Traian Băsescu a întâlnit-o pe Maria în 1973, la un ceai dansant, iar doi ani mai târziu ei s-au căsătorit. În imaginile de atunci, preşedintele de astăzi al României este greu de regăsit.
Acum preşedinte de partid, Crin Antonescu a avut în tinereţe alură de rebel, purtând mulţi ani plete, la care nu a renunţat definitiv nici după ce a intrat în politică. Cu moda pletelor a cochetat şi Corneliu Vadim Tudor. Elena Udrea era şi în copilărie pasionată de modă şi vestimentaţie.
Fostul preşedinte Ion Iliescu a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină soţie, Nina, la 18 ani, când erau amândoi elevi.
Mircea Geoană a rămas în memoria electoratului şi pentru sintagma “Mihaela, dragostea mea”, din noaptea alegerilor prezidenţiale din 2009, atunci când credea că a câştigat alegerile. Are părul mult mai alb decât la nunta cu Mihaela.
Fostul ministru, Radu Berceanu avea mustaţă şi părul mai lung în tinereţe. Şi premierul de acum, Emil Boc, prefera o altă freză în tinereţe, când şi părul său era mai des decât în zilele noastre.
Emil Boc şi gaşca aflată la Putere au vândut locurile de muncă a peste 1.900 de români, făcând posibilă, prin noul Cod al Muncii, închiderea fabricii de la Jucu. Modificarea Codului Muncii din acest an a fost o operaţiune pusă la cale, cu sânge rece, de Emil Boc şi de lacheii lui Traian Băsescu din actualul guvern, pentru a permite finlandezilor de la Nokia să mute fabrica, după ce au profitat de toate ajutoarele şi facilităţile oferite, în anii precedenţi, de Statul Român care, însumate, au însemnat aproximativ 1% din Bugetul României.
Surse din cadrul departamentelor de combatere a criminalităţii economice din SRI ne-au dezvăluit că, în conformitate cu anumite înregistrări existente în arhivele Serviciilor Secrete, Emil Boc ştia încă din luna februarie că Nokia va părăsi amplasamentul de la Jucu. Mai mult, operaţiunea a fost posibilă prin modificarea anumitor reglementări ale legislaţiei, propuse şi trecute prin Parlament în noul Cod al Muncii. În mod explicit, e vorba de prevederea conform căreia un patron poate face concedieri în masă fără nici o obligaţie, faţă de stat sau sindicate.
Am mai aflat că vânzarea siguranţei locului de muncă a celor aproape 2.000 de angajaţi de la Jucu s-a făcut de Piticul Porno contra unei şpăgi imense: 100 de milioane de euro, bani care au fost daţi de Nokia în cursul lunilor aprilie-mai în conturi aflate în străinătate şi controlate de Emil Boc şi Traian Băsescu, precum şi de fostul ministru al Muncii, Ioan Botiş. Nu se ştie cu precizie cât a primit fiecare, dar acesta a fost şi motivul real care a stat la baza excluderii lui Botiş din guvern, şi nu faptul că acesta dădea fonduri europene unei firme controlate de soţia sa.
Efectiv, după ce a contribuit la mutilarea Codului Muncii, Botiş a pus… Botul, s-a aflat şi a fost dat afară. Aici e diferenţa enormă dintre despăgubirile date de finlandezi atunci când au plecat din Bochum (Germania) şi bacşişul pe care l-au aruncat, din fugă, muncitorilor români. Reamintim câteva dintre facilităţile de care au beneficiat finlandezii, din partea statului nostru: scutirea de impozit, pe termen de 5 ani (n-au dat nimic la stat, timp de 3 ani, cât au produs), o infrastructură redutabilă (care le-a asigurat condiţii optime pentru a produce în plin şi cu maximum de foloase) etc. Acum, escrocii de la Nokia vor să mute fabrica respectivă tocmai în India, unde încearcă să dea o nouă lovitură. revenim.
După cum cred că poate aţi aflat, azi este ziua de naştere a celei mai devotate slugi a lui Traian Băsescu. Emil Boc împlineşte azi frumoasa vârstă de 45 de ani.
Spre marea mea surprindere am constatat că în presă şi pe reţelele de socializare mulţi comentatori îi urează “sănătate”, “la mulţi ani”, “multă putere de muncă” şi alte lucruri necesare “pentru face în continuare bine pentru România”. Mă gândesc, oare cum e posibil să existe indivizi care sunt pupincuriştii slugii lui Băsescu???
Sunt curios să aud ce urări i-aţi face voi lui Emil Boc de ziua lui!
Aflat în judeţul Dâmboviţa, primul-ministru Emil Boc a fost luat la rost de un grup de pensionare care i-au reproşat că alocaţiile sunt mici, pensiile mici şi preţurile foarte mari. Boc a aplicat formula băsesciană de succes, arătarea cu degetul către alte ţări europene, care chipurile ar avea probleme mai mari ca România:
Vedeţi că şi în Grecia şi în Germania şi în Franţa şi peste tot sunt necazuri. Acuma încercăm să ne chibzuim cu cât avem ca să putem să mergem mai departe.
Dar premierul ştie oare că o pensie obişnuită în Grecia este cam cât un salariu de angajat la multinaţională în România?! De exemplu directorul la firma unde am lucrat ultima oară avea un salariu net de 1000 de euro, adică mai puţin decât ia pe lună un pensionar grec, ca să nu spun german sau francez!
Decât să caute mereu scuze, actuala guvernare ar trebui mai degrabă să îşi recunoască incompetenţa şi corupţia şi să nu mai facă “chibzuiala” pe principiul “totul la noi, nimic pentru populaţie”!
Astăzi, primul-ministru al Israelului Benjamin Netanyahu face o vizită în România, din câte am înţeles pentru nişte afaceri cu brânză de vaci. La întâlnirea oficială cu Emil Boc, acesta i s-a adresat cu titulatura “domnule preşedinte”. Acuma, poţi să ştii?!… Gura păcătosului adevăr grăieşte!
De când este ministru interimar al Muncii, Emil Boc se laudă că, după intrarea în vigoare a noului Cod al Muncii, numărul contractelor de muncă a crescut cu aproape 200.000, semn clar că am ieşit din recesiune.
Dar oare de unde avem noi atâtea locuri de muncă, din moment de au fost închise peste 300.000 de IMM-uri în ultimii doi ani? Răspunsul l-am aflat azi de la televizor, unde Moise Guran spunea în emisiunea sa de la TVR, că inspectorii de la Ministerul Muncii împreună cu jandarmii au luat cu asalt stânele de oi, pentru a amenda ciobanii care angajează oameni fără carte de muncă.
Amenzile au fost foarte mari, dar avem o problemă aici. Ciobanii sunt plătiţi în general în natură, adică în oi, lapte şi brânză. Aşa că este cam dificil de trecut în acte salariul de cioban.
Ruşine Emil Boc că vrei să scoţi bani pe seama ultimilor oameni care mai produc ceva în ţara asta şi se pot bucura de rodul muncii lor!
Premierul Emil Boc a ajuns, miercuri după-amiază, la Râmnicu Vâlcea, unde a semnat, la Consiliul Judeţean Vâlcea şi la Prefectură, două proiecte de investiţii în judeţ, iar ulterior s-a îndreptat spre Cinematograful “Ostroveni”, din Râmnicu Vâlcea, unde se întâlneşte cu membrii Colegiului Director al PDL Vâlcea, pe care încearcă să îi convingă să îi acorde votul la alegerile din cadrul partidului, de luna viitoare.
În momentul în care Emil Boc a coborât din maşină, a fost huiduit de un grup de persoane din cele peste 150 care îl aşteptau în faţa cinematografului. Ulterior, premierul s-a dus în mijlocul lor, fiind însoţit de SPP. Boc l-a prins de mână pe unul dintre protestatari şi l-a întrebat dacă munceşte.
Piticul avea tupeu, înconjurat fiind de SPP-işti! Protestatarul din fericire muncea, cu toate că din cauza lui Boc s-au închis peste 300.000 de IMM-uri şi au fost concediaţi sute de mii de oameni, atât de la stat cât şi din mediul privat.
Deşi se ştia mai demult că Emil Boc a fost un activist comunist de frunte pe vremea lui Ceauşescu, aflăm dintr-un articol din România Liberă că, mai mult de atât, se trage dintr-o veche familie comunistă din Răchiţele.
Istoricul Marius Oprea face o serie de dezvăluiri legate de războiul din anii ’50 dintre clanul Boc şi partizanii rezistenţei anti-comuniste din satul natal al actualului premier. Citez din articol:
Fratele bunicului lui Boc a fost primul primar comunist al comunei Răchiţele. El i-a vânat pe partizani, cu potere. Teodor Şuşman l-a omorât. Apoi comuniştii l-au omorât pe unul dintre copii lui Şuşman, altor doi li s-a dat foc într-o şură. Şuşman a fost executat şi el tot într-o şură, Securitatea a deschis focul.
În Răchiţele sunt două familii: Şuşmanii şi Bocii. În trecut, Şuşman a obţinut pentru moţi pădurile vechi de la austrieci, prin decret regal. Acum, pădurile şi gaterele din Răchiţele sunt ale familiei Boc. Când Şuşman s-a retras în munţi, că au venit comuniştii, ai lui Boc au preluat tot.
Interesant este că Traian Băsescu, cel mai fervent anti-comunist declarat, îl susţine pe Emil Boc de ani buni la cârma Guvernului, iar acesta se declară cel mai “de dreapta” reformator al statului din ultimele două decenii. Aflaţi mai multe din înregistrarea video.
Când a fost întrebat de jurnalişti cum comentează faptul că mulţi dintre românii aflaţi în Japonia s-au plâns de faptul că nu au avut bani pentru transportul în ţară, deşi au dorit să revină în România, Emil Boc a spus că “nu se pot face acte de caritate pe bani publici. Trebuie să existe un echilibru atunci când este vorba de utilizarea banului public”.
Ce a uitat Boc să spună a fost că preţul oferit de stat pentru biletul de avion era 1.000 de euro pentru adulţi şi 500 de euro pentru copii, în condiţiile în care costul obişnuit al unei astfel de călătorii este în jur de 700 de euro. Dar aşa cum spunea şi ministrul Teodor Baconschi, românii din Japonia au venituri mari şi îşi permit. Cu ocazia asta, probabil s-a gândit şi statul să facă un mic ciubuc, sub pretextul carităţii.
Modul în care acest pitic greţos numit Emil Boc repetă ca un papagal lozinca gravată pe propriul creier, cu fierul roşu, de stăpânul său de la Cotroceni, mă umple de indignare şi de scârbă. De câte ori trebuie să-şi ascundă incompetenţa şi lipsa de responsabilitate, acest lacheu penibil, bagă placa lui Băsescu, cu statul anti-social, care nu dă de pomană, nu ajută, nu are responsabilităţi faţă de cetăţeni, dar ştie să încaseze taxe cu neruşinare.
Statul nu poate şi nu trebuie să ajute poporul cu banii încasaţi de la popor, pentru că banii respectivi trebuie să burduşească buzunarele portocalii. Aşa că, pentru a justifica lipsa de grijă şi de respect faţă de cetăţeni, guvernul Băsescu-Boc invocă mereu reforma statului social, care ar încuraja în prezent lenea şi nemunca.
În acest scop, creează o dezinformare grosolană, prin care încearcă să convingă cetăţenii că România este un stat de asistaţi social, când în realitate lucrurile nu stau aşa. Dovada acestei minciuni am găsit-o într-un articol din Cotidianul:
Un raport al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii al Academiei Române arată că în România cheltuielile sociale publice sunt subdimensionate în comparaţie cu celelalte ţări europene. Studiul îi dă peste nas lui Emil Boc, care a susţinut mereu că acestea sunt supradimensionate.
Din acelaşi articol mai putem afla că pentru anii 2000 – 2007, statul român a ţinut cheltuielile sociale la cel mai scăzut nivel din Europa, sub 17% din PIB, iar în 2008, a alocat domeniului social doar 37,3% din totalul cheltuielilor publice, ceea ce ne plasează pe penultimul loc în Europa, înaintea Letoniei (32,5%). Asta în timp ce în Germania totalul cheltuielilor publice s-au ridicat la 63,4% din PIB în aceeaşi perioadă.
Din raport aflăm şi modul în care guvernanţii creează impresia unui buget pentru cheltuieli sociale supradimensionat.
Cel mai probabil, la origine este o eroare materială a Ministerului Finanţelor, care clasifică toate cheltuielile cu destinaţie socială drept asistenţă socială. Confuzia birocratică a fost preluată şi în discursul politic.
De exemplu, în vreme ce alte state consideră învăţământul o investiţie în forţa de muncă, la noi este considerat o cheltuială socială, la fel ca şi serviciile de sănătate, de care depinde vigoarea naţiunii.
Şi astfel, prin ticăloşii de acest gen suntem făcuţi să credem că statul cheltuieşte prea mult pentru asistenţa socială, în vreme ce, în realitate, acesta nu-şi onorează nici măcar obligaţiile legitime faţă de plătitorii de taxe şi impozite.
