Tag Archives: poezii cu talc

Scrisoarea III, varianta PD-L

La un semn, deschisă-i calea şi coboară din maşină, Împărţind bezele-n dreapta şi în stânga, o blondină. – Tu eşti, şefu? – Da, frumoaso. – Am venit să te mai văd Şi să stăm la sfat, Traiane, că în ţară e prăpăd. – Orice gând ai, păpuşico, şi-orice inima-ţi dictează, Ai ales corect momentul, şezi… Read More »

Poezie ardelenească

Mărturisire – Apăi, dragă Mărioară, Am tot stat şi m-am gândit: Io, duminică, pe seară, Vin cu tata în peţit! – Înainte de-a mă cere, Musai, dragu’ meu, să-ţi zic Că nu-s fată, mi-s muiere… Nu vreu rostu’ să ţi-l stric! S-o ’ntâmplat la vremea sapei, Noaptea, când veneam din Ştei. Coboram pe firul apei,… Read More »

Fă-mă Doamne prost!

De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând Şi actualii, dar şi foştii, Cei mai deştepţi de pe pământ Au fost întotdeauna… PROŞTII Nu te ruga la ursitoare Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost Ajunge-o singură urare Atâta: „Fă-mă Doamne… PROST!” De ce să tragi ca la galere Să-nveţi atâtea fără rost De vrei să… Read More »