Mai sunt vreo două luni până voi susţine examenul de licenţă şi am ajuns la un moment de bilanţ pentru tot ce am învăţat în anii de facultate. Am citit lista de subiecte pentru probele examenului, care va fi în scris şi am rămas cu un gust amar. Foarte, foarte multă teorie şi cel mai anapoda lucru, va exista şi o probă practică, susţinută tot în scris.
Dacă la examenele obişnuite de sesiune era cât de cât normal să ai o probă practică, constând într-o ştire, relatare, un desfăşurător de emisiune radio sau un decupaj TV, de data asta proba va consta într-un proiect comunicaţional complex, pentru care, în viaţa reală, pregătirea şi documentarea pentru el s-ar desfăşura pe parcursul câtorva luni şi la întocmirea sa ar participa o echipă întreagă de profesionişti. Eu va trebui să fac acest lucru în numai două ore, rămase după subiectul teoretic şi fără acces la nicio sursă externă de informare şi documentare în legătură cu tema pe care o voi primi.
De exemplu cum poţi să faci o anchetă jurnalistică pe o temă dată, dacă nu ai acces la Internet şi nu poţi părăsi sala de examen pentru a te documenta, a lua interviuri, a căuta prin arhive etc? Ca o ironie am văzut pe holul facultăţii un afiş care făcea reclamă la nişte cursuri pentru reporteri, moderatori, prezentatori de ştiri sau cameramani. Asta în condiţiile în care se presupune că orice absolvent al acestei facultăţi ar trebui să fie complet pregătit şi format pentru aceste meserii.
Asta mă duce cu gândul la o chestie intersantă pe care am aflat-o de la un profesor care ţine un curs de „imagine şi audienţă media”. Profesorul respectiv ne-a spus că multă vreme lumea se întreba de ce nemţii au mai mult succes în afaceri şi au profesionişti mai buni decât ceilalţi europeni, deşi nivelul învăţământului lor nu diferă prea mult de cel al altor state europene dezvoltate. Secretul nemţilor ar consta în nivelul foarte ridicat al şcolilor de meserii, unele din ele păstrate de pe vremea vechilor bresle de meşteşugari de acum câteva secole.
De exemplu în Germania o şcoală de şoferi de TIR durează circa 2 ani, timp în care aspirantul învaţă şi îşi însuşeşte la nivel paractic nu numai strict meseria de conducător auto ci şi tot ce ţine de exercitarea ei; de la mecanică şi reguli de circulaţie, până la contabilitate, proceduri vamale sau legislaţie internaţională.
Românii în schimb, dacă au învăţat totuşi ceva în facultate, după absolvire devin nişte oameni care ştiu o mulţime de lucruri inutile dar nu se pricep la nimic. Cât despre examenul auto ce să mai spun? Dacă cunoşti pe cine trebuie şi dai şi o şpagă, poate nici nu mai trebuie să te prezinţi la examen.
Pingback: Tweets that mention De ce nemtii sunt foarte tari si noi nu | Dan Tănăsescu -- Topsy.com
„…am văzut pe holul facultăţii un afiş care făcea reclamă la nişte cursuri pentru reporteri, moderatori, prezentatori de ştiri sau cameramani. Asta în condiţiile în care se presupune că orice absolvent al acestei facultăţi ar trebui să fie complet pregătit şi format pentru aceste meserii.”
Afisul in cauza preciza ca este destinat absolventilor facultatii? Nu ar fi fost posibil sa fi fost vorba de cursuri pt studierea bazelor teoretice ale respecvtivelor indeletniciri de catre niste oameni care le practica deja de mult, de pe cand NU existau absolventi ai acelui profil (sau erau insuficienti), de-bine-de-rau au invatat „meserie” (prin „ucenicie la locul de munca”) si acum constata ca s-au plafonat si vor sa-si deschida orizontul? Sau pt deprinderea modului corect de a practica acele indeletniciri de catre ne-profesionisti (amatori) care au aceste indeletniciri nu drept profesie, ci drept hobby? (Mai pot imagina si ALTE categorii carora asemenea cursuri teoretice le-ar putea fi utile – fara ca ei sa fie absolventi ai respectivei facultati – spre exemplu critici de film/TV, analisti, etc.)
Eu zic că cel mai bine ar fi să vă dau numărul lor de telefon sau adresa de e-mail şi să îi întrebaţi personal pe cei care organizează aceste cursuri cum stau lucrurile de fapt. Mie totuşi logica îmi spune că dacă ai pus un afiş cu un anunţ referitor la nişte cursuri pe holul unei facultăţi de profil, aflate la etajul 8, cu 2 luni înainte de examenele de licenţă, acel afiş se adresează studenţilor de acolo, nu oamenilor de pe stradă sau din alte instituţii.
Multumesc, nr lor de telefon nu imi este necesar (nu intentionez sa ma specializez in domeniu, nici nu ma da curiozitatea afara din casa), dar faptul ca respectivul anunt este postat la etajul 8 nu il precizasesi pana la acest comentariu (eu intelesesem ca este in holul de intrare in cladire).
Dar chiar si asa: nu pe holul facultatii de profil ar fi normal ca cei interesati de educatie formala in domeniu sa caute surse de informare?