Pentru cei care au pus botu’ la vrăjeala lui Jeffrey Franks

Mulţi naivi au crezut că faza cu gaura din pantoful lui Jeffrey Franks, zapciul României, a fost chiar pe bune. Adică, absolut din întâmplare, domnul Franks a ridicat talpa, iar fotograful preşedinţiei a fost pe fază şi i-a imortalizat gaura.

Fumigena de presă, care a stârnit atâtea reacţii şi comentarii a fost doar un exerciţiu de imagine obişnuit, pe care astfel de reprezentanţi ai FMI îl fac atunci când vin să inspecteze ţările bananiere, subjugate de datorii.

Am mari bănuieli că totul a fost regizat în complicitate cu fotograful repectiv. Dacă ne amintim au mai fost astfel de manipulări şi alte dăţi, când delegaţia FMI a venit în vizită în România. Îmi aduc bine aminte că în urmă cu ceva timp, a apărut o altă fotografie care imortaliza ceasul, foarte ieftin, al respectivului funcţionar. Tot acest Jeffrey Franks declara, parcă anul trecut, că „este îndrăgostit de sarmale şi de sistemul bancar din România”. Mai putem pune la socoteală şi faptul că, de fiecare dată reprezentatul FMI se ambiţionează să-şi rostească, cu o stângăcie vizibilă, discursurile în limba română.

Toate acestea sunt doar acţiuni de PR, menite să mai domolească nemulţumirea populară şi să-l transforme pe domnul Franks într-un personaj simpatic, făcându-ne să uităm că a venit aici ca să ne facă viaţa grea şi să ne jupoaie de miliarde de euro.

Faza cu gaura din pantof este menită să transmită mai multe mesaje publicului. În primul rând, se creează reprezentantului FMI o imagine de om obişnuit, de simplu salariat. Pe urmă se oferă românilor un exemplu: vedeţi, până şi el face economie în aceste vremuri! Apoi se scoate în evidenţă opulenţa şi sfidarea guvernanţilor, care se îmbracă în haine scumpe şi au ceasuri de zeci ce mii de euro, făcându-ne să credem că numai aceştia sunt vinovaţi de problemele noastre.

Acum să revenim cu picioarele pe pământ! Este cineva atât de fraier încât să creadă că un înalt funcţionar bancar internaţional, care negociază cu şefi de state, nu îşi permite o pereche de pantofi nouă, atunci când vine la întâlniri oficiale?! Pe câţi români, cu venituri în jur de 200 de euro pe lună, i-aţi văzut umblnd cu pantofii rupţi? Eu nu am văzut niciunul!

Pe urmă, cum ai putea crede că un om care circulă mai mult cu limuzina şi avionul, îşi poate toci pantofii în aşa hal??? Hai să fim serioşi! Eu merg foarte mult pe jos şi am pantofi de zeci de ani, pe care încă îi mai port şi nu au nicio gaură.

Acest tip de acţiuni de imagine sunt folosite şi la noi pentru a prosti mulţimea. Poate vă mai amintiţi când Băsescu circula într-un Logan prin Bucureşti, fără escortă şi oprea la stopuri pentru a putea fi filmat şi fotografiat de jurnalişti. Sau când era surprins „din întâmplare” la hypermarket, împingând căruciorul cu cumpărături, îmbrăcat cu puloverul acela de şantierist, deşi are la Cotroceni o armată de angajaţi care ar putea să facă aprovizionarea cu alimente în locul său.

Avem şi exemplul mai recent a lui Emil Boc, care îşi lasă limuzina la marginea oraşelor şi se urcă în microbuz pentru a părea mai modest. Nu mai vorbesc de Elena Udrea care croşetează în direct, dă cu mopul sau întreabă pe Twitter dacă a apărut loboda la tarabe.

Totul în politică este teatru, iluzie şi propagandă şi trebuie să fi prea fraier ca să cazi în plasa acestor manipulări!

UPDATE: Ca să vedeţi că am dreptate! Azi simpaticul Jeffrey Franks a convenit cu Băsescu scumpirea gazelor şi eliminarea subvenţiilor la apă caldă şi încălzire. Tehnica consacrată: distrage-le atenţia şi pe urmă dă-le-o la cap!