Azi am avut de rezolvat nişte treburi şi am dat o raită prin Bucureşti. Am remarcat cu stupoare că, acolo unde altădată era o patiserie, o librărie, un magazin alimentar, sau de confecţii second-hand, acum, în spaţiul respectiv, poţi zări prin geamurile fumurii coşciuge, coroane de flori artificiale, lumânări groase de ceară albă şi alte accesorii macabre, iar deasupra intrării scrie, cu litere aurii pe fond negru, “Servicii funerare complete” sau “Servicii pompe funebre”, obligatoriu cu menţiunea “Non-Stop”.

Şi la mine în cartier s-au înmulţit acest gen de afaceri cu înmormântări! Chiar azi am numărat vreo 4 astfel de localuri. Într-unul din ele am zărit un tânăr de cel mult 22 de ani, înconjurat de capace de sicrie, aranjamente florale funerare şi lumânări, care stătea pe un scaun, într-o poziţie lejeră şi îşi butona de zor telefonul. Mă şi gândeam, oare ce salariu primesc aceşti oameni, care sunt obligaţi să trăiască jumătate din zi într-o astfel de ambianţă sinistră?

Cert este că astfel de afaceri – care au ca obiect de activitate asigurarea trecerii pe lumea cealaltă, în condiţii cât mai bune, a celor decedaţi – au mare succes în ultimul timp, având în vedere că, în plină criză, se deschid noi şi noi astfel de firme.

Şi de ce n-ar fi aşa? Doar Guvernul şi preşedintele nostru drag au oferit toate condiţiile necesare înfloririi industriei morţii! Pe lângă tăieri de salarii şi pensii, creşterea birurilor populaţiei, îndatorarea ţării la maxim, distrugerea economiei şi reducerea masivă a locurilor de muncă, aleşii noştri au creat şi un cadru legislativ propice: Legea Salarizării, Legea Pensiilor, Noul Cod al Muncii, Noul Cod Fiscal şi urmează la rând Legea Sănătăţii, care va fi cu siguranţă cea mai tare dintre toate!

Toate aceste “reforme” şi “măsuri” vor furniza materie primă din belşug pentru firmele de pompe funebre în următorii ani. Garantat!

Mai devreme sau mai târziu vom intra şi noi în zona euro cu toate necazurile şi exhibiţionismul de criză pe care îl trăim acum. De dimineaţă până seara mâncăm criza pe toate. O punem pe unt, pe pâine, pe biscuiţi şi crizuim.

Mugur Isărescu

Într-o democraţie autentică Parlamentul este cea mai importantă instituţie din stat. Fiecare parlamentar este reprezentantul unui număr de cetăţeni ai ţării şi are rolul de a reprezenta la nivel de stat voinţa şi interesele acestora. Teoretic el ar trebui să voteze legi şi să propună legi, în acord cu opţiunile celor care fac parte din colegiul pe care îl reprezintă.

De aceea ca să putem spune că trăim într-o democraţie, trebuie ca orice lege, hotărâre, decizie politică de importanţă naţională, înainte de a fi adoptată, promulgată, luată, trebuie să fie dezbătută în Parlament şi supusă votului senatorilor şi deputaţilor.

Ieri Traian Băsescu a ţinut o conferinţă de presă, pe care am urmărit-o în direct, în care, chipurile, a supus dezbaterii opiniei publice hotărârea pe ce care el deja o luase la Summit-ul UE, de la care tocmai s-a întors. În încheiere a declarat următoarele:

Eu mi-am asumat informarea Comisiei că România va adera la acest acord. Dacă Parlamentul hotărăşte altceva, e problema lui.

După care a părăsit sala de conferinţă rânjind, în faţa camerelor de filmat şi făcând cu mâna audienţei. Astfel preşedintele nostru iubit a mai dat o palmă năpraznică peste bot democraţiei şi un scuipat între ochi poporului român, prea mult răbdător.

Sursa foto: Realitatea.net

În perioada 8 – 9 decembrie va avea loc Summitul de iarnă al UE. Liderii europeni se vor reuni la finele săptămânii viitoare la Bruxelles, summit-ul fiind considerat unul de importanţă crucială pentru viitorul zonei euro.

Se va discuta în special consolidarea prerogativelor instituţiilor europene în privinţa controlului bugetelor naţionale, prin modificarea tratatelor UE. Aceasta se referă, altfel spus, la acele cedări de suveranitate ale statelor membre despre care s-a tot vorbit.

Să vedem acum şi cam ce se aşteaptă de la statele naţionale în urma modificării tratatelor UE.

Potrivit CE, statele membre, inclusiv România vor fi obligate să supună Comisiei spre examinare proiectele de buget naţionale, pe care CE va avea dreptul să le modifice pentru a răspunde constrângerilor crizei, dacă acestea vor depăşi deficitul de 3% prevăzut de Pactul de Stabilitate. Proiecţiile bugetare nu vor mai fi realizate de guverne, ci de organisme independente.

Dacă un stat va intra în procedură de deficit excesiv, el va intra automat sub un regim de control crescut. Acesta presupune informarea regulată a Comisiei pe tot parcursul exerciţiului bugetar. Practic, un stat membru care va depăşi deficitul de 3% nu va mai putea angaja cheltuieli bugetare fără aprobarea Bruxelles-ului. Gradul maxim de control va fi exercitat asupra statelor care „prezintă riscuri grave de instabilitate financiară” şi presupune supraveghere strânsă din partea Comisiei şi Băncii Centrale Europene. În schimbul concentrării atributelor bugetare la Bruxelles, Comisia propune emiterea de eurobonduri ca formă de solidaritate.

Sursa: România Liberă

Acest mod de planificare al economiei, prin dirijare de la centru, nu vă aminteşte cumva de sistemul economic aplicat în fostul bloc comunist? Cu toate că ni s-a vorbit până ni s-a făcut lehamite de economia de piaţă, de liberalizare şi descentralizare, în aşa-numita perioadă de tranziţie, pe care am trăit-o în România în ultimele două decenii, acum ni se impune din nou un regim economic centralizat, dar de data asta centrul nici măcar nu mai este în ţara noastră!

Am fost speriaţi până de curând cu criza, cu ameninţarea unui război mondial, mai recent ni se profeţeşte prăbuşirea monedei euro în câteva zile şi suntem presaţi să acceptăm ca soluţie, în regim de urgenţă, o Uniune Europeană după modelul sovietic, când în realitate această uniune creată artificial şi adoptarea monedei unice sunt de fapt cauzele care au generat situaţia actuală.

Aşa cum spunea şi europarlamentarul Nigel Farage, într-o dezbatere televizată, această prăbuşire a zonei euro era previzibilă deoarece scopul pentru care a fost creată moneda europeană a fost unul politic, nu economic. Iar aceste renunţări la suveranitate fiscală şi bugetară ale statelor membre sunt o idioţenie şi vom regreta amarnic dacă vom lua astfel de decizii.

Am citit azi pe mai multe site-uri, o ştire care spune că circa 2.000 de medici din Slovacia, reprezentând un sfert din numărul total al medicilor care lucrează în această ţară, au demisionat în semn de protest pentru salariile mici cu care sunt plătiţi.

Până aici nimic neobişnuit. Deja ştim că în alte ţări cetăţenii protestează mult mai energic şi mai ferm decât la noi. Dar surpriza a venit când am citit şi despre nivelul de salarizare al medicilor din Slovacia, considerat de aceştia ca fiind nesatisfăcător.

Astfel, un doctor cu vechime redusă are un salariu cuprins între 550 şi 600 de euro, în timp ce un medic cu experienţă, specializat, câştigă între 1.000 şi 1.200 de euro lunar. Mi-a venit să râd atunci când am citit că guvernul le-a propus medicilor nemulţumiţi o creştere salarială lunară de 300 de euro, însă sindicatul a cerut una de cel puţin 700 de euro.

Păi la noi dacă cineva are un salariu de doar 300 de euro, tot consideră că are „un serviciu bun”! Iar la capitolul taxe şi preţuri suntem aliniaţi cu Europa şi pe alocuri chiar mai scumpi, atunci când vine vorba de preţuri la alimente şi bunuri de larg consum. Cu toate astea românii tac şi înghit, iar guvernanţii îşi fac de cap în continuare!

Traian Băsescu şi-a luat rămas bun de la fostul lider ţărănist şi a semnat în cartea de condoleanţe pusă la dispoziţia celor care l-au îndrăgit pe omul Ion Diaconescu. La ieşirea din sediul PNŢCD, Traian Băsescu a fost mustrat de o doamnă prezentă la priveghiul liderului ţărănist. În plus, se poate auzi cum un bărbat dintre cei rpezenţi la sediul PNŢCD, în acel moment, strigă “Trăiască Regele!”, chiar atunci când Traian Băsescu se îndrepta către maşină. Imaginile au fost prezentate, în exclusivitate, în cadrul emisiunii „Sinteza zilei“, cu Mihai Gâdea.

„Păcat că nu pot să vă spun nimic. Lumea moare de foame şi dumneavoastră şi familia aţi făcut nişte averi uriaşe. Şi fiica dumneavoastră se scaldă în lux, iar copiii ţării mor de foame“, l-a apostrofat o doamnă pe preşedintele Băsescu în timp ce acesta se urca în maşină.

Sursa: Antena3

Vreau să spun că ştirea asta pur şi simplu m-a uns pe suflet! Mă mir că nu a făcut-o şi pe femeia asta “ţigancă împuţită”! Sau mai bine “babă împuţită”?!

Aflat în judeţul Dâmboviţa, primul-ministru Emil Boc a fost luat la rost de un grup de pensionare care i-au reproşat că alocaţiile sunt mici, pensiile mici şi preţurile foarte mari. Boc a aplicat formula  băsesciană de succes, arătarea cu degetul către alte ţări europene, care chipurile ar avea probleme mai mari ca România:

Vedeţi că şi în Grecia şi în Germania şi în Franţa şi peste tot sunt necazuri. Acuma încercăm să ne chibzuim cu cât avem ca să putem să mergem mai departe.

Dar premierul ştie oare că o pensie obişnuită în Grecia este cam cât un salariu de angajat la multinaţională în România?!  De exemplu directorul la firma unde am lucrat ultima oară avea un salariu net de 1000 de euro, adică mai puţin decât ia pe lună un pensionar grec, ca să nu spun german sau francez!

Decât să caute mereu scuze, actuala guvernare ar trebui mai degrabă să îşi recunoască incompetenţa şi corupţia şi să nu mai facă “chibzuiala” pe principiul “totul la noi, nimic pentru populaţie”!

Astăzi, 11 iulie, este Ziua Internaţională a Populaţiei. Organizaţia Naţiunilor Unite, Uniunea Europeană şi alte structuri mondiale profilate pe demografie fac previziuni sumbre. Una dintre acestea se referă la faptul că trei sferturi din europeni vor dispărea în nici o sută de ani.

Situaţia României este mai alarmantă decât oriunde în lume. Se spune că una dintre cauzele pentru care numărul oamenilor se împuţinează este lipsa hranei. O explicaţie cel puţin ciudată, în condiţiile în care resursele naturale ale ţării noastre, dacă ar fi bine gestionate, ar putea asigura mâncare pentru peste 100 de milioane de oameni, adică de 5 ori mai mulţi decât populaţia actuală a României. Zimbabwe, condusă de mult-hulitul Robert Mugabe, altfel un erou al Continentului Negru, dispune de asemenea condiţii, inclusiv câte două recolte pe an la unele culturi, încât ar putea hrăni întreaga Africă.

Specialiştii înşişi recunosc faptul că Planeta noastră ar putea asigura cele necesare traiului pentru 35 de miliarde de oameni. În ceea ce priveşte România, estimările existente arată că una dintre cauzele principale ale scăderii populaţiei o constituie îmbătrânirea acesteia, în paralel cu diminuarea alarmantă a numărului de nou-născuţi. Sunt bine cunoscute măsurile care au condus spre o asemenea situaţie. Mamele sunt nevoite să opteze între un concediu de 2 ani pentru creşterea copilului, dar cu o indemnizaţie plafonată la 1.200 de lei, şi un concediu de un an, cu o indemnizaţie mai mare.

O altă cauză a scăderii populaţiei pe teritoriul naţional o constituie plecarea masivă a românilor în străinătate – se vorbeşte de cca. 4 milioane de oameni -, în căutarea unui mijloc de supravieţuire. Ca număr de locuitori, România ocupă astăzi locul 7 în cadrul Uniunii Europene, după Germania, Franţa, Regatul Unit, Italia, Spania şi Polonia. În perioada următoare, această statistică se va modifica semnificativ în defavoarea României.

Deosebit de îngrijorător este şi declinul demografic al Europei, specialiştii vorbind chiar de o adevărată „iarnă“ demografică. În următoarea sută de ani, majoritatea covârşitoare a europenilor de la începutul Secolului XXII vor avea peste 60 de ani. Îmbătrânirea Europei până în 2050 va fi mai accelerată în Austria, Bulgaria, Cehia, Grecia, Italia, România şi Spania, unde vârsta medie va fi de peste 55 de ani. „Când o societate îşi pierde voinţa de a se reproduce, îşi pierde vitalitatea“, declara un cunoscut specialist în domeniu, preşedintele Institutului pentru Cercetarea Populaţiei din SUA, Stephen W. Mosher. Acelaşi Mosher confirma: „La cinci secole după ce ciuma neagră a devastat Europa, populaţia aceluiaşi continent este decimată de o plagă albă… Multe naţiuni se află deja pe o spirală descendentă, a morţii, înregistrând pierderi semnificative din populaţie în fiecare an. Ascultaţi cu atenţie şi veţi auzi geamătul înăbuşit al popoarelor ce se sting“.

Sunt multe alte lucruri care vorbesc despre o criză a depopulării, despre o scădere drastică a nivelului de viaţă în ultimul secol, despre exploatarea sălbatică a resurselor naturale şi distrugerea criminală a echilibrului ecologic, despre viziunea materialistă şi hedonistă a generaţiilor de după cel de-al II-lea război mondial, care nu mai pun nici un preţ pe întemeierea familiei, pe dorinţa de a avea copii, care devin, în mod paradoxal, duşmanul nr. 1 al societăţii – în fuga nebună după bani şi profit. La nivel planetar, populaţia va ajunge, de la 7 miliarde în 2010, la 5 miliarde, la începutul Secolului al XXII-lea. Să nu uităm faptul că ţările care conduc lumea au cheltuit aproximativ 100 de miliarde de dolari pentru reducerea fertilităţii în statele subdezvoltate, iar acest proces continuă în mod criminal şi în pofida celui mai elementar drept al omului, indiferent de culoare sau zonă geografică. E greu de crezut că, de Ziua Internaţională a Populaţiei, vom afla măcar câteva soluţii pentru salvarea omenirii de la distrugere şi autodistrugere. Singura certitudine este continuarea războaielor pentru cucerirea supremaţiei mondiale şi acapararea a noi pieţe de desfacere…

Dumitru Avram

Sursa: Tricolorul

După ce anul trecut angajatul TVR Adrian Sobaru s-a aruncat de la balconul Camerei Deputaţilor, guvernanţii au luat măsuri drastice pentru ca acest lucru să nu se mai repete. Aşa că, în loc să găsească soluţii pentru problemele cetăţenilor, aleşii noştri au pus paznici pentru sinucigaşi şi au blocat accesul vizitatorilor la primul rând de scaune din balcoane.

Odată cu ordinul, planul a fost pus în aplicare. Investiţia a fost şi ea minimă. În loc de geamuri securizante, s-au montat la primul rând de scaune din balcon nişte uşiţe de lemn prevăzute cu cheiţă, peste care vizitatorii sau presa nu pot sări.

Băieţii de la pază au acum posturi fixe: în fiecare balcon unde există cel puţin o persoană care nu este parlamentar stă proţăpit în picioare câte un paznic, în „zona de securitate” marcată de uşiţa cu cheie. Dacă e nevoie şi şedinţa este lungă, paza stă în picioare şi 10 ore, doar-doar nu îi trece şi altcuiva prin cap să se arunce în gol.

Sursa: Adevărul

Măcar Emil Boc s-a ţinut de cuvânt şi a mai creat locuri de muncă… Poate şi din acest motiv am ieşit din recesiune!

Am ascultat aseară la „Sinteza zilei” de la Antena 3, câteva „failuri” din laptop-ul domnului Valentin Stan, cu fragmente dintr-un discurs pe care Traian Băsescu l-a ţinut “London School Of Economics” în cursul vizitei sale în Marea Britanie.

Este ştiut că preşedinţii României şi mulţi politicieni nu prea se descurcă cu limba engleză, deşi majoritatea sunt filo-americani, dar Traian Băsescu, admiratorul şi omul de încredere numărul unu al „licuriciului cel mare”, este de departe cel mai dezastruos la capitolul limba engleză.

M-am prăpădit de râs când l-am auzit pe Băsescu aseară spunând că „Am pus România înapoi în camion”, adică „We put Romenia bec in trac” (We put Romania back in truck), „am pierdut masiv în piscine” (We lost huge on the pools), sau când inventează cuvinte ca „oxident” (occident), „discasăn” (discussion) „the eşec” sau „condamnd” (condemned).

Probabil că ia meditaţii de la consilierul său pe probleme de securitate, domnul Iulian Fota.