Întotdeauna am întâmpinat dificultăţi atunci când a fost vorba de găsirea unui loc de muncă, sau schimbarea locului de muncă actual. S-a întâmplat să treacă şi trei ani până să reuşesc să găsesc un loc de muncă mai bun decât cel în care mă aflam la momentul respectiv şi între un an şi jumătate şi doi ani atunci când diferite motive mi-am pierdut slujba pe care o aveam.
Deoarece aceste lucruri s-au întâmplat în ultimii 10 ani, am pus această situaţie pe seama vârstei, deoarece se ştie că, odată de ai trecut de 35 de ani, este aproape imposibil să-ţi găseşti serviciu fără să ai o cunoştinţă, o “pilă” puternică, sau să dai şpagă.
Am fost convins mereu că cei tineri, până în 30 de ani şi în special femeile, nu au deloc probleme în găsirea unui loc de muncă sau schimbarea celui avut în prezent. Iată însă că în ultimul an, din toţi cei pe care îi cunosc sau i-am întâlnit, pe nici unul nu l-am auzit să spună că şi-ar fi schimbat jobul sau că şi-au găsit unul atunci când au rămas şomeri.
Mai mult decât atât am găsit acest comentariu, care m-a convins pe deplin că a-ţi găsi o slujbă este un vis frumos în acest moment:
Eu caut in Cluj de 6 luni un job…Pana sa inceapa „macelul” aveam un job f bine platit, ma descurcam super ok…Am terminat o facultate de prestigiu, am cursuri de varii calificari, vorbesc 3 si 1/2 limbi straine …sunt tinerica, descurcareata….Am mers initial pe 100% honesty; Rezultat? Am fost la 3 interviuri (dintre care unul pe extern); din vreo…8-900 cv-uri trimise? Acum…am inceput sa scot din cv de la studii , din experienta de munca-5 ani par a fi …nimic….-(am inceput sa cred ca poate angajatorii se gandesc ca sunt over qualified si ca as putea avea asteptari prea mari (?!)…sa mint in cv…dar nu in sensul de upgrade,…ci din contra…incerc sa „mint” ca am fost secretara, sau chelner…Poate macar ajung la interviu…si-acolo sa mizez poate pe..farmecul personal??? Mi-e jena si ma simt teribil de umilita si de disperata ca am ajuns in stadiu in care trebuie sa imi creez cv-ul in asa fel incat sa pot fi o „proasta cu carte de munca” si nici macar asta nu e clar ca poti obtine la noi, in Romania!! VIVA PATRIAE! Joburi exista…insa doar pe hartie…
Sursa: zf.ro
Dacă ești în căutarea unui loc de muncă sau vrei unul mai bun, îți poți spori șansele intrând aici.
Pingback: Cât durează până îţi găseşti un loc de muncă? - Ziarul toateBlogurile.ro
Pingback: Găsirea unui loc de muncă în sistemul Capitalist este un vis frumos | Lupul Dacic
Este logic ca, cu cat esti mai selectiv/cu standarde mai inalte in cautarea/mentinerea anumitor locuri de munca si implicit nu accepti orice si oricum, exact ca si in viata, cu atat nisa ta se ingusteaza….dar asta trebuie sa ti o asumi de la inceput….eu am patit de regula cam ca femeia din articol, respectiv imi lipsesc vreo 5 ani vechime din cartea de munca, din cauza faptului ca dupa ce am terminat facultatea, nu am accept orice si nici oricum, terminand facultate la stat (dupa un concurs cu 25oameni/loc) cu 9/4 ani si 9.75/licenta, facultate unde chiar numai de asta m-am ocupat : am stiut doar sa invat si cu toate acestea mi se oferise un post de secretara la o firma, implicand voalat si servicii sexuale ca bonus = evident am refuzat si uite asa vreo 6 luni am tot cautat, apoi peste tot am fost la fel, respectiv nu am acceptat orice si oricum (de asta am si plecat pe unde am fost, unele joburi fiind bine platite, mult peste medie), nu m am bazat niciodata pe „farmecele personale” versus competenta profesionala ( am fost si sunt, super-calificata, mult peste media competentelor si calificarilor profesionale uzuale). Ba chiar as spune faptul ca fiind o persoana placuta fizic, unii ar zice chiar frumoasa, acest aspect mi a adus numai dezavantaje, peste tot aproape, pana demonstram profesionalismul, fiind generalizat stereotipul : „frumoasa si proasta”, mi se faceau avansuri sexuale directe/indirecte, jignindu mi inteligenta si calitatea de Om. Deci, concluzia mea, dupa ani de experienta, e ca indiferent cat de bine pregatit profesional esti in RO, 99% din joburi sunt date in baza recomandarilor/exista posturi de la inceput „rezervate/cu dedicatie”, indiferent de „dansul” public aferent. Si cam asa e peste tot in lumea asta, eu incercand de mai multe ori si in strainatate, unde doar ca sa te bage in seama, iti trebuie o recomandare. Desigur, exista si exceptii, ca peste tot, insa, truistic vorbind si totodata adevarat, „exceptia confirma regula”. Multa sanatate si multumim mult pentru articolele bune!
Mulţumesc la fel, cu plăcere! 🙂