Doi tineri părinţi, care locuiesc în acelaşi bloc cu mine, au un copil de vreo 2 – 3 ani pe care îl scot zilnic în faţa blocului. Copilul respectiv, de fiecare dată, urlă aproape tot timpul şi face istericale din cel mai mic motiv.
Deşi sunt mulţi părinţi care au copii mici în zonă, nu am observat acest comportament în mod vizibil şi la alţi prichindei. Aşa că am încercat să aflu care este cauza care îl face pe copilul despre care vorbesc, diferit de ceilalţi.
Răspunsul l-am aflat în atitudinea părinţilor faţă de el: de fiecare dată când copilul începea să plângă, ambii părinţi nu ştiau ce să mai facă pentru a-i fi pe plac. Ar fi fost în stare să stea şi în cap, ori să ia trecătorii la bătaie pe stradă, numai ca să îşi vadă odrasla mulţumită.
Realitatea este că, atunci când venim pe lume, suntem de fapt nişte mici „monstruleţi” egoişti şi plini de dorinţe, care nu ţinem cont de nimic din jurul nostru. Educaţia şi mediul social fac din noi o persoană civilizată, cu bun-simţ, care ştie să-şi înfrâneze pornirile instinctuale.
Problema acestor părinţi este că, în loc să îşi educe copilul şi să îi formeze anumite deprinderi, se complac în situaţia de a-i satisface orice moft şi capriciu de moment. Copilul, instinctiv, a sesizat că urletele şi istericalele sunt o armă eficientă în relaţia cu părinţii săi şi o foloseşte de câte ori vrea să îi transforme în sclavi zeloşi, supuşi dorinţelor sale.
Pingback: Monstruleţul - Ziarul toateBlogurile.ro
pana la un punct, sunt intru totul de acord cu tine, la partea cu „realitatea este ca….” m-ai cam pierdut. Un copil are nevoi, ca si mine, ca si tine, insa nu are capacitatea de exprimare si nici libertatea de miscare necesara pentru a fii independent.
Nu cred ca ne nastem „monstruleti”…
Totusi imi place tare mult articolul tau. Imi dai voie sa il preiau? … normal cu citarea sursei si link la el
.-= cojocarii´s last blog ..Cata apa bea un bebelus =-.
„Monstruleţ” este mai mult o metaforă. Este evident că un copil are nevoi şi nu are capacitatea de exprimare. Dar în acelaşi timp nu are nici capacitatea de a-şi înfrâna pornirile şi de a ţine cont de ceilalţi. Dacă nu este educat corespunzător, când creşte poate deveni un adevărat „monstruleţ”. Vezi numeroşii golănaşi, delincvenţi sau chiar criminali, care toţi au în comun un comportament antisocial. Pe urmă avem categoria piţipoancelor fandosite şi cu un un caracter dificil.
Evident că poţi prelua articolul, cu condiţia ca sursa să fie menţionată împreună cu un link către el. 🙂
Pingback: Monstruletul | Blogul Cojocarilor
Ai cam exagerat. Nu suntem nimic când ne naştem, poate doar nişte neştiutori referitor la ce ne aşteaptă.
Părinţii aceea au greşit undeva pe la început, ori ei ori cine s-a ocupat de primele idei ale copilului. Mai departe oricum nu ştiu ei prea multe, deci greşesc în continuare.
Eu aşa văd cursul lucrurilor!
.-= Cristescu Bogdan´s last blog ..Cum afli practic dacă ai poftă de viaţă =-.