi ca fabrică, cum ar trebui să fiţi conform calculelor noastre!” Aşa vorbeşte bancherul! “Deci, ca atare, fie vom mări costurile creditului dumneavoastră, fie vă vom obliga să faceţi lucruri rele lucrătorilor sau comunităţii sau mediului înconjurător, pentru a vă stimula veniturile şi valoarea acţiunilor. Şi vă vom credita numai în acele condiţii!” Modul frumos de a o spune este că “băieţii drăguţi ajung ultimii”.

Dacă vă comportaţi dur cu alţii, aveţi un potenţial în dezvoltare. Aveţi şansa de a putea concura. Dacă vă pasă şi sunteţi îngrijoraţi social de alţii, aveţi un dezavantaj imens. Deci, cred că această concurenţă dinamică, pe care o avem, chiar împiedică anumiţi oameni să aibă succes, dar aş spune că ceea ce te împiedică să ai succes nu este legat de competenţă, creativitate, sau inteligenţă, ci de absenţa cruzimii, cel mai adesea.

Din documentarul “The Money Fix” (Repararea banilor)

Comentariul meu:

Promotorii acestui sistem spun că asta e firea naturală a lucrurilor, că supravieţuieşte cel mai puternic, că la baza progresului ar sta conflictul şi competiţia etc. În realitate această teorie este falsă, baza societăţii fiin cooperarea şi sprijinul reciproc.

Această luptă pentru supravieţuire este creată artificial de bănci, mai exact de sistemul monetar actual. Banii sunt creaţi de bănci prin creditele acordate firmelor şi persoanelor fizice, dar prin acest mecanism se creează numai banii care trebuiesc returnaţi, nu şi dobânda. De aceea întotdeauna în circulaţie vor fi mai puţini bani decât este nevoie.

Prin urmare, oamenii şi companiile vor trebui să se bată efectiv unii cu alţii pe aceşti bani, care, deşi sunt creaţi din ce în ce mai mult, sunt totdeauna insuficienţi pentru a asigura nevoile tuturor membrilor societăţii. Deci sistemul financiar este un imens joc Caritas, care, în momentul în care se opreşte, vor exista întotdeauna un număr de membri ai societăţii care vor fi scoşi din joc, adică vor da faliment, nu vor putea să-şi plătească datoriile, vor rămâne pe drumuri etc.

Asta se întâmplă indiferent de cât de mult au luptat persoanele respective pentru a se descurca, cât de inteligenţi, creativi, sau harnici au fost în „lupta pentru supravieţuire”, de obicei câştigând în acest joc cei care sunt cei mai cruzi, imorali, escroci, în general cei care trădează normele şi convenţiile care stau la baza funcţionării societăţii. Adică paraziţii…

Premierul Boc a declarat sâmbătă că nu deţine momentan informaţii despre condiţiile în care România a adoptat Acordul comercial împotriva bunurilor contrafăcute (ACTA).

La finalul comandamentului de iarnă de la MAI, Boc a fost întrebat de o jurnalistă, care i-a spus despre “discuţiile aprinse” legate de modul în care ACTA a fost asumat de România. “Sunt acuzaţii că Guvernul a negociat, a aprobat acest tratat fără dezbatere publică”, i-a spus jurnalista lui Boc.

“Nu am datele să mă pot pronunţa în acest moment cu privire la întrebarea dumneavoastră, nu am o asemenea informaţie”, a replicat premierul.

Sursa: Cotidianul

ACTA (Anti-Counterfeiting Trade Agreement) este un acord multilateral care propune o serie de standarde internaţionale pentru aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală. Acordul, negociat de către un număr redus de ţări, în coordonare cu anumite segmente ale industriei, este controversat atât din punct de vedere al procesului de elaborare, cât şi în ceea ce priveşte conţinutul său.

Modalitatea în care s-a realizat negocierea Acordului îl privează de credibilitate democratică şi de claritate juridică. Dacă va fi ratificat, Acordul va avea implicaţii majore pentru libertatea de exprimare, accesul la cultură şi viaţa privată, va afecta comerţul internaţional şi va reprezenta un obstacol în calea inovării.

Citeşte mai multe aici.

Mă întreb, în ce fel este condusă această ţară, dacă şeful Guvernului habar nu are despre un acord internaţional de o asemenea importanţă??? Şi în acest caz, cine a semnat în numele României acest acord?

În ultimii ani, regimul Băsescu a dat naştere la o categorie socială aparte, un om de tip nou, pe care l-aş numi corporatistul fascisto-băsist.

Corporatistul fascisto-băsist este un individ total rupt de societate, total lipsit de empatie şi solidaritate faţă de cei cu probleme sau aflaţi în suferinţă, care nu este interesat deloc de lumea în care trăieşte şi ce se întâmplă în jurul lui.

CFB-iştii trăiesc într-o bulă fericire pe care şi-au construit-o în universul lor autist, limitat şi izolat de restul lumii. Atât timp cât afacerea de familie merge, sau jobuleţul la multinaţională e satisfăcător, bănuţul curge lin şi constant, prietenii şi rudele sunt fericiţi şi sănătoşi, restul nu mai contează.

Îşi petrec aproape fiecare noapte în cluburi, unde fac poze cu prietenii lor snobi şi le postează pe Facebook sau Twitter, iau masa numai la restaurante cu specific, unde îşi etalează gadget-urile scumpe şi hainele de firmă, în fiecare week-end merg la munte sau la mare, cu maşinile luate în leasing şi cel puţin de două ori pe lună merg în excursii în străinătate… Atât timp cât în lumea lor totul e roz, strălucitor şi minunat nu îi mai interesează ce se petrece cu restul lumii.

Ceea ce îi defineşte pe aceşti indivizi este un dispreţ total faţă de cei care sunt mai săraci ca ei şi au probleme în asigurarea traiului. Fiind educaţi în spritul cretin, insuflat de cultura americană de sorginte fascistă, a competiţiei, a mitului supraomului şi învingătorului, aceştia se cred cumva superiori majorităţii membrilor societăţii. Ei sunt cei care au reuşit, iar ceilalţi sunt „luzării”, rataţii societăţii, sau cum ar spune anumiţi politicieni pdl-işti, „viermii” şi „ciumpalacii”.

În realitate, în cele mai multe cazuri aceşti parveniţi, nu sunt nici supraoameni, nici exemple de succes în viaţă ci doar nişte profitori, oportunişti şi paraziţi sociali ai sistemului.

Aseară, Mircea Badea, la emisiunea „În gura presei”, le-a dat o replică acidă acestor specimene, care se bat cu pumnul în piept că ei nu se duc la proteste, pentru că muncesc şi au tot ce le trebuie. Nici eu nu puteam să exprim mai bine în cuvinte ceea ce aş fi vrut să le spun acestor personaje triste ce se autoiluzionează să creadă că ei sunt total independenţi de societatea în care trăiesc şi ceea  ce îi afectează pe ceilalţi nu are efect şi asupra lor.

De data asta sunt perfect de acord cu Mircea Badea şi îi acord puncte în plus pentru că, din punct de vedere al statului social se apropie şi chiar îi depăşeşte pe mulţi dintre aceşti neo-fascişti băsisţi, dar totuşi nu aderă la mentalitatea lor găunoasă.

Vizionaţi aici fragmentul de emisiune!

Clive R. Boddy, fost profesor la Şcoala de Afaceri Nottingham din cadrul Universităţii Trent din Nottingham, spune că psihopaţii sunt acei 1%  “oameni care, probabil din cauza unor factori fizici legaţi de conectivitate cerebrală şi de chimia anormală a creierului au un deficit de “conştiinţă, au emoţii puţine şi afişează o incapacitate de a avea orice sentimente, simpatie sau empatie pentru alte persoane.”

Într-un număr recent din Journal of Business Ethics, fostul profesor universitar de la Nottingham Business School scrie că asemenea oameni sunt “extraordinar de reci, mult mai calculaţi şi cruzi faţă de alţii decât majoritatea oamenilor şi, prin urmare, reprezintă un pericol pentru companiile în care lucrează şi pentru societate”. Psihopaţii, susţine Boddy, se folosesc de natura relativ haotică a corporaţiilor moderne, care include schimbările rapide şi reînnoirile constante de personal, şi urcă în top în aceste condiţii printr-o combinaţie de şarm şi carismă, ceea ce le face comportamentul invizibil şi îi face să pară normali şi chiar să fie lideri ideali.

În ceea ce priveşte Wall Street, un mediu foarte dinamic, caracterizat de schimbări rapide, problemele au început în momentul în care aceşti oameni şarmanţi au ajuns la cârma unor instituţii financiare importante şi au reuşit să influenţeze climatul moral al întregii organizaţii pentru a dobândi o putere considerabilă. Ei sunt cei care au cauzat în mare măsură, în opinia fostului cadru universitar, criza financiară pentru că au urmărit doar să se îmbogăţească şi să fie proslăviţi, ceea ce a dus la îndepărtarea de conceptul învechit noblesse oblige, de egalitate şi corectitudine, de responsabilitate socială din partea corporaţiilor.

Sursa: Totb.ro

După cum am mai spus, noua Lege a Sănătăţii se află acum în „dezbatere” publică. Dezbaterea este, fireşte, după modelul băsist, adică voi dezbateţi şi noi hotărâm ce vrem noi.

Dacă va fi adoptată, această lege va introduce în lanţul sistemului de servicii medicale o nouă verigă: casa de asigurări privată. Mai precis este vorba de o firmă căpuşă, cum de altfel există în cazul mai tuturor serviciilor publice: distribuţia şi producţia de energie electrică,  termoficare, poştă, pe scurt peste tot unde se poate introduce intermedierea a unor servicii publice.

O casă privată de asigurări de sănătate este o firmă particulară şi deci singurul scop pe care îl urmăreşte este propriul profit. Şi care este modalitatea prin care o companie îşi poate mări profitul? Evident acest lucru se realizează prin încasări cât mai mari şi cheltuieli cât mai mici.

Încasările mari vor fi realizate pe seama pacienţilor, care vor fi ademeniţi cu un marketing îmbietor şi se va specula faptul că „sănătatea e mai bună decât toate” şi deci nu se face rabat la bani în acest caz.

Cheltuielile reduse se vor face prin negocierea unor contracte cât mai ieftine cu medicii şi spitalele, care vor compromite astfel calitatea serviciilor. Pe de altă parte se va ajunge, la fel ca în America – în ceea ce priveşte eligibilitatea asiguraţilor pentru plata asigurărilor medicale – la acordarea cu mare greutate a sumelor necesare unor operaţii sau tratamente mai costisitoare.

După cum se ştie, în America firmele private scornesc tot felul de reguli şi caută tot felul de chiţibuşuri avocăţeşti, pentru a întârzia sau a nu aproba deloc plata poliţelor de asigurare de sănătate. Asta pentru că, mai puţine poliţe pătite şi mai multe asigurări încheiate, înseamnă profit mai mare pentru companie.

Prin urmare, dacă se va aplica acelaşi sistem şi în România, unde în plus, pe lângă asigurarea privată, mai trebuie să o plăteşti în continuare şi pe cea la stat, rezultatul va fi că cetăţenii români vor plăti mai mult pentru aceleaşi servicii de sănătate, sau chiar mai proaste. Şi asta va fi posibil doar pentru cei care au suficienţi bani!

Aşa că mă întreb, pentru cine vrea Băsescu să reformeze şi să modernizeze statul; pentru cetăţeni, sau pentru clica de căpuşari autohtoni şi internaţionali, care vor face profit profit, nu prin crearea de plus-valoare, ci din sărăcia şi disperarea românilor?!

Importul şi procesarea unor variante noi de porumb şi bumbac modificate genetic au fost aprobate, joi, de către Comisia Europeană. Cele două plante au fost aprobate atât pentru producerea de alimente cât şi pentru hrana animalelor, nu şi pentru cultivarea lor în Uniunea Europeană, scrie Agerpres.

Noile variante de porumb modificat  sunt cultivate de compania elveţiană Syngenta, iar cea de bumbac este produsă de compania nord-americană Dow AgroSciences. Toate cele trei soiuri au primit avizul favorabil al Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară (AESA) în 2010, care a considerat că îndeplinesc normele de securitate solicitate.

Sursa: Realitatea

Deşi iniţial statele europene se opuneau vehement importului sau cultivării de plante şi alte organisme modificate genetic, acum se pare că interesele corporatiste au învins şi presiunile mari făcute până acum asupra Europei au dat rezultate.

Oricum România a luat-o cum mult înaintea UE la acest capitol, importul şi cultivarea de OMG-uri fiind aprobate în mod tacit de mai multă vreme.

În ultimii 5 ani numărul cetăţenilor americani care au fost nevoiţi să se mute în tabere de corturi a crescut tot mai mult. Mulţi dintre ei şi-au pierdut locurile de muncă şi, din cauza datoriilor, au rămas fără case.

Taberele de corturi au împânzit America şi deşi ele sunt desfiinţate adesea de autorităţi numărul celor care trăiesc în aceste condiţii s-a triplat.

Americanii aflaţi în această situaţie, cei mai mulţi dintre ei, consideră că de vină este criza şi chinezii care le-au furat locurile de muncă, ca urmare a migrării corporaţiilor către zonele asiatice.

Numai că această stare deplorabilă a societăţii americane scoate la iveală latura inumană a sistemului capitalist aflat în disoluţie, care pune mai presus interesele capitalului şi al corporaţiilor faţă de interesele şi nevoile fundamentale ale oamenilor.

Aşa cum am mai spus de câteva ori, calitatea curentului electric în zona în care locuiesc lasă de dorit. Sunt zile în care mi se opreşte calculatorul singur de vreo 5 -6 ori. Iniţial am crezut că este defect. Ori HDD-ul, ori sursa, ori mai ştiu eu ce.

Apoi am aflat că şi alţi vecini au astfel de probleme cu aparatele electrocasnice. Au venit prin zonă, acum ceva vreme, cei de la „Enel”, fostă „Conel”, fostă „Renel”, să facă ceva „modernizări”. Nu ştiu ce au modernizat, dar problemele continuă să apară.

În cartier, întreruperile de curent frecvente sunt o problemă mai veche, în trecut trebuind să petrec periodic câteva ore bune pe întuneric, mai ales în weekend-uri. Dar acum, de când „Enel” a preluat reţeaua de distribuţie, problemele parcă s-au accentuat.

Cert este că energia electrică furnizată este de cea mai proastă calitate. În mai puţin de doi ani mi s-au stricat două televizoare, unul in ele defectându-se chiar de mai multe ori. Iar dacă stai seara şi priveşti becul aprins, poţi constata că lumina nu este continuă, ci pâlpâie sesizabil, ca în cazul beculeţelor din pomul de Crăciun.

Se pare că problema nu este numai la mine în cartier, ci şi în alte zone ale Capitalei. Aflu din ziarul Libertatea că locatarii unor blocuri din zona Balta Albă rămân fără curent electric în fiecare seară, de două luni încoace. Cei de la „Enel” îi duc cu vorba spunând că de vină este reţeaua de cabluri din acea zonă, care e veche şi nu a fost încă înlocuită.

Acum întrebarea este, ce avantaje aduce României şi populaţiei, privatizarea serviciilor şi utilităţilor publice? După ce firma „Enel” – care din câte am înţeles este italiană – a preluat distribuţia de energie electrică în zona Muntenia Sud, singurul lucru care s-a schimbat este faptul că banii încasaţi de la populaţie nu mai ajung la stat, ci, în cea mai mare parte, intră în conturile acestei firme străine. Care firmă străină nu numai că nu investeşte aceşti bani în infrastructură, dar continuă să vândă cetăţenilor un kilowatt tot mai scump, dar la o calitate tot mai proastă.

Şi asta e valabil şi pentru celelalte utilităţi publice: apa, gazele, telefonia fixă etc. Iar în viitor statul are de gând să privatizeze şi alte domenii de importanţă strategică pentru România: CFR-Marfă, Tarom, Nuclear Electrica, Complexul energetic de la Porţile de Fier, RADET…

Am tot fost şi continuăm să fim intoxicaţi, cu propaganda care proclamă importanţa maximă a „investitorilor străini” pentru dezvoltarea economică a ţării. Dar ceea ce se întâmplă în realitate este că aceşti aşa-zişi investitori vin doar să facă profituri cât mai mari şi să contribuie în fapt cât mai puţin la bugetul de stat şi la dezvoltarea economiei şi societăţii româneşti. Deci unde unde sunt investiţiile investitorilor străini, făcute de 21 de ani încoace şi unde sunt rezultatele acestor investiţii în economia românească???