Astăzi se împlinesc 21 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989. Aşa se face că, pentru a treia oară în acest an, aud dezbateri ample pe la televiziuni legate de ideea că “pe vremea comunismului se trăia mai bine”.
Tema a mai fost abordată încă de două ori, la interval de câteva luni, prima oară atunci când soţii Ceauşescu au fost deshumaţi pentru efectuarea testului ADN şi a doua oară, la vreo 2 luni distanţă, când au fost înmormântaţi din nou. De fiecare dată s-au făcut studii şi sondaje care arătau clar că peste 60% din români consideră că pe vremea dictaturii lui Ceauşescu se trăia mai bine decât acum.
În acelaşi timp se vehiculează insistent şi faptul că Traian Băsescu este un fel de dictator, un fost comunist şi securist care calcă bine pe urmele lui Ceauşescu (ceea ce nu este deloc departe de adevăr), reprezentând un pericol real la adresa democraţiei româneşti. La fel şi PDL, ca partid, este prezentat ca fiind similar fostului PCR, cu decizii luate numai de la centru şi pe criterii exclusiv politice şi de grup, cu multe manifestări ale cultului personalităţii (vezi linguşelile pe lângă Elena Udrea) şi cu tendinţe de a acapara întreg peisajul politic românesc.
La prima vedere nu vedem nicio legătură între nostalgiile comuniste reînviate periodic de către presă şi aparentele atacuri la adresa puterii şi a preşedintelui Băsescu. La nivelul subconştientului colectiv, avem de a face însă cu o manipulare deosebit de perversă: ni se induce ideea că în comunism se trăia mai bine şi ni se reactualizează acea stare de obedienţă şi apatie totală din acele vremuri şi pe de altă parte Băsescu şi partidul de guvernământ sunt prezentaţi ca fiind de tip dictatorial şi totalitar. Deci, dacă în comunism trăiam bine şi Băsescu e comunist, înseamnă că şi acum e bine şi trebuie să ne supunem şi să răbdăm în continuare acest regim!