Câteva gânduri rostite de Adrian Sobaru

Nu ştiu ce rău a putut face Adrian Sobaru unora prin gestul său, de a declanşat o ploaie de atacuri atât de vehemente la adresa sa, imediat după apariţia pe care a avut-o recent pe micul ecran. A fost făcut nebun, laş, iresponsabil, lipsit de ambiţie, puturos şi multe altele.

Eu vă invit să meditaţi asupra câtorva gânduri rostite de Sobaru în emisiunea lui Mihai Gâdea de acum două zile şi să trageţi singuri concluziile. Eu nu am decât cuvinte de laudă pentru acest om.

Mă doare de când am văzut că nu mai există speranţă pentru copii, nu se mai vede luminiţa. Lumea trebuie să înţeleagă că nu trebuie să facă gesturi ca al meu. Eu tremuram, nici nu mai ştiu ce am făcut.

Banuiesc că nu sunt singurul, primul sau ultimul. Începem să nu scoatem capul afară pentru că ne e frică pentru ziua de mâine, devenim roboţi. Să nu ai dreptul să spui nimic este rău pentru societate.

Dacă lăsăm lucrurile aşa înseamnă că hoţia şi minciuna sunt bune, iar bunul simţ trebuie să dispară.

Mă doare pentru că am început să devenim nişte numere. Ei nu gândesc că a da un om afară din serviciu nu înseamnă să pierzi un salariu, în cazul meu înseamnă să pui o familie în imposibilitatea de a trăi. Nu vreau să înţeleagă lumea că am făcut gestul pentru mine, ci pentru că vreau să existe o speranţă pentru copiii noştri.

Poate că am putea să trăim şi cu un milion pe lună în loc de trei. Nu asta mă doare. Problema e că nu mai avem speranţă.

Băsescu mi-aş dori să se schimbe. E diabolic prin tot ceea ce face. Gândirea lui e diabolică. Parcă nu-şi mai doreşte cetăţenii pe Pământ. Dar e bun, e foarte bun, nu are cine să-l învingă.