Munca în România nu prea asigură traiul zilnic

Îmi aduc aminte cum, cu ani în urmă, tot felul de idioţi pe la televiziuni se bucurau nevoie mare că ne integrăm în Europa şi am ales drumul spre Vest indicat de politrucii care ne conduc de 25 de ani. Ideea era că „o să trăim mai bine” sau măcar „o să fie mai bine”.

Iată însă că au trecut 10 ani de când am intrat în NATO şi 7 ani de când am aderat la UE şi cu toate acestea nu numai că nu o ducem mai bine ci, dimpotrivă, trăim din ce în ce mai prost. Deşi am făcut privatizări peste privatizări, economia este controlată acum în proporţie de 80% de multinaţionale străine, muncim chiar mai mult decât alţi europeni şi productivitatea a crescut, cu toate astea, ne aflăm pe penultimul loc în Europa la capitolul nivelului salariilor.

Datele firmei de consultanţă în manage­ment Hay Group arată că un casier dintr-un hipermarket câştigă în România un salariu mediu brut de 375 de euro pe lună (circa 270 de euro net), în timp ce un angajat pe o poziţie similară din Germania are un salariu de 3.167 de euro brut pe lună (de aproape 8,5 ori mai mare), iar unul din Franţa câştigă 1.733 de euro brut pe lună (adică de 4,6 ori mai mult). Diferenţe notabile, dar mai mici, sunt faţă de Polonia (unde un angajat pe o poziţie similară câştigă cu 26% mai mult decât un român) sau de Ungaria, unde un casier câştigă cu 13% mai mult decât unul român. Aceste diferenţe se păs­trează şi la nivelul unor poziţii precum cele de muncitor în fabrică din domeniul auto­motive sau şofer, deşi la nivel de top management decalajele salariale sunt mai mici.

Sursa: ZF

Din ce cauză salariile românilor rămân în continuare foarte scăzute, în timp ce ni se cere să muncim tot mai mult şi să ne aliniem la preţurile din ţările dezvoltate ale UE? Odată pentru că străinii profită de noi şi ne-au transformat într-o piaţă de desfacere, o sursă de materii prime la preţuri de nimic şi o sursă de mână de lucru foarte ieftină şi pe de altă parte din cauza ticăloşiei celor care ne conduc şi vor să le facă pe plac străinilor.

Problema principală a dlui Isărescu este însă alta. Dacă dl Isărescu susţine sus şi tare condiţionarea nivelului salariilor de nivelul productivităţii muncii, atunci cum explică domnia sa – şi nu l-am văzut vreodată să se fi străduit s-o facă! – faptul notoriu că, în timp ce productivitatea este de 4-5 ori mai mică în România decât, de pildă, în Germania, salariile sunt de 8-10 ori mai mici! Noi spunem deschis: din cauză că România este o colonie! Oare acest statut îl apără dl Isărescu?! Căci, după nivelul productivităţii muncii, ar cam exista spaţiu economic pentru cel puţin o dublare a salariilor în România!

Sursa: Jurnalul Naţional

Aşa se face că în România e mult mai rentabil să ai o casă la ţară şi să nu lucrezi nicăieri, decât să fii salariat pe salariile microscopice de la noi şi să mori de foame, deoarece salariul din România nu asigură nici măcar traiul zilnic.

Suntem pe locul 6 și mult peste media UE la criteriul gospodăriilor în care, practic, nimeni nu are o slujbă ( ”quasi-jobless house holds” în original, în lb. engleză). Cu doar 7,4% suntem pe locul șase în clasament, vecini cu Polonia (7,2%) și Cehia (6,9%) și mult sub media UE de 10,4% (valoarea maximă de 23,4% apare în Irlanda).

Cu toate acestea, ajungem tocmai pe ultimul loc, adică 28 din 28 de state UE, la rata de sărăcie a celor care lucrează ( ”in work poverty rate” în lb. engleză), cu 15,9% din populație, mult sub locul 27 ocupat de Grecia (13,7%) și, atenție mare, locul 26 ocupat de Polonia (dar cu numai 9,7%). Cehia se duce tocmai pe locul trei, cu 3,5%, față de o medie UE de 6,7%.

Traducerea populară a acestui paradox: munca în România nu prea asigură traiul zilnic.

Sursa: Curs de Guvernare