Uite de aia, că pe el nu l-a prins nimeni atunci când a căzut!

Astăzi, primul-ministru al Israelului Benjamin Netanyahu face o vizită în România, din câte am înţeles pentru nişte afaceri cu brânză de vaci. La întâlnirea oficială cu Emil Boc, acesta i s-a adresat cu titulatura “domnule preşedinte”. Acuma, poţi să ştii?!… Gura păcătosului adevăr grăieşte!

De când este ministru interimar al Muncii, Emil Boc se laudă că, după intrarea în vigoare a noului Cod al Muncii, numărul contractelor de muncă a crescut cu aproape 200.000, semn clar că am ieşit din recesiune.

Dar oare de unde avem noi atâtea locuri de muncă, din moment de au fost închise peste 300.000 de IMM-uri în ultimii doi ani? Răspunsul l-am aflat azi de la televizor, unde Moise Guran  spunea în emisiunea sa de la TVR, că inspectorii de la Ministerul Muncii împreună cu jandarmii au luat cu asalt stânele de oi, pentru a amenda ciobanii care angajează oameni fără carte de muncă.

Amenzile au fost foarte mari, dar avem o problemă aici. Ciobanii sunt plătiţi în general în natură, adică în oi, lapte şi brânză. Aşa că este cam dificil de trecut în acte salariul de cioban.

Ruşine Emil Boc că vrei să scoţi bani pe seama ultimilor oameni care mai produc ceva în ţara asta şi se pot bucura de rodul muncii lor!

Premierul Emil Boc a ajuns, miercuri după-amiază, la Râmnicu Vâlcea, unde a semnat, la Consiliul Judeţean Vâlcea şi la Prefectură, două proiecte de investiţii în judeţ, iar ulterior s-a îndreptat spre Cinematograful “Ostroveni”, din Râmnicu Vâlcea, unde se întâlneşte cu membrii Colegiului Director al PDL Vâlcea, pe care încearcă să îi convingă să îi acorde votul la alegerile din cadrul partidului, de luna viitoare.

În momentul în care Emil Boc a coborât din maşină, a fost huiduit de un grup de persoane din cele peste 150 care îl aşteptau în faţa cinematografului. Ulterior, premierul s-a dus în mijlocul lor, fiind însoţit de SPP. Boc l-a prins de mână pe unul dintre protestatari şi l-a întrebat dacă munceşte.

Sursa: Cotidianul

Piticul avea tupeu, înconjurat fiind de SPP-işti! Protestatarul din fericire muncea, cu toate că din cauza lui Boc s-au închis peste 300.000 de IMM-uri şi au fost concediaţi sute de mii de oameni, atât de la stat cât şi din mediul privat.

Tot azi Roberta Anastase s-a dus la coafor însoţită de o gardă personală formată din 6 SPP-işti. Oare de ce are nevoie “madama” de o aşa protecţie dacă a numărat bine voturile în Parlament, iar România condusă de PDL se îndreaptă într-o direcţie bună, de dezvoltare economică şi progres social???

Deşi se ştia mai demult că Emil Boc a fost un activist comunist de frunte pe vremea lui Ceauşescu, aflăm dintr-un articol din România Liberă că, mai mult de atât, se trage dintr-o veche familie comunistă din Răchiţele.

Istoricul Marius Oprea face o serie de dezvăluiri legate de războiul din anii ’50 dintre clanul Boc şi partizanii rezistenţei anti-comuniste din satul natal al actualului premier. Citez din articol:

Fratele bunicului lui Boc a fost primul primar comunist al comunei Răchiţele. El i-a vânat pe partizani, cu potere. Teodor Şuşman l-a omorât. Apoi comuniştii l-au omorât pe unul dintre copii lui Şuşman, altor doi li s-a dat foc într-o şură. Şuşman a fost executat şi el tot într-o şură, Securitatea a deschis focul.

În Răchiţele sunt două familii: Şuşmanii şi Bocii. În trecut, Şuşman a obţinut pentru moţi pădurile vechi de la austrieci, prin decret regal. Acum, pădurile şi gaterele din Răchiţele sunt ale familiei Boc. Când Şuşman s-a retras în munţi, că au venit comuniştii, ai lui Boc au preluat tot.

Interesant este că Traian Băsescu, cel mai fervent anti-comunist declarat, îl susţine pe Emil Boc de ani buni la cârma Guvernului, iar acesta se declară cel mai “de dreapta” reformator al statului din ultimele două decenii. Aflaţi mai multe din înregistrarea video.

Când a fost întrebat de jurnalişti cum comentează faptul că mulţi dintre românii aflaţi în Japonia s-au plâns de faptul că nu au avut bani pentru transportul în ţară, deşi au dorit să revină în România, Emil Boc a spus că “nu se pot face acte de caritate pe bani publici. Trebuie să existe un echilibru atunci când este vorba de utilizarea banului public”.

Ce a uitat Boc să spună a fost că preţul oferit de stat pentru biletul de avion era 1.000 de euro pentru adulţi şi 500 de euro pentru copii, în condiţiile în care costul obişnuit al unei astfel de călătorii este în jur de 700 de euro. Dar aşa  cum spunea şi ministrul Teodor Baconschi, românii din Japonia au venituri mari şi îşi permit. Cu ocazia asta, probabil s-a gândit şi statul să facă  un mic ciubuc, sub pretextul carităţii.

Modul în care acest pitic greţos numit Emil Boc repetă ca un papagal lozinca gravată pe propriul creier, cu fierul roşu, de stăpânul său de la Cotroceni, mă umple de indignare şi de scârbă. De câte ori trebuie să-şi ascundă incompetenţa şi lipsa de responsabilitate, acest lacheu penibil, bagă placa lui Băsescu, cu statul anti-social, care nu dă de pomană, nu ajută, nu are responsabilităţi faţă de cetăţeni, dar ştie să încaseze taxe cu neruşinare.

Statul nu poate şi nu trebuie să ajute poporul cu banii încasaţi de la popor, pentru că banii respectivi trebuie să burduşească buzunarele portocalii. Aşa că, pentru a justifica lipsa de grijă şi de respect faţă de cetăţeni, guvernul Băsescu-Boc invocă mereu reforma statului social, care ar încuraja în prezent lenea şi nemunca.

În acest scop, creează o dezinformare grosolană, prin care încearcă să convingă cetăţenii că România este un stat de asistaţi social, când în realitate lucrurile nu stau aşa. Dovada acestei minciuni am găsit-o într-un articol din Cotidianul:

Un raport al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii al Academiei Române arată că în România cheltuielile sociale publice sunt subdimensionate în comparaţie cu celelalte ţări europene. Studiul îi dă peste nas lui Emil Boc, care a susţinut mereu că acestea sunt supradimensionate.

Din acelaşi articol mai putem afla că pentru anii 2000 – 2007, statul român a ţinut cheltuielile sociale la cel mai scăzut nivel din Europa, sub 17% din PIB, iar în 2008, a alocat domeniului social doar 37,3% din totalul cheltuielilor publice, ceea ce ne plasează pe penultimul loc în Europa, înaintea Letoniei (32,5%). Asta în timp ce în Germania totalul cheltuielilor publice s-au ridicat la 63,4% din PIB în aceeaşi perioadă.

Din raport aflăm şi modul în care guvernanţii creează impresia unui buget pentru cheltuieli sociale supradimensionat.

Cel mai probabil, la origine este o eroare materială a Ministerului Finanţelor, care clasifică toate cheltuielile cu destinaţie socială drept asistenţă socială. Confuzia birocratică a fost preluată şi în discursul politic.

De exemplu, în vreme ce alte state consideră învăţământul o investiţie în forţa de muncă, la noi este considerat o cheltuială socială, la fel ca şi serviciile de sănătate, de care depinde vigoarea naţiunii.

Şi astfel, prin ticăloşii de acest gen suntem făcuţi să credem că statul cheltuieşte prea mult pentru asistenţa socială, în vreme ce, în realitate, acesta nu-şi onorează nici măcar obligaţiile legitime faţă de plătitorii de taxe şi impozite.

În prezent România este condusă, în opinia mea, de o gaşcă de comunişti de dreapta. Deşi se declară de dreapta şi iau măsuri împotriva populaţiei, mentalitatea lor este una profund comunistă, iar metodele de lucru, prin propagandă şi dezinformare, amintesc de cele ale securităţii din perioada stalinistă.

Acest lucru se vede cel mai bine în modificările pe care vor să le aducă Codului Muncii. Se vorbeşte mult în ultima vreme despre competitivitate, performanţă şi productivitatea muncii. Evident că acest lucru este dictat de situaţia dezastruoasă a României în plan economico-financiar şi de presiuniile pe care UE le face asupra României în ceea ce priveşte performanţele în domeniul economic, pe care românii trebuie să le obţină, prin forţe proprii, pentru a se alinia cu celelalte state membre.

Actuala putere doreşte să crească productivitatea muncii, dar nu prin investiţii în retehnologizare şi resurse umane ci prin transferarea costurilor pe seama angajaţilor. Mai direct spus, guvernanţii vor să transforme salariaţii români în sclavi pe plantaţie. Asta pentru că noile prevederi ale Codului Muncii, fac imposibilă negocierea între angajat şi angajator, oferindu-i celui din urmă puteri absolute faţă de primul. Dacă noul Cod al Muncii va intra în vigoare, atunci vei putea fi dat afară fără nicio explicaţie şi fără preaviz şi nu vei mai avea posibilitatea să îţi revendici sau să-ţi negociezi niciun drept. Nu intru în detalii acum cu contractul colectiv de muncă , perioada de probă, contractele pe perioadă determinată, norma de lucru şi alte chestiuni care au fost discutate intens prin presă. Ceea ce vreau să discut acum este problema productivităţii muncii, aşa cum este ea văzută de Emil Boc şi partidul său, în lumina principiilor “domnului Traian”.

În primul rând să stabilim ce este productivitatea muncii. O definiţie de manual ar suna cam aşa:

Productivitatea muncii este o categorie economică complexă şi dinamică şi reprezintă însuşirea muncii de a crea o anumită cantitate de valori de întrebuinţare într-o unitate de timp, reflectând în ultimă instanţă, eficienţa cu care este cheltuită o cantitate de muncă.

Deci, în ultimă instanţă, productivitatea muncii este o chestiune de randament. Adică, cât din forţa de muncă cheltuită este transformată într-o cantitate de produse, cât mai mare şi de calitate cât mai bună.

O abordare inteligentă a acestui concept, înseamnă să urmăreşti să obţii rezultate cât mai bune într-un timp cât mai scurt şi cu eforturi minime. Asta presupune în primul rând asigurarea condiţiilor optime pentru forţa de muncă şi creşterea calităţii acesteia. Munca pentru angajat trebuie să fie plăcută, chiar relaxantă (să nu credeţi că exagerez!), salariatul trebuie să fie motivat şi bine instruit. În acest scop trebuie pus accentul pe organizare şi planificare eficientă, dozarea optimă a efortului, oferirea unor stimulente şi recompense care să compenseze munca depusă şi nu în ultimul rând investiţii în instruirea şi perfecţionarea personalului unei companii sau instituţii.

Dar ce face actuala guvernare?! Doreşte să crească performanţa prin creşterea duratei de muncă, prin reducerea salariilor şi lăsarea angajaţilor la cheremul patronilor. Este ca şi cum un ţăran, în loc să-şi cumpere tractor, ar vrea să are mai mult şi mai repede bătând boii cu biciul ca să tragă mai tare la jug şi reducându-le în acelaşi timp raţia de mâncare! Este exact acea mentalitate stahanovistă şi heirupistă din anii ’50, când se punea accentul pe munca primitivă până la epuizare, în locul unei productivităţi bazate pe inteligenţă şi tehnologie.

Am fost îndoctrinaţi în ultimul timp că statele din Occident sunt atât de avansate pentru că oamenii muncesc în draci, până cad laţi, dar acest lucru nu este adevărat. Am discutat cu mai multe persoane care au lucrat în străinătate şi am aflat că acolo accentul se pune în primul rând pe organizare, condiţii de muncă cât mai bune şi instruirea personalului la standarde înalte.

Un fost coleg de şcoală care a lucrat în România în domeniul IT, la mai multe firme de top din domeniu, a plecat în urmă cu câţiva ani în Germania împreună cu familia, să lucreze acolo în domeniul softului bancar. La nici un an de când a plecat îmi povestea entuziasmat că lucrează mult mai lejer, programul de lucru de 8 ore îi este respectat, salariul este incomparabil mai bun şi deja petrecuse 3 săptămâni de concediu în Elveţia. Asta pentru că acolo totul este organizat până în cele mai mici detalii, iar angajaţii trebuie să respecte reguli stricte şi să muncească exact atât cât trebuie: nici mai mult, nici mai puţin!

Altcineva îmi povestea, tot despre Germania, cum este pregătit acolo cineva pentru a deveni şofer de TIR. Cursurile durează 2 ani, timp în care cursantul învaţă tot ce ţine de şofat, legislaţie rutieră, vamală, mecanică auto şi orice altceva care ţine de meseria de şofer. Apoi urmează un examen sever la care numai cei foarte bine pregătiţi trec. Acum vă întreb, cât durează cursurile la noi şi cât de uşor pot fi obţinute, dacă dai şi şpaga necesară?

Cu noile prevederi din Codul Fiscal vom deveni sclavi la patron, dar vom fi la fel de ineficienţi şi slab pregătiţi ca şi înainte. Angajările pe criterii de pile, nepotisme, şpagă sau influenţe politice vor continua nestingherite ca şi până acum, iar munca la negru va prospera în continuare în ciuda măsurilor aspre pe care le promite guvernul. Aşa că, unde este până la urmă reforma, cu care se laudă atât de mult actuala putere?

De când l-am văzut aseară pe Emil Boc vorbind despre noul Cod al Muncii, pentru care vrea să-şi asume răspunderea, mă tot întreb ce a vrut să spună acest omuleţ stupid şi penibil despre noile reglementări. Să vedem mai întâi citatul:

Nu în ultimul rând, prin modificările propuse la Codul Muncii punem accent pe performanţă şi pe criterii obiective de evaluare a performanţei. Astăzi, legea te apără mai mult dacă eşti sărac şi nu te apără dacă munceşti bine. Prin modificările pe care le propunem spunem aşa: legea te va apăra de fiecare dată, dacă munceşti bine, ai performanţă şi-ţi respecţi angajamentele pe care le ai prin contract şi nu te va apăra neapărat pentru că eşti sărac. Asta ce înseamnă… că… în Codul Muncii, la angajare, în contract se vor preciza criteriile de performanţă şi modul cum eşti evaluat cu privire la performanţa pe care o ai sau nu o ai. Şi atenţie, când intervin concedierile, atunci primul criteriu pe care îl avem în vedere este performanţa individuală şi nu neapărat că ai o problemă socială. Problema socială rămâne criteriul subsidira de departajare, în condiţiile în care ai aceeaşi performanţă, dar va prima performanţa şi capacitatea de a face un lucru bine pentru că numai aşa putem să fim competitivi cu celelalte ţări din Uniunea Europeană şi cu celelalte ţări din lume în ultimă instanţă.

Am îngroşat special în acest text cuvântul “performanţă” pe care micuţul Hitler în pronunţă de 8 ori. De ce este obsedat Emil Boc de acest cuvânt, tocmai el, care este prim-ministrul cel mai puţin performant pe care l-a avut România vreodată?!!!

În primul rând performanţa este un termen specific întrecerilor sportive. Acolo se urmăreşte performanţa. Deci domnul Boc vrea să transforme munca salariată într-un fel de întrecere sportivă! OK! Dar trebuie ştiut că în orice întrecere sportivă există maximum trei câştigători, restul fiind eliminaţi. Prin urmare se urmăreşte eliminarea unei mari părţi a populaţiei active de pe piaţa muncii?!

Din ce a declarat premierul campion la incompetenţă, am înţeles că legea nu îi va apăra pe cei săraci. Deci aceştia vor fi “luzerii”. Apoi, din noile modificări aduse vechiului Cod al Muncii, aflăm că, criteriile de evaluare a performanţei angajatului vor fi stabilite numai de patroni, iar perioada de probă pentru funcţiile de execuţie va fi majorată la 90 de zile. Cu alte cuvinte, după ce vei munci 3 luni de zile, 16 ore pe zi şi patronul va decide că nu satisfaci criteriile de performanţă stabilite de el, şi mai eşti şi sărac, vei fi eliminat din competiţie. Ca să nu mai vorbim de cei mai în vârstă, bolnavi sau care şi-au pierdut capacitatea de muncă din diverse alte motive. Acest lucru înseamnă practic desfiinţarea unui drept fundamental al omului, şi anume DREPTUL LA MUNCĂ, care în final îţi va anula şi DREPTUL LA VIAŢĂ. Piaţa muncii va fi o luptă sălbatică, darwiniană, pentru supravieţuire, în care oamenii se vor mânca între ei în permanenţă pentru un loc de muncă, la care patronul are toate atuurile.

Din toată bolboroseala lui Boc, nu am înţeles ce treabă are Codul Muncii, cu faptul că eşti sau nu sărac! În concepţia mea, acest act normativ are scopul de a reglementa relaţiile de muncă şi contractuale dintre angajat şi angajator. Atât şi nimic mai mult! Chiar nu văd cum poate vechea lege să te apere dacă eşti sărac şi nu văd ce rău ar fi în asta, dacă ar fi posibil! Dar poate am prea multe pretenţii de la capacitatea de judecată a geniului din Răchiţele, nu?!

Bineînţeles că acest nou Cod al Muncii, croit după pofta inimii corporaţiilor transnaţionale, FMI şi a Uniunii Europene, nu va prevede criterii de performanţă şi în cazul pilelor, nepotismelor şi şpăgilor, care se practică şi în prezent cu succes în anumite instituţii şi companii pentru ocuparea unui post. Aceste criterii se vor aplica doar “sclavilor pe plantaţie” selectaţi să aibă o competenţă suficient de mare pentru a putea efectua cu succes şi munca incompetenţilor piloşi.

Şi ca să fie sigur că niciun sărac respins de pe piaţa muncii, dominată de străini, nu va avea parte de un loc de muncă, Tom Degeţel a ameninţat că îi va pedepsi aspru pe cei care vor angaja “la negru”. Pregătiţi-vă pentru genocid!

Procurorul general al României a declarat pentru Gândul că, potrivit Codului de procedură, se pot pune măsuri asiguratorii şi pe bunurile care nu aparţin învinuiţilor sau inculpaţilor, dacă se face dovada că banii provin din săvârşirea de infracţiuni. Procurorii sunt obligaţi să demonstreze acest lucru deoarece există prezumţia de obţinere licită a averii, prevăzută de Constituţie.

Dacă un inculpat a cumpărat mai multe proprietăţi pe numele unei bunicuţe, nu ai ce face. Bunicuţa nu e funcţionar public, nu are declaraţii de avere şi nu îi poţi cere să dovedească de unde a avut bani de vile. Este protejată de prezumţia de care v-am vorbit anterior. Până nu se modifică Constituţia, nu avem ce face, nu poate fi promovată nicio lege care să îl oblige pe cel anchetat să dovedească faptul că banii provin dintr-o sursă licită. Trebuie ca procurorul să dovedească faptul că banii provin din săvârşirea unei infracţiuni.

Sursa: Realitatea

Dar să ne amintim cum se băteau cu pumnul în piept Emil Boc şi ministrul Finanţelor, Gheorghe Ialomiţianu, că vor lua la puricat vilele, iahturile şi maşinile scumpe ale bogătanilor şi cum vor aplica ei mijloacele de control indirect al averilor.

Guvernul analizează un proiect de impozitare a averilor care nu pot fi justificate, a confirmat, luni, premierul Emil Boc, într-un interviu acordat Radio Romania Actualităţi, informează Hotnews.

“Avem în analiză un proiect care porneşte de la o realitate românească: foarte multe averi probabil nu sunt impozitate la valoarea reală”, a afirmat primul ministru.

Sursa: România Liberă

Ministrul finanţelor vorbeşte despre faptul că se vor compara veniturile din acest an cu cheltuielile şi, dacă se va constata că nu s-au plătit impozitele, atunci se va impozita diferenţa evazionistă cu un procentaj de 16%. Simplu ca “buna ziua”.

Sursa: Bloombiz

Oare în cazul bunicuţelor de vameşi corupţi nu se poate aplica controlul veniturilor şi al cheltuielilor??? Ce treabă are fiscul cu Constituţia?

Deci, încă o dată se adevereşte că declaraţiile guvernanţilor nu valorează nici cât o ceapă degerată!

Vineri, la reuniunea Consiliului European, Traian Băsescu a fost surprins în timp ce-şi etala noua “sculă tehnologică”, un iPad recent achiziţionat. (în rate???) Este prima dată în istoria României când Emil Boc este cu un pas înaintea marinarului. Să-l stăpâneşti sănătos Nea Băse că ţi se potriveşte perfect: trebuie să-l freci toată ziua pe ecran şi e bun să pui şi paharul de whiskey pe el!