Publicitatea mizează pe reflexele condiţionate

„Cea mai eficace publicitate este aceea americană, care mizează pe reflexele condiţionate”, a scris Malraux. Aceasta înseamnă să recunoaştem că publicitatea, la fel ca propaganda, se adresează mai mult subconştientului decât conştiinţei. „Persil spală mai alb” poate trece uneori drept un argument, deşi nici agenţia de publicitate care a inventat sloganul şi nici, probabil, fabricanţii detergentului Persil, ba poate, după toate probabilităţile, nici chiar cumpărătorii acestui detergent nu cred cu adevărat că produsul va albi complet rufele, iar formula nu reţine atenţia decât pentru că e vizualizată şi uşor inexactă (ar fi trebuit să se spună „spală mai curat”, dar n-ar fi avut impact). În schimb, un afiş reprezentând o maşină şi o femeie îmbracată sumar, una lângă alta, nu emite nici cea mai mică pretenţie de argumentare, din moment ce fata nu e de vânzare pe lângă maşină. Ea nu e prezentă decât pentru a excita concupiscenţa cumpărătorului masculin sau exhibiţionismul cumpărătoarei feminine şi pentru a ne determina să confundăm apetenţa pe care ne-o inspiră spontan femeia cu cea pe care o vom resimţi, prin ricoşeu, pentru maşină.

Vladimir Volkoff – „Tratat de dezinformare”

Ai naibii ruşii ăştia, ei sunt de vină! Păi, dacă nu descoperea Pavlov reflexul condiţionat, mai puteau americanii să inventeze publicitatea asta manipulativă?! 😆