WikiLeaks miroase a diversiune

Prima oară când am auzit de WikiLeaks a fost atunci când au publicat înregistrarea cu soldaţii americani din Irak, care asasinau civili nevinovaţi. Mi s-a părut atunci un act de curaj şi responsabilitate civică. Demascarea unor crime împotriva umanităţii nu este numai un gest de revoltă împotriva sistemului, dar şi o obligaţie de a face publice astfel de informaţii, atunci când te afli în posesia lor.

Nu acelaşi lucru pot spune despre recentele dezvăluiri, care par mai mult subiecte de tabloid, decât informaţii de interes public. Publicarea de tone de informaţii confidenţiale, furate din corespondenţa unor ambasade americane, cu Casa Albă, nu are nimic de-a face cu responsabilitatea civică.

Acest lucru mă face să cred că WikiLeaks, ori a fost de la început o diversiune a serviciilor secrete, aflate în slujba ocultei mondiale, ori a trecut ulterior în controlul acestora. Cred că scopul ultimelor dezvăluiri este acela de a justifica o cenzură mai pronunţată a Internetului şi o reformare a acestuia în vederea unui control mai mare a informaţiei în acest mediu de comunicare, totul sub pretextul pericolului pe care “cyber-terorismul” l-ar reprezenta pentru siguranţa statelor.

Trebuie să recunoaştem că Internetul este încă singurul mijloc de comunicare cu adevărat liber şi democratic, nefiind, deocamdată, supus controlului şi influenţei grupurilor oculte, al grupurilor de interese politice, economice, financiare sau de altă natură. Oricine are acces la Internet poate publica liber orice informaţie sau opinie, fără control din partea sistemului mass-media tradiţional. Şi acest lucru trebuie să rămână aşa!