Îmi amintesc şi azi clar, cum am intrat în posesia primului meu număr al revistei „Ştiinţă şi Tehnică”. Era prin 1978 parcă… aveam 10 ani şi eram în oraş cu mama şi cu sora mea mai mică. Tocmai treceam prin faţa magazinului Unirea, când am văzut, la o tarabă cu ziare, o revistă frumos colorată care mi-a atras atenţia. Avea pe copertă o navetă spaţială americană. Nu am mai avut linişte până ce am convins-o pe maică-mea să mi-o cumpere.
Din acea zi am cumpărat revista „Ştiinţă şi Tehnică” lună de lună până prin 1989, când a început să scadă în popularitate şi să se găsească mai rara pe la chioşcuri. La început eram atras de fotografiile cu nave spaţiale, trenuri pe pernă magnetică, planete, galaxii, cosmonauţi sau alte chestii care aveau în mintea mea tangenţă cu progresul tehnologic şi chiar cu SF-ul de care eram de asemenea fascinat.
Treptat am început să mă familiarizez cu teoria relativităţii a lui Einstein, fizica cuantică, teoria unificării câmpurilor şi alte domenii avansate ale fizicii. Acest lucru mi-a influenţat viaţa foarte mult orientându-mi aspiraţiile spre domeniul fizicii, electronicii şi al tehnicii în general. Acest lucru m-a făcut să urmez un liceu de matematică-fizică şi să dau examen la Politehnică la Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii.
Deşi soarta nu a vrut să ajung inginer electronist, dragostea pentru ştiinţă şi tehnică a rămas şi pasiunea pentru electronică şi radiocomunicaţii s-a transformat în pasiune pentru informatică şi calculatoare.
Lumea evoluează şi ce este vechi se tramsformă sau dispare. Aşa se face că şi revista „Ştiinţă şi Tehnică” s-a relansat de curând, având o nouă prezentare grafică, un conţinut mai bogat şi un site nou, ba chiar şi blog. Le urez mult succes în continuare, iar noile generaţii de copii şi tineri s-o îndrăgească la fel de mult cum am îndrăgit-o şi eu când eram de vârsta lor.
Ideea acestui articol a pornit de la Chinezu. 🙂