Îngerii păzitori există?

S-ar putea să nu aibă aripi, sau părul blond şi inelat, dar îngerii păzitori există. La această concluzie a ajuns un grup de matematicieni ruşi care au analizat o anomalie statistică: în avioanele, trenurile sau vapoarele implicate în accidente tragice călătoreau mai puţini pasageri decât în mod normal, nota publicaţia boliviană „La Razon“. Unii  renunţau în ultimul moment la bilet, alţii coborau înainte de destinaţie sau, nu se ştie din ce motive, nu ajungeau la timp la aeroport, gară sau port.

Şi, de fiecare dată când se întâmplă vreun accident tragic, aflăm de pasageri care s-au salvat în mod miraculos. Simplă întâmplare? Intuiţie? Sau dovadă că îngerii păzitori există? Un grup de matematicieni ruşi, în frunte cu Valeri Isakov, asigură că, dincolo de afirmaţiile abstracte, o simplă analiză statistică arată că îngerul păzitor îşi face bine treaba.

Grupul de cercetători a analizat un mare număr de catastrofe survenite în ultimii ani şi a descoperit o anomalie statistică: în mijloacele de transport implicate într-un accident existau mai puţini pasageri decât în mod normal, potrivit portalului rus de informaţie Russia Today. Astfel, în ultimii 20 de ani, numărul pasagerilor care renunţau la bilet într-o călătorie confruntată cu un accident a fost cu 18% mai mare decât în traseele realizate în mod curent.

Prin această concluzie, Isakov reafirmă teoria sociologului american James Staunton, care, în 1958, a analizat peste 200 de catastrofe feroviare survenite timp de 30 de ani. Staunton a descoperit că trenurile care suferiseră un accident aveau un nivel mediu de ocupare a locurilor de 61%, iar cele care nu fuseseră implicate în vreun accident – de minimum 76%. Altfel spus, un procent deloc de neglijat de 15% de pasageri, din intuiţie sau din intersectarea miraculoasă a traseului vieţii lor, se salvau de la o moarte sigură.

Pentru a explica această anomalie statistică, autorul romanelor de groază Stephen King a emis propria ipoteză. Potrivit lui King, în anumite ocazii oamenii activează aşa-numitul sistem subconştient de alarmă, care la strămoşii noştri era dezvoltat şi care le permitea să se salveze de la pericole iminente. Pe măsură ce numărul pericolelor a scăzut, acest sistem s-a atrofiat.

Stephen King a emis această teorie când a aflat că 16 persoane, care trebuiau să se urce într-un avion ce ulterior s-a prăbuşit, au renunţat la bilet sau au ajuns prea târziu la aeroport. Totuşi, în mod obişnuit, media călătorilor care restituie biletul nu depăşeşte în general 10, iar numărul călătorilor care ajung prea târziu să ia avionul este practic inexistent, informează RT.

Sursa: Tricolorul