Istoria se repetă, noi nu învăţăm nimic

Am găsit pe Facebook un fragment dintr-o carte publicată în 1932, despre marea criză a anilor ’30 care a afectat, ca şi acum, inclusiv România. Rândurile parcă sunt desprinse dintr-un cotidian din zilele noastre. Oamenii însă nu înţeleg şi nu au înţeles nici atunci ce li se întâmplă.

Din criza economico-financiară ce torturează astăzi omenirea, vor ieşi multe învăţăminte pentru conducătorii statelor. Deşi această criză bântuie toate statele, ea are un caracter deosebit în fiecare ţară. (…). Primele simptome s-au înregistrat în America: a fost prăbuşirea unui mare număr de bănci în 1929. (..) Fenomenul ciudat al acestei crize este că deşi s-a produs din cauza bănetului prea mult al Americii, ea dă impresia din contră că în lume ar fi lipsă de bani şi că lipsa de bani dă suferinţa. (…) Nu cantitatea mai mare de monedă poate înlătura criza, ci puterea de circulaţie a monedei, preţul rentabil, câştigul care îndeamnă pe fiecare la o afacere, la o întreprindere. (..). Statul nu poate trăi din confiscări de bani şi salarii. (…). Statul e în pragul falimentului. (…). Nădejdea politicianului nostru este ca străinii să ne plătească salariile şi funcţionarii. (..). Fiecare ministru de finanţe visează să facă un împrumut extern pentru fericirea ţării şi pentru ceva comision. Şi tot el va răspunde: ei, până la anul, poate se schimbă situaţia, poate trece criza, iar dacă nu trece, vine alt guvern şi va vedea acela ce face; noi deocamdată am făcut împrumutul, e meritul nostru că l-am obţinut. (…). Împrumuturile de consumaţie şi de plata restanţelor bugetare duc direct la catastrofă. (..). Noi trebuie să aflăm resurse de redresare a bugetului în propria bogăţie a ţării şi în propriile forţe. (..). Trebuie doar să ne lepădăm de lenea de a cugeta şi de lenea de a lucra pentru binele României. (..) Străinii pregătesc să ne dezarmeze economic. (…). Ţi se umplu ochii de lacrimi şi obrajii de ruşine când citeşti că Ţara [sic!] ta este în stare de faliment, că ni se va impune controlul străinătăţii asupra finanţelor statului şi ne vor obliga să ne distrugem industriile. (…). Ni se pregăteşte un viitor ca al indienilor sau ca negrilor din Africa. (..). Nu ne trebuie împrumut strein. Am făcut două împrumuturi acum doi ani şi (..) suntem în faliment. (..). Dacă vom contracta iarăşi împrumuturi, vom deschide pofta de furt şi de risipă. (..). Cu preţurile de mizerie actuale, românul câştigă cel mai puţin în Europa, iar străinii ne iau bunurile pe nimic. (..). Dacă regele va închina demnitatea Ţării şi va primi jugul economic străin, atunci grea soartă ţi se pregăteşte ţie, scumpă Românie!

(Fragment din cartea „Criza şi leacul ei. Nu ne trebuie împrumut, nici robie” şi e semnată de prof. Alexandru Resmeriţă, tipărită la Turnu-Severin în 1932)