Faptul că învăţământul din România este la pământ, cred că nu mai este o noutate pentru nimeni. Am constatat-o eu însumi în calitate de student în an terminal la jurnalism.
Aşa cum spuneam şi aici, am colegi, mai mult sau mai puţin tineri decât mine, care nu sunt în stare să-şi exprime gândurile şi ideile în propoziţii şi fraze coerente şi inteligibile, ca să nu mai vorbesc de ortografie, ortoepie şi alte lucruri de acest gen.
Mi s-a întâmplat să intru în sala de examen, să mă aşez pe locul meu şi cei din spate să mă întrebe cum se numeşte materia la care avem examenul respectiv (!!!) Sau pe forumul studenţesc, mereu se trezea câte unul, care să întrebe, cu o zi sau două înainte de examen, ce avem de pregătit pentru proba respectivă.
Majoritatea celor care termină o facultate, indiferent că este de stat sau particulară, cred să nu sunt în stare să menţioneze un singur lucru pe care l-au învăţat în anii de studiu. Am testat acest lucru pe o serie de foşti sau actuali studenţi, mulţi dintre ei colegi de redacţie, care erau angajaţi sau practicanţi, cărora le-am pus diverse întrebări legate de cursurile pe care le-au absolvit. Răspunsul a fost de fiecare dată: „Ete, mai ştiu eu acuma ce am făcut la facultate!”
Acum examenele se iau cu fiţuicile sub bancă, cu telefonul la ureche, prin care un prieten îţi dictează ce să scrii, sau, cu şi mai mare tupeu, chiar cu întreg cursul pe masă, dacă profesorul nu este prea atent.
Am primit zilele acestea un articol, care se potriveşte foarte bine cu acest subiect, situaţia învăţământului românesc, scris de profesorul Dan Ungureanu. L-am văzut preluat pe mai multe site-uri şi bloguri, dar nu am reuşit să-l găsesc în locaţia originală, de unde probabil a fost şters. De data asta nu am mai intervenit asupra textului, ci l-am lăsat exact aşa cum l-am primit.
„In marginea fostei dezbateri despre invatamintul din Romania
DAN UNGUREANU
Le-am cerut studentilor mei, anul III Romana-Engleza, sa comenteze, in engleza, un poem englez din secolul XIX, la alegere. Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX si nici o poezie. (Au studiat in anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatruRomeo si Julieta (numita alternativ “roman“, novel, ori poem). Restul de cincisprezece din saizeci, care si-au amintit totusi o poezie, au scris totusi in engleza. Am corectat mai jos greselile lor :
Pluralul lui viu nu e vi, ci vii. verbul a lua nu se scrie i-au. obijnuit e incorect. Ii nu se scrie despartit, i-i.
sa de-a e incorect (corect e sa dea). Nu se zice propiu, ci propriu.
them nu poate inlocui their. No se poate spune them mother in loc de their mother. intitulated nu exista in engleza (cf. Merriam-Webster) . combinated nu exista in engleza. to enjoy of life e incorect ( verbul to enjoy e tranzitiv). writted e incorect in loc de wrote. poetry nu e identic cu poem. lirycs nu e ortografiat corect, si cu siguranta nu inseamna textul unei poezii, ci versurile unui cintec. roman nu exista in engleza, corect e novel. disapointness nu exista, corect e disappointment. beautifuly thing e incorect. tryed e incorect. gaves nu exista (give sau gave). tooked place e incorect. tabloul Gioconda nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci. Romeo and Juliet nu e un roman. Romeo and Juliet nu e un poem. Shackspear nu se scrie astfel.
Daca se dadea admitere la facultate ei ar fi cazut la admitere.Toti acesti tineri vor deveni profesori de limba engleza si romana peste trei luni.
Imi este inexplicabil cum asemenea studenti pot deveni profesori, cind in orinduirea veche, bolsevica si totalitarista, ei n-ar fi putut nici macar trece admiterea. Cum s-a ajuns in aceasta situatie ? Putin dupa Revolutie, prin 1995, cred, au aparut locurile cu taxa la Universitati. Ceva mai tirziu s-a suprimat concursul de admitere. Astfel, Universitatile au dat de gustul banilor. Studentii deveneau intangibili. Devreme ce plateau, prezenti sau nu, trebuiau sa treaca examenele, trebuiau sa capete diplome. Dupa diplome, dadeau concursul de titularizare, pe care nu-l luau, ramineau suplinitori, si titulari negasindu-se, tot suplinitorii predau.
Primii studenti pe bani au terminat prin 2000. Primii lor elevi au terminat liceul prin 2004. Dupa implementarea programului Bologna , studentii au terminat in trei ani in loc de patru sau cinci, cu lucrari de licenta de saizeci de pagini, nu de o suta sau doua sute. Lucrarile scurte pot fi cumparate sau descarcate contra cost de pe Internet, de pe situri specializate (o suta de lei bucata).
Liceenii intra pe bani la Universitate, fara admitere, termina in trei ani, devin profesori suplinitori, iar elevii lor sint prost pregatiti, mai prost pregatiti decit precedentii. Paradoxal, se face mai multa scoala la liceu decit la Universitate : la liceu, profesorii pot inca sa lase repetenti elevii care nu invata, fiindca liceul e gratuit, iar profesorii nu sint platiti dupa numarul de elevi. Studentii sint mai prost pregatiti decit elevii de liceu.
Le-am cerut celor saizeci de studenti ai mei referate. Din saizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (control paste) de pe un sit internet, www.referate. ro.
O vina pentru situatie o are asa-numitul invatamint axat pe competente. In noul sistem, elevii, vezi doamne, nu mai tocesc date seci, ci dobindesc competente. Mare este confuzia din capetele pedagogilor de scoala noua ! Exista materii axate pe competente (a invata engleza, franceza ori muzica inseamna sa stii vorbi engleza, franceza, respectiv sa cinti, fluieri sau fredonezi melodii). Exista materii bazate pe cunostinte (istoria, geografia, anatomia si zoologia, de pilda). Exista materii intermediare, ca biologia si chimia, in care competentele si cunostintele sint complementare. Cultura generala e alcatuita doar din cunostinte. Educatia axata pe competente naste monstri, fiindca a sti cine a pictat Gioconda e o cunostinta, nu o competenta. O alta studenta, tot de anul III Litere, ma instiinteaza ca poetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poem Mistretul cu colti de argint. Pe vremea mea, a numi pe cineva “autorul meu preferat” presupunea macar sa-i fi poti identifica poeziile. Se presupune ca un absolvent de engleza stie dupa trei ani ca in engleza, romanul se numeste novel.
Universitatea zulusa
Este imperativ necesar, e indispensabil ca sa se revina la Universitatea gratuita cu concurs de admitere si cu numar limitat de locuri. E suficient ca s-a inchis un cerc vicios, ca absolventii de universitati fast-food au virusat invatamintul gimnazial si liceal, si trimit universitatilor liceeni care nu stiu nimic. Conform cu situl QS, Quaquarelli Symonds, Israelul, tara mica, cu suprafata Moldovei, are trei universitati pe locurile 102, 114 si 132 din lume. Carolina din Praga e pe locul 230 in lume. Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta e pe locul 400. Universitatea Bucuresti e pe locul 500, linga Universitatea din Szeged , (populatie 166 000 locuitori) universitatea Kwazulu din Africa de Sud, din Bangladesh , Kazahstan si Sri Lanka . Universitatea din Liubliana e pe locul 400. Universitatea Iagelona din Polonia e pe locul 302. Universitatea Ben Gurion, din desertul Neghev, e pe locul 323.
Universitatea Babes-Bolyai este dupa locul 600, linga niste universitati saudite, srilankeze si kazahe (nisip, jungla, nisip). Situl ARWU al Institutului de Pedagogie al Universitatii Jiao Tong se opreste la primele cinci sute de universitati din lume, unde pe la coada se afla Universitatea Kwazulu Natal, cea din Liubliana si cea din Wellington, Noua Zeelanda. Universitatea din Bucuresti are de ajuns din urma universitatea zulusa din Durban , cea slovena (Liubliana, 280 000 locuitori) si cea din Wellington (386 000 locuitori, la capatul lumii, in largul Pacificului) .
Am expus in Observatorul cultural, numarul 296 din 2005, cazul unui profesor universitar de latina . Greselile de traducere pe care le facea demonstrau o cunoastere precara a limbii latine.
(Solilocviile lui Augustin) Aliud est enim exhausta pestis, aliud consopita. Una este o epidemie terminata, altceva e o epidemie care mocneste. Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 60: „…una sint secaturile molimei, si alta scufundarile in somn adinc“.
(Etica lui Abelard) Poenitentia est commissa deflere et flenda non commitere. Cainta inseamna sa deplingi cele savirsite si sa nu savirsesti lucruri de deplins.
Dan Negrescu, Etica lui Abelard, p. 81: „Cainta a fost data spre a plinge, dar nu inseamna ca plinsul o si face eficienta“.
(Solilocviile lui Augustin) Hoc ergo unum superius praetermiseras. Trecusesi cu vederea acest lucru mai sus. Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 82 : „Asadar, acest lucru il pui mai presus“.
(Toma de Aquino, De ente et essentia) sicut diaphaneitas de aëre…“ – …ca transparenta la aer… Dan Negrescu, traducere, p. 85: „… starea diafana in arama…“.
Un om care confunda a neglija cu a pune mai presus, si care confunda transparenta aerului cu opacitatea aramei, prevedeam in acel articol, va deveni in curind conducator de doctorate in limba si literatura latina .
Profetia mi s-a adeverit. Din 2009, profesorul dr. Dan Negrescu, de la Facultatea de Litere din Timisoara , conduce doctorate in limba si literatura latina .
Invatamintul romanesc e prabusit cu totul. Predau profesori care fac greseli de clasa a sasea. Absolva cu diploma studenti care acum cinsprezece ani ar fi cazut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificati.Comisia centrala de acreditare a titlurilor universitare face conducatori de doctorat in gluma.
Sint un excelent prooroc.
Nu se mai mire nimeni ca n-avem universitati remarcabile cu cercetatori remarcabili, cind insisi conducatorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet.
Am cunoscut din mers, pe strada, in aprilie 2010, un domn, Chira, din Bistrita ori Dej. De meserie facea garduri de fier. Ca studii, ispravise liceul cu vreo patruzeci de ani in urma. Am stat cu de vorba despre Eugen Barbu, Ivasiuc, Blaga, Esenin, Petru Culianu, Cioran, I. D. Sirbu si Art Nouveau.
Citise imens.
Am stat de vorba la Sasca Montana cu un batrinel sarman, Mircea Bragea, despre navarhii de la Arginuse, Hannah Arendt, Parinteasca dimindari, poeziile lui Dinescu, Ernest Renan, despre depozite cuaternare porfiroblastice, marnocalcare triasice si Ben-et-Nash, prima stea din Ursa Mare. Ca studii, avea cinsprezece ani de temnita grea dupa 1950.
Cind universitatile romanesti vor fi in stare sa cultive intelectuali de talia absolventilor de liceu din vremea lui Dej, de talia puscariasilor din vremea lui Groza, fiti amabili si treziti-ma.
Problema universitatilor din Romania nu e sa ajunga din urma cine stie ce universitati vestice. Problema universitatilor noastre e sa ajunga din urma nivelul liceelor romanesti din 1988. Si atunci mai vorbim.
Educatia e singurul domeniu in care nu se vorbeste de greaua mostenire a comunismului. Regimul de debandada, numit democratie si ministrii incapabili si iresponsabili au transformat invatamintul romanesc intr-un haos.
Din toti olimpicii internationali romani de anul trecut, unul singur s-a inscris de nevoie la Universitatea din Bucuresti, fiindca nu stia engleza, ca sa devina bursier la o Universitate straina.
Fac inca patru profetii :
1. Peste cinci ani nici un liceean olimpic nu se va inscrie student in vreo universitate romana.
2. Peste zece ani, nivelul de analfabetism al studentilor romani va fi acelasi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.
3. Peste zece ani nici o universitate romaneasca nu va intra in lista primelor cinci sute de universitati din lume, iar kazahii, sauditii, srilankezii si zulusii ne vor privi ca si acum, de sus.
4. Nici peste zece ani ministerul educatiei nu-si va decupa din presa un articol despre starea invatamintului roman, ca sa-l aiba la indemina.”
Intr-adevar, e jale. Pacat ca nu e asa de lejer si la sectiunea mea… daca stiam, nu mai dadeam aici nici sa ma pici.
.-= DeeDee´s last blog ..Europa unita =-.
Păi unde ai dat tu, mămică? 🙂
1. Trista situatie descrii, incepe sa nu-mi mai para rau ca am intrerupt contactul cu lumea universitara.
2. Pacat ca acea atitudine din partea studentilor nu prea mai pare sa poata avea si ALTA explicatie, asa cum avea pt un coleg „din vremea mea”: individul era atat de bine pregatit si studiase deja materia (aprofundat) cu atata anticipatie (pe vremea aceea nu era permis sa dai examene „peste rand” si sa absolvi facultatea in numar de ani de studiu mai mic decat cel prestabilit) incat la el era ceva firesc sa puna aceleasi intrebari ca ale colegilor dumitale, dar cu alta semnificatie: cand isi amintea, intreba cu o zi inainte de examen ce materie ar fi fost de pregatit; cand nu-si amintise, era trezit de vreun coleg ca sa mearga la examen si se intamplase ca dupa intrarea in sala de examen sa se intereseze la ce materie se dadea examen in acea zi, si apoi (pe buna dreptate) sa ia nota 10.
3. Multumesc pt textul primit, si multumesc pt ca l-ai lasat in starea originara. Asa mai reusim si noi sa vedem cata dreptate are dom’ profesor „in cauza” chiar si cu referire la sine insusi, nu numai la ceilalti profesori!
„Invatamintul romanesc e prabusit cu totul. Predau profesori care fac greseli de clasa a sasea.”
In acest context, dom’ profesor se grabeste sa nu rateze ocazia de a se exprima gresit:
– „In marginea fostei dezbateri despre…”
Corect: PE marginea.
– „verbul a lua nu se scrie i-au”
Eventual NU SE CONJUGA „i-au”!
– „Ii nu se scrie despartit, i-i”
Depinde de situatie, de imprejurari.
Un exemplu in care „dom’ profesor” N-ARE dreptate: „Profesorul ceruse Senatului Univesitatii sa I-I dea lui pe mana pe toti studentii care…” (corect! senatul sa ii dea lui (lui-ii-i) – profesorului – pe ei (pe ei-ii-i) – pe studenti!)
– „No se poate spune…”
Corect (in romaneste): „NU se poate spune…” (Un mistype nu poate fi o scuza in propozitia in care corectezi greseala de exprimare care ar putea proveni dintr-un mistype!)
– „ combinated nu exista in engleza”
…dar „combined” da.
– „writted e incorect in loc de wrote”
…dar poate fi mistype de la „written”
– „ roman nu exista in engleza”
Pesemne ca dom’ profesor n-o fi citit niciodata despre Roman Empire! (A-a! Ca e incorect in loc de „novel” este altceva, dar cuvantul ca atare EXISTA in limba engleza, contrar afirmatiei explicite a domniei sale!)
– „Devreme ce plateau…”
Corect: „De vreme ce”, indiferent daca plateau devreme sau mai tarziu.
– „Studentii sint mai prost pregatiti…”
Conform „noii” ortografii, studentii SUNT, nu sint.
– „…presupunea macar sa-i fi poti identifica poeziile.”
Corect: fie „sa-i fi putut identifica”, fie macar „sa-i poti identifica”.
– „…e indispensabil ca sa se revina la…”
Corect: „..e indispensabil sa se revina la…”; constructia „ca sa” nu mai apartine nici modului imperativ, nici macar celui conjunctiv, si defineste nu in sine o actiune ci fie un scop, fie macar un motiv.
– „Nu se mai mire nimeni…”
Corect: „Sa nu se mai mire…” (sau eventual macar „Nu se mai mira nimeni…”).
– „…nici un liceean olimpic…”
Corect: „…nici un licean…”
– „…nivelul de analfabetism…”
Analfabetismul este o stare care poate sa existe sau sa nu existe. A vorbi despre nivelul de analfabetism este la fel de absurd ca a vorbi despre nivelul de graviditate al unei femei.
– „…ministerul educatiei nu-si va decupa…”
Daca este vorba despre actiunea fizica de decupare (cu sensul de taiere), e absurd de presupus ca aceasta ar putea fi indeplinita de catre o institutie (notiune abstracta) si nu de catre o persoana (sau eventual o masinarie, un dispozitiv).
DIN PACATE nu prea vad CUM i-as putea corecta (oarecum in acelasi fel) si concluzia, care pare socant de pertinenta:
„Problema universitatilor din Romania nu e sa ajunga din urma cine stie ce universitati vestice. Problema universitatilor noastre e sa ajunga din urma nivelul liceelor romanesti din 1988.” (Asta neglijand faptul ca persoana dansului nu pare sa indreptateasca partea finala a concluziei!)
Studenţii la care mă refer eu, întreabă la ce avem examen din alte motive. Ei vor să ştie ce cursuri şi ce fiţuici să pregătească! 🙂
Te invit pe http://www.giubster.com/?p=52 ca sa citesti si o alta parere despre invatamant…