Timpul parcă trece tot mai repede şi lucrurile se schimbă în jurul nostru atât de rapid încât nici nu mai apucăm să ne dăm seama. Chiar azi mi-am adus aminte de anii ’90, când la mine în cartier era plin ce centre de unde puteai închiria casete video VHS, pentru a le viziona acasă la „video”.
Fiecare week-end devenise aproape în mod tradiţional o sărbătoare în care te aprovizionai din timp cu sticle de Coca-Cola câteva pungi cu floricele de porumb (popcorn) şi te duceai la centrul din colţ să iei câteva casete video.
Problema principală era ce să mai iei: filme cu bătăi, cu Van Damme, Steven Seagal sau Arnold Schwarzenegger, filme de groază, comedii, poveşti romantice de iubire cu adolescenţi… De multe ori casetele erau înregistrate la mâna a paişpea şi imaginea abia dacă mai era inteligibilă, dar experienţa de a vedea acasă filme dublate de Irina Margareta Nistor era aproape magică.
Astăzi aceste centre au dispărut cu desăvârşire. De fapt fenomenul acesta al închirierii de filme a dispărut, casetele VHS, nefiind înlocuite de DVD-uri, Blu-Ray sau alte tehnologii mai actuale. Oare ce s-o fi întâmplat cu tonele de casete VHS dn fostele centre de închiriere; prin ce gropi de gunoi ori depozite părăsite or fi zăcând?!
Din „banda video” se face „dunga la zugraveala” la tara. Cam la o palma de tavan 🙂
ps: am de vanzare PC-uri vechi – p2, p3, p4
Eu ştiam că dunga se trage cu bandă de magnetofon, că e mai subţire. 😆