FMI şi limbajul dezinformării

De câte ori soseşte delegaţia FMI în Româna ştiu, mai mult ca sigur, că vor urma noi reduceri, tăieri, măriri de taxe şi legi în defavoarea cetăţeanului român, prea mult răbdător. Toate acestea vor fi camuflate apoi de scandaluri politice, discuţii interminabile în presă, menite să arunce “perdele de fum” şi să zăpăcească definitiv poporul român şi aşa timorat şi paralizat de sărăcie şi lipsuri.

Tot de fiecare dată, am speranţa că voi auzi ceva cât de cât onest şi concret din gura oficialilor FMI, guvernanţilor sau opoziţiei. Dar tot ce văd în presă sunt doar declaraţii formulate într-un limbaj de lemn, care aduce aminte de cel folosit de fostul regim comunist, atât de criticat şi demonizat astăzi.

Jeffrey Franks, atunci când este intervievat, nu face altceva decât să înşiruie o serie de truisme şi generalităţi care pot însemna orice, pentru că de fapt nu spun nimic. Am impresia că cei de la FMI, ori au impresia că românii sunt tâmpiţi, ori reprezentanţii pe care ni-i trimit la Bucureşti sunt tâmpiţi

Jeffrey Franks a spus, în legătură cu ordonanţa 50, a cărei aplicare a provocat atâtea controverse, că “ordonanţa trebuie să aibă o formă care să nu destabilizeze sistemul bancar românesc”.

Această formulare, care a fost preluată imediat de tot felul de “papagali” şi trâmbiţată până la refuz pe toate canalele de televiziune, nu spune practic nimic. Nu explică ce înseamnă “destabilizare”, nu precizează ce înseamnă stabilitate pentru un sistem bancar şi nu explică cum anume destabilizează sistemul bancar românesc această ordonanţă, adoptată în concordanţă cu legislaţia europeană.

Din punctul meu de vedere domnul JF ţine partea băncilor, conform proverbului “corb la corb nu scoate ochii”. Băncile profită întotdeauna cel mai mult în economie, avantajele lor sunt cel mai bine apărate de legislaţie, exploatează la maximum clienţii şi practic nu produc nimic tangibil pentru societate. Deci nu există niciun motiv pentru care acestea ar trebui protejate suplimentar.

Dacă analizăm situaţia de faţă, cea cu ordonanţa 50, putem observa că băncile nu sunt deloc în pericol. Statul a făcut un împrumut uriaş la FMI, pentru a acoperi datoriile acestor bănci. Băncile împrumută românii la nişte dobânzi uriaşe în raport cu media europeană şi îşi primesc banii înapoi de la clienţi, plus dobânzile aferente. În aceste condiţii, dacă se elimină acele comisioane inutile şi “nesimţite”, care sporesc şi mai mult povara celor îndatoraţi, cu ce ar ieşi băncile în pierdere, în aşa hal, încât să destabilizeze sistemul bancar???

O altă demonstraţie de limbaj de lemn, specific dezinformării, l-am auzit la Mihai Tănăsescu, actualul reprezentat al României la FMI. Întrebat de reporteri la ce trebuie să ne aşteptăm în 2011, acesta a spus că la anul va fi “o schimbare de trend şi o recâştigare a încrederii” (!!!?) Oare ce poate să înţeleagă din asta cetăţeanul obişnuit, chinuit de foame şi datorii? Mulţi nici nu ştiu ce înseamnă “trend” şi din ce limbă provine. Sunt doar vorbe goale care nu spun absolut nimic şi nu precizează niciun lucru concret în legătură cu ce ni se pregăteşte la anul.