S-ar putea să pară ciudat, dar despre arta mistificării am aflat prima dată, nu din vreun manual de spionaj, de psihologie socială sau ştiinţele comunicării, ci dintr-o carte despre arta Ninja. Se pare că mistificarea este o armă foarte veche folosită încă din antichitate.
Cartea respectivă a apărut prin 1991 şi este scrisă de Laurenţiu Ene. Pe scurt, arta mistificări, kyojitsu ten kan no în terminologia ninjutsu, constă în a spune minciuni. Dar nu oricum. Trebuie să le spui cu o convingere absolută şi să le repeţi cu perseverenţă până ce oamenii te vor crede. Trebuie să fii spontan, să pari sincer şi vulnerabil şi să stăpâneşti la maxim prefăcătoria. De asemenea trebuie să fii capabil şi să spui adevărul astfel încât toată lumea să creadă că este o minciună.
Unul din aspectele mistificării este defăimarea adversarului. Iată un exemplu din carte care mi s-a părut excelent:
Spune că domnul X a deturnat fonduri de stat importante şi a făcut speculă. Unii vor repeta afirmaţia pentru că le place scandalul, alţii pentru că sunt interesaţi. Vor fi unii care vor crede şi destui care vor spune că „nu iese fum fără să faci foc”. Dacă domnul X nu protestează, aranjezi ca afirmaţia iniţială să fie repetată pe toate căile posibile de răspândire a informaţiei. Dacă tot nu va răspunde, mulţimea indignată va urla: „Nu îndrăzneşte să răspundă. Nu are ce. E vinovat!!!” Dacă totuşi răspunde, negând, adaugă la informaţia iniţială:
„Specula a fost făcută cu armament de tipul…, care a fost exportat către…, în perioada, tocmai când îşi asumase angajamentul de a aplica Rezoluţia Organizaţiei… Tranzacţia a fost făcută prin intermediul foştilor… şi a lui Carlos, iar o mare parte din bani vor fi folosiţi pentru a sprijini campania…”
[cu] amănuntul că:
„Întâlnirea a avut loc în capitală, la sediul R8… a, iar maşina care i-a transportat pe rând pe Carlos şi domnul X, era marca…, culoarea albă şi numărul de înmatriculare…”
Domnul X o să afirme că este absurd să se creadă că ar putea face aşa ceva şi tocmai în R… a, iar maşina cu numărul menţionat, în urma cercetărilor făcute, a reieşit că are culoarea albastră şi că aparţine Întreprinderii…, întreprindere care e evident că nu poate avea nicio legătură cu asemenea scorneli.
Din clipa aceea, domnul X este pierdut căci nu mai pune în discuţie minciuna (?) principală, ci doar cea secundară. După puţină vreme, toată lumea va accepta informaţia-minciună iniţială şi vor exista contraziceri doar în legătură cu amănuntele.
Acest exemplu este foarte potrivit pentru a putea înţelege recenta dezinformare legată de aşa-zisa ucidere a lui Osama Bin Laden. Acolo se pot vedea foarte bine aceste elemente ale mistificării.
Avem şi noi, în România, un maestru neegalat al mistificării, un expert al prefăcătoriei, care ne minte de fiecare dată când are ocazia. Aşa-i că vă gândiţi şi voi, la cine mă gândesc eu?! 😆