La finalul cărţii sale „Dezinformarea văzută din Est” Vladimir Volkoff prezintă sintetic trei categorii de măsuri pe care le putem lua, pentru a evita să cădem în capcana dezinformării:
1. La nivel elementar, antidotul merge de la simpla mefienţă (refuz să mă las păcălit) şi până la verificarea sistematică a informaţiei, ceea ce nu înseamnă citirea a două ziare care, aşa cum se întâmplă cel mai adesea, spun aproximativ acelaşi lucru, ci, de fiecare dată când acest lucru este posibil, interogarea surselor înseşi;
2. În ce priveşte gândirea, se practică examenul, comparaţia, confruntarea, traducerea formulelor în limbaj concret, refuzul ideologiilor, efortul permanent, acceptarea ordinii logice, ne amintim că limbajul e cel care a pus ordine în strigăte;
3. În ce priveşte societatea, se încearcă prezervarea legăturilor sociale organice şi evitarea pulverizării lor în indivizi şi regruparea lor în clase şi în partide care îl lasă Om fără apărare, se acordă o mai mare încredere familiei decât pieţei şi nu se face un idol din libertatea anarhică, ştiind perfect că libertatea adevărată trăieşte din propriile sale limite, precum biliardul din muchiile sale şi piscina din marginile ei.
Analizând acest citat vom remarca faptul că dezinformatorii, aflaţi în slujba asupritorilor societăţii, fac exact invers: încearcă să ne îndoape cu ideologii şi să pervertească limbajul pentru a inocula în conştiinţa publică idei false şi concepte artificiale. Iar în plan social încearcă să desfiinţeze comunităţile naturale şi relaţiile organice între oameni, să distrugă familia, morala şi tradiţiile şi apoi să regrupeze indivizii alienaţi în clase, partide şi organizaţii antagoniste.
Pentru a evita dezinformarea de orice fel trebuie să ne ancorăm ferm de cei trei stâlpi de bază ai unei naţiuni: tradiţia, cultura naţională şi religia.