Habar n-am ce vor să spună asiaticele astea două mici, dar sunt teribil de simpatice! Cică “nyoki nyoki” înseamnă “să creşti mare”.

Teoretic mişcarea feministă este una care urmăreşte apărarea drepturilor femeilor şi promovarea egalităţii acestora cu bărbaţii, dar în realitate, scopurile dovedite în practică sunt motivate mai mult de ura faţă de bărbaţi, lesbianism şi psihopatologie şi sunt îndreptate în special spre atacarea valorilor familiei şi a relaţiilor fireşti dintre părinţi şi copii. Asta dovedeşte şi povestea unui tată a cărui fiică este interogată la şcoală, de cei aflaţi la conducere, pentru a afla dacă acesta o abuzează sexual.

În ianuarie 2007, personalul de la şcoala publică din Missouri unde învaţă fiica mea de opt ani, au interogat-o timp de o oră, pentru a stabili dacă am molestat-o. Nu a existat absolut nici un motiv pentru ca ei să facă acest lucru.

Lucram de acasă la momentul respectiv şi m-am ocupat în mare măsură pe fiica mea, în timp ce fosta mea soţie era la serviciu. Stabilisem o serie de obiceiuri în timpul zilelor de şcoală ale fetiţei. Acestea constau în a-o duce la gogoşeria noastră favorită din cartier, dimineaţa, şi de a-i aduce de multe ori masa de prânz la ea la şcoală.

În timpul vizitelor mele la şcoala fiicei mele, întotdeauna am găsit profesorii ca fiind persoane foarte calde şi amabile. Cu toate acestea, personalul administrativ a fost mai degrabă rezervat, judecând după limbajul trupului, precum şi după refuzul lor de a interacţiona cu mine. Acesta era în cea mai parte parte constituit din femei de vârstă mijlocie.

Într-o zi greu de uitat, fiica mea a fost interogată timp de aproximativ o oră. Când am venit să o iau, ea plângea. Mi-a spus că i s-au pus întrebări, cum ar fi, “te-a atins vreodată tatăl tău acolo? Crezi că tatălui tău îi place să te atingă acolo?” Răspunsul la astfel de întrebări a fost “nu”, desigur.

Am vorbit cu ea ore în şir în acea noapte, care a fost una dificilă pentru mine. În zilele care au urmat, ea nu a părut să fie permanent afectată de acest interogatoriu.

Fiica mea fusese până atunci complet ignorantă, de faptul că părinţii chiar ar putea fi capabili de astfel de acte, descrise grafic, în detaliu, de către personalul şcolii.

Nu au existat dovezi pentru aceste afirmaţii. Fiica mea a fost şi este o elevă de nota 10 şi o persoană incredibil de echilibrată. Ce a determinat şcoala fiicei mele să facă aceste acuzaţii scandaloase şi să îmi traumatizeze copilul rămâne şi azi un mister pentru mine.

Sursa

Aşa cum spune în continuare tatăl fetiţei, atât mama sa, cât şi directoarea şcolii erau bune prietene, activiste în mişcarea radical-feministă şi lesbiene, iar pentru ele, citez, “incestul a fost singura explicaţie posibilă pentru iubirea unui tată”.

Este firesc deci să ne întrebăm, la ce foloseşte societăţii o mişcare, ce promovează ura între sexe, produce dezbinare şi tensiuni în relaţii, traumatizează copii, atacă familia şi raporturile normale părinte-copil? Cui serveşte ea, în afara câtorva femei psihopate şi a celor care se află în spatele lor?

O fi dom’le căsătoria un moment emoţionant şi o înţeleg pe tipă că se mărită cu un papagal, dar nici chiar aşa!

Andreea Pora ne destăinuie, într-un interviul pentru „Adevărul”, la „Adevărul în secunde”, de ce îl iubeşte ea pe Traian Băsescu şi ce calităţi are favoritul său.

Acum ţineţi-vă bine!

Andreea Pora este pro Băsescu pentru că în campania electorală s-a poziţionat de partea preşedintelui. Cu alte cuvinte, dacă a făcut o gogomănie, acum vrea să o ducă mai departe!

Cele trei calităţi ale lui Băsescu: hotărâre, hotărâre şi… hotărâre. Da, de asta ne-am convins şi noi, Băsescu este cel mai hotărât şi cel mai consecvent dintre toţi oamenii politici ai României.

Cum îl caracterizează Andreea Pora pe Traian Băsescu: „un preşedinte, n-aş putea spune… la fel cu ceilalţi preşedinţi, un preşedinte care, cel puţin până acum, dacă este să tragem linie, a încercat o anumită reformă a statului, a instituţiilor, dar se prefigurează un eşec”. Deci în concluzie un fel de kaka maka!

Eu cred că doamna Pora îl iubeşte pe Băsescu pentru că îi dă ocazia să mai pape şi ea din când în când nişte fursecuri, saleuri şi cârnăciori, pe la recepţiile pdl-iste!

Moravurile au evoluat mult în ultimele decenii. Acum nimeni nu mai este şocat de faptul că femeile din acest clip video sunt goale puşcă, ci doar de faptul că una dintre ele este puţin dusă cu pluta!

Teoretic casa în care locuieşti, căminul, ar trebui să fie un loc al liniştii, al relaxării, un refugiu care să te scoată din agitaţia şi zbuciumul vieţii cotidiene. Dar în practică lucrurile nu stau tocmai aşa, mai ales dacă stai la bloc. Asta este valabil cel puţin pentru mine.

Deasupra mea locuieşte o familie de ţigani, evident, toţi pensionaţi la termen, pe caz de boală sau fără ocupaţie. Principalul stres la care mă supun zilnic este acela că dau muzica foarte tare, atât de tare încât uneori lustra din tavan se clatină la propriu. Pe lângă faptul că e foarte tare mai sunt torturat şi de faptul că trebuie să ascult forţat, zi de zi, pe Florin Salam, Adrian Minune şi alte chestii care mă dezgustă total. Bineînţeles că situaţia nu s-a putut rezolva, nici cu vorba bună, nici cu scandal, nici cu amendă, nici cu afiş pus de administrator în scara blocului… Acum vecinii s-au cam obişnuit cu gălăgia.

Pe lângă problema cu muzica, mai sunt şi alte lucruri, mai mărunte, dar la fel de neplăcute pe care trebuie să le suport. Oamenii respectivi au obiceiul să facă duş sau să spele rufe pe la 2 – 3 noaptea! Nu ştiu, probabil o fi vreo tradiţie de-a lor!… Dacă nu fac duş, atunci se uită la televizor cu sonorul dat tare, se ceartă şi zbiară unul la altul, sau trântesc din când în când diverse obiecte pe podeaua de gresie, trezindu-mă din cel mai dulce somn. În balcon găsesc uneori, mucuri de ţigară sau diverse ambalaje alimentare, iar dacă ies pe geam şi nu sunt atent, mă pot trezi cu scrum de ţigară în cap, sau, mai rău, chiar cu o flegmă. Mai sunt apoi şi inundaţiile din baie, când li se înfundă cada… mă opresc aici ca să nu semăn prea mult cu o pensionară arţăgoasă.

A doua categorie de vecini stresanţi sunt cei obsedaţi de renovări, reparaţii şi îmbunătăţiri în apartament. Aceştia schimbă gresia şi faianţa din baie cam de două ori pe an şi găsesc tot timpul câte o ocazie să îşi mai pună în funcţiune maşina de găurit cu percuţie, chinuind bătrânii şi obosiţii pereţi de beton comunist. Dacă nu găsesc de lucru la ei în casă se duc pe la alţii: “Vecine, nu ai ceva de găurit?”

Urmează ţăranii cu alarme ieftine la maşină, care pornesc la orice adiere de vânt, sau când sunt atinse de coada pisicii. Seara vine rândul cocalarilor raşi în cap, în trening şi cu ochelari de soare pe întuneric, care se bat pe locurile de parcare. Dacă unul din ei îşi găseşte locul ocupat, începe să claxoneze ore întregi, până îşi dă seama cel vizat că lui i se adresează, după care începe confruntarea: “Te rup, te tai, eşti şmecher… etc.” După care, a doua zi, o iau de la început.

Tot cocalarii cu trening mai au obiceiul să zbiere când coboară pe scări, fie la nevastă fie la vreunul de-a lor, să strige şi să fluiere din stradă pe cineva, ca să demonstreze că lor nu le pasă de nimeni şi de nimic. Nu este indicat să le faci observaţie, pentru că vei fi şi tu luat cu, “Te rup, te tai, eşti şmecher… etc.”

De departe, cele mai penibile şi enervante fiinţe sunt două individe, o puştoaică şi maică-sa, care s-au mutat recent la ultimul etaj. Fiinţele astea, mai mereu urcă şi coboară scările cu câte un geamantan din ăla uriaş, cu rotile şi cu un mâner lung, care am auzit că se numeşte troler. La coborâre îl târăsc după ele şi la fiecare treaptă se aude poc, poc, poc… La urcare îl iau pe sus, amândouă, dar au un stil ciudat de a urca scările, în stilul pasului de defilare al armatei sovietice, cu piciorul ridicat la 90 de grade şi apoi prăvălit cu toată greutatea corpului pe trepte, de zici că a intrat Godzilla în bloc!

Stau adesea şi visez cu ochii deschişi – la fel ca personajul din filmul Brazil, pe scaunul de tortură – cum ar fi să am o casă pe pământ, la ţară, sau undeva la munte, la aer curat şi linişte. Şi acolo să stau la pândă cu puşca cu sare şi să pun pe fugă orice nesimţit care se apropie la mai puţin de 50 de metri de casa mea.

Dacă aţi crezut până acum că cele mai bizare, ciudate şi idioate lucruri se întâmplă în America, trebuie să vă schimbaţi urgent părerea. Cele mai tâmpite şi aberante lucruri sunt făcute de vecinii noştri din Rusia!

O membră al unui grup de activişti pentru/împotriva nu ştiu exact ce – o variantă fiind drepturile păsărilor, iar alta ceva legat de exploatarea sexuală a femeii – a furat în semn de protest, un pui dintr-un supermarket, ascunzându-l în vagin. La reuşita acţiunii au participat şi colegii ei activişti care au ajutat-o în timpul operaţiunii.

Grupul cu pricina se numeşte “Tupaya Pizda S Nevebennogo Saiza Siskami”, care s-ar traduce prin “Păsărica Stupidă cu Ţâţe Incredibil de Uriaşe”. Priviţi şi minunaţi-vă!

Ceea ce trebuia să fie un interviu normal s-a transformat într-o ceartă între două paraşute mondene, încheiată cu o păruială şi înjurături ca la uşa cortului. Protagoniste sunt o reporteriţă de la Click!, Alina Erimia şi o oarecare Alexandra, care sincer să fiu nici nu ştiu cine este. Motivul gâlcevei pare a fi Andrei Ţîrdea, fostul soţ la Alexandrei, care ar fi “prestat” la ambele fufe.

FEMEN este un grup de feministe din Ucraina înfiinţat în anul 2008. Obiectivul oficial declarat al militantelor, majoritatea tinere studente, este acela de a promova leadership-ul, calităţile intelectuale şi morale în rândul femeilor tinere din Ucraina.

Protestele lor, conform declaraţiilor, ar fi îndreptate împotriva turismului sexual şi a prostituţiei în general. Dar în cei doi ani de activitate al grupului, tinerele ucrainence nu au ratat practic nicio ocazie pentru a se da în spectacol în public, de la gripa porcină, abuzurile statului şi până la absenţa femeilor din viaţa politică, orice pretext a fost binevenit.

Modalitatea preferată de protest a feministelor este expunerea în public sumar îmbrăcate şi cu sânii la vedere. Acest fapt trezeşte îndoieli în ceea ce priveşte seriozitatea şi autenticitatea scopurilor acestei organizaţii, pentru că, pe lângă faptul că modul în care protestează nu are nicio legătură cu scopurile declarate, dimpotrivă, degradează şi mai mult imaginea femeii, văzută ca obiect sexual şi întăreşte percepţia în lume a tinerelor din spaţiul ex-sovietic, ca fiind frivole şi înclinate spre prostituţie.

Priviţi acest clip şi spuneţi ce impresie vă face! Este vorba aici de atitudinea unor femei intelectuale şi emancipate, sau a unor curve isterice şi exhibiţioniste?

Cât de inconştient trebuie să fii, ca să te expui la un asemenea risc? Să te laşi înconjurată de gheparzi, doar de dragul adrenalinei! Doar o blondă putea să facă aşa ceva!