Am spus îm mai multe rânduri că nu trebuie să dai crezare manipulărilor din presă mai ales când acestea sunt evidente: mediatizare excesivă, tonul isteric al ştirilor, informaţii multe şi contradictorii etc. Presa este în primul rând un instrument de propagandă care serveşte interesele celor care o plătesc, sau care au influenţă asupra sa.
Într-un articol din Adevărul, am citit despre o analiză publicată de Foreign Policy în care se arată că de cele mai multe ori agenţiile umanitare raportează cifre şi statistici mult exagerate faţă de realitate, pentru a primi fonduri cât mai mari.
“La fiecare dezastru natural, foamete, sau război civil, s-a găsit un muncitor, un jurnalist, un angajat al ONU, un doctor, un politician, care să spună că ceea ce se petrece în ţara A, B, sau C, este cel mai grav eveniment de acel fel din istoria locală”, notează FP, care punctează în continuare: problema este că agenţiile, instituţiile şi organizaţiile care intră în schemă după un dezastru natural „cred că pentru a capta atenţia trebuie să folosească un limbaj apocaliptic şi să exagereze numărul victimelor sau costul pagubelor materiale.”
În concluzie, “copilul care nu plânge nu primeşte de mâncare”, sau “mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”, aşa cum bine spunea maestrul Dinică în “Filantropica”. 😀