La ora actuală se vorbeşte foarte mult în România de politică de dreapta, măsuri de dreapta, electorat de dreapta şi alte construcţii lexicale în care apare cuvântul “dreapta”. Şi asta nu pentru că poporul român şi politicienii săi ar avea o înclinaţie autentică pentru ideologii politice considerate de dreapta, ci pentru că aceasta este politica oficială impusă de UE şi de Occident în general, mai precis capitalismul neoliberal.
Adevărul este că în ţara noastră nu există nici politicieni de dreapta, nici politici clare de dreapta, nici electorat de dreapta. Acest lucru nici nu ar putea fi cu putinţă într-o ţară cu populaţie în mare majoritate săracă, cu miliardari îmbogăţiţi prin afaceri dubioase cu statul şi o clasă de mijloc străvezie, alcătuită din salariaţi corporatişti şi buticari ameninţaţi în permanenţă de faliment.
La aceşti mici patroni, pe care i-am numit generic buticari, vreau să mă refer în continuare. Acestora le lipseşte cu desăvârşire acea nobleţe şi generozitate caracteristică oamenilor bogaţi, mentalitatea lor fiind aceea a unor mărunţi arivişti şi parveniţi. Nu vreau să generalizez, dar asta este impresia pe care mi-am făcut-o despre mulţi dintre aceşti patronaşi cu presupuse simpatii de dreapta.
Ca să fiu mai clar, mai întâi trebuie spus că nimeni nu este bogat doar pentru sine însuşi şi nimeni nu ajunge bogat de unul singur. Un om prosper autentic este o sursă permanentă de prosperitate pentru comunitatea din care face parte, deoarece ştie că datorită acestei comunităţi a ajuns bogat şi simte nevoia să întoarcă înapoi ceva din ceea ce a primit.
Micul buticar este mai degrabă un parvenit, vanitos şi zgârcit, care a asimilat greşit nişte principii aparţinând ideologiei de dreapta, în genere liberale şi le foloseşte pentru a-şi justifica micimea de caracter şi propriile interese meschine.
Pentru el, să fii de dreapta înseamnă să ai dispreţ şi ură faţă de cei săraci, să consideri că statul e duşmanul numărul unu la economiei şi să nu vrei să împarţi nimic din ce agoniseşti cu ceilalţi. Plus de asta, orice servicii sociale sau asistenţă pentru populaţie ar oferi statul, în mentalitatea sa asta înseamnă comunism, sau cel puţin socialism. Cei cu înclinaţii mai intetectuale simpatizează chiar cu darwinismul social, sau alte idei de provenienţă fascistă şi satanistă.
Pe buticarul de dreapta îl auzi că se plânge mereu de taxe şi de ce se întâmplă cu “banii lui”. Îl auzi spunând adesea că nu îi convine ca statul “să dea din banii lui” pentru săraci, asistaţi, învăţământ, sănătate etc. sau că nu îi place ce a construit Primăria din “banii lui”, ori că nu este de acord ca, în general, nişte puturoşi, comunişti, socialişti, sărăntoci, să trăiască din “banii lui”.
Ceea ce nu înţeleg acest gen de oameni este că banii plătiţi pentru taxe şi impozite la stat, nu sunt “banii lor”. Acei bani sunt bani pe care ei îi datorează statului prin lege, nu sunt bani oferiţi cadou, cu împrumut, sau depuşi spre păstrare, ca la bancă. Nu poţi vorbi despre banii tăi, din moment ce tu eşti obligat prin lege să achiţi aceste sume, conform principiilor statului de drept, de care se face atâta caz în ultimul timp. Şi mai mult decât atât, taxe şi impozite plăteşte toată lumea, nu numai cei cu firme şi prăvălii. Aşa că şi simplul salariat, pensionarul, şomerul, are dreptul să întrebe, ce face statul cu “banii lui”, atunci când risipeşte aiurea, sau umple buzunarul firmelor clientelare.
Problema cu mulţi dintre micii patroni din România este că nu sunt nici bogaţi, nici de dreapta. Pentru că dacă ar fi cu adevărat, ar fi înţeles că nu banii sunt cei care te fac bogat, ci creativitatea, inteligenţa, priceperea pe care o ai în afaceri şi nu în ultimul rând, generozitatea şi aportul pe care îl aduci în comunitatea din care faci parte.
Exista aceasta categorie in Romania dar cum ai spus si tu nu trebuie generalizat. La o singura chestiune insa o sa-mi permit sa te contrazic categoric si anume DA statul este dujmanul nr 1 al micilor afaceri si poate o data cand voi avea timp si chef o sa iti fac o demonstratie matematica sa nu zici ca vorbesc de pe pereti.
Nu trebuie să-mi demonstrezi pentru că ştiu despre ce este vorba şi ceea ce supără pe toţi micii întreprinzători. Dar nu statul în sine este problema, ci corpuţia şi politicile globaliste care ni se impun din afară.
corect