Am ajuns la concluzia că atât francezii, prin Nicolas Sarkozy, cât şi Traian Băsescu sunt nişte ipocriţi care se folosesc de problema ţiganilor ca pretext în “sforăriile” lor politice.
Interpretul de manele Nicolae Guţă a fost inclus printre artiştii celor mai bune cinci apariţii discografice din 2010 din Franţa. Asta după ce Nicolas Sarkozy a declanşat imensul scandal european legat de ţiganii care au invadat Franţa, procedând la adoptarea de măsuri de repatriere a acestora în ţara de origine.
Pe de altă parte Traian Băsescu a declarat pentru “Financial Times” că nu va promulga sub nicio formă proiectul de lege iniţiat de Silviu Prigoană, care propune revenirea la denumirea de “ţigan” în locul celei de “rom”. Motivaţia pe care a formulat-o Băsescu azi la conferinţa de presă de la ora 17:00, susţinută la Palatul Cotroceni, a fost că această măsură ar constitui “o probă de laşitate a noastră” şi că trebuie să “ne asumăm minoritatea” şi să “încercăm să facem ce trebuie”. Aceste precizări au fost făcute după ce o jurnalistă a remarcat faptul că tot preşedintele ţării făcuse o declaraţie pe postul tv naţional, în urmă cu câteva zile, spunând că păstrarea denumirii de „rom” ar putea crea unele confuzii.
De aici, ce concluzie pot trage urmând logica lui Traian Băsescu? Că perpetuarea unei confuzii între denumirea de “rom” şi român este o dovadă de asumare a acestei minorităţi şi în acelaşi timp şi rezolvarea problemei ţiganilor, pentru că, de fapt, asta este tot ceea ce trebuie făcut! Foarte inteligent!
Revenind la Guţă şi ziarul “Le Monde”, iată ce scrie acolo:
Extraordinarul cântăreţ ţigan din România Nicolae Guţă impresionează prin virtuozitatea vocii sale, lansându-se într-o cursă nebună de onomatopee ritmice, precum cea care deschide această reeditare a unui album.
Sursa: Antena3
Albumul, cu care Nicolae Guţă s-a clasat pe locul 4 în topul realizat de criticul francez Patrick Labesse, se numeşte “La Grande voix tzigane de Roumanie” (Mari voci ţigăneşti din România).
Remarcaţi faptul că până şi francezii folosesc termenul “ţigan”, încălcând astfel actuala legislaţie în vigoare în ţara noastră.
Deci ce să mai spun, decât că trăim într-o lume de mincinoşi şi ipocriţi!
LE: Recitind rândurile de mai sus, mă gândesc că unele persoane ar putea spune că nu există nicio contradicţie între faptul că francezii sunt nemulţumiţi de problemele sociale pe care etnia romă/ţigănească le provoacă în ţara lor şi faptul că apreciază anumite valori ale culturii respectivei etnii.
Nu aş fi avut nicio obiecţie dacă „Le Monde” ar fi scris despre Marius Mihalache, Damian Drăghici sau taraful din Clejani. Dar aici este vorba despre Nicolae Guţă, care nu este un reprezentat autentic al muzicii şi culturii ţigăneşti! Guţă este un manelist care cântă pe la nunţi şi botezuri, melodii furate de pe la sârbi, turci, sau chiar din clipuri de pe Youtube, cum este cazul celui cu „The Gummy Bear Song„.
De aceea consider că toată această tevatură iscată în jurul problemei ţiganilor este doar o mutare politică, în contextul european actual.
Pingback: Nicolae Guţă într-un top muzical din “Le Monde” - Ziarul toateBlogurile.ro
Ce-mi place cand un gagiu care nici nu ne recunoaste ca etnie (romi) ci doar ca realitate sociala (tigani) vrea sa-i invete pe altii despre ce e si ce nu e autentic in cultura noastra!!!
Dacă-ţi place atunci înseamnă că e bine! 🙂
Perfect spus, Adrian. Dan Tanasescu, nu e obositor sa repeti „valori autentice”, prejudecati, clisee? Din descrierea pe care i-o faci lui N. Guta demonstrezi lamurit ca nu-i cunosti, nu-i intelegi muzica, nu stii cum canta in ’95 si cum canta in 2000 etc. Sugestia ar fi sa scrii despre lucrurile la care te pricepi. Faptul ca te-ai bagat e tipul de chestie romaneasca ce determina mediocritatea, guralivia, foamea autohtona.
Ai dreptate, o să mă încscriu la facultatea de guţologie! 😆