Uzura morală planificată

Uzura morală planificată a apărut în fapt prin anii ’20, când a fost înfiinţat un cartel secret care impunea ca durata de viaţă a becurilor cu incandescenţă să fie de maxim 1000 de ore. Conceptul a fost postulat pentru prima dată de Bernard London în timul marii crize din anii ’30. Acesta propunea ca soluţie pentru ieşirea din criză aplicarea în economie a principiului uzurii morale planificate.

Această teorie este expusă în eseul „Ending the depression through planned obsolescence”, publicat în 1932. Ideea, care stă azi la baza economiei mondiale şi a societăţii de consum, este aceea de a proiecta şi a fabrica produsele astfel încât să aibă o durată scurtă de viaţă, pentru a putea fi înlocuite mai des cu altele noi. Ştiaţi, de exemplu, că acumulatorii de la telefoanele mobile au inclus un cip care limitează numărul de încărcări la câteva mii, după care acesta declară acumulatorul inutilizabil?! Şi acest lucru este valabil pentru multe alte aparate electronice care folosesc consumabile?

London credea că acest lucru ar revitaliza economia, generând creştere economică şi oferind astfel locuri de muncă celor rămaşi pe drumuri în urma crizei.

Acest concept nu a fost aplicat sub formă de lege niciodată, dar a fost introdus în economie prin anii ’50 într-o altă formă. Deşi nu era impusă prin lege, uzura morală planificată a fost promovată prin publicitate şi lăsată la latitudinea consumatorului. Oamenii au fost educaţi să-şi dorească tot timpul un produs nou, chiar dacă nu au nevoie de el şi chiar dacă acesta este de slabă calitate.

Astfel s-au pus bazele celor trei piloni ai societăţii de consum: publicitatea, uzura morală planificată şi creditul. Prin publicitate oamenii sunt programaţi să-şi dorească mereu ceva nou, de care nu au neapărat nevoie, prin uzura morală planificată se asigură o durată de viaţă fizică şi morală redusă a produselor, iar prin credit se dă posibilitatea consumatorilor să cheltuie mai mult decât îşi pot permite.

Singura problemă este că acest model de dezvoltare al societăţii nu poate continua la nesfârşit, pe o planetă cu resurse limitate, fără a se produce un dezastru global, uman şi de mediu.

Despre uzura morală planificată şi multe alte lucruri interesante legate de acest subiect puteţi afla vizionând documentarul „The Light Bulb Conspiracy” realizat de Cosima Dannoritzer şi lansat în anul 2010.