Relicve sovietice îngheţate în timp

Dacă eşti curios cum era viaţa în fosta URSS, există un loc unde spiritul sovietic este îngheţat în timp. Oraşul Barensburg de la Cercul Arctic nu este nici măcar în Rusia, ci într-un arhipelag norvegian numit Spitsbergen.

O vibrantă comunitate sovietică s-a dezvoltat acolo, după ce drepturile de exploatare minieră au fost acordate Uniunii Sovietice în anii 1920. Chiar şi astăzi, Rusia are un consulat acolo, făcându-l astfel cea mai nordică misiune diplomatică din lume.

Cu toate acestea atunci când comunismul s-a prăbuşit, comunitatea a mers cu el în continuare şi puţine lucruri s-au schimbat de atunci.

Este o moştenire de care nimeni nu ar trebui să fie mândru – grămezi de fier vechi întinând puritatea peisajului arctic, cladiri prăbuşindu-se peste fundaţiile lor şi coşuri care scuipă fum negru peste piscurile acoperite cu zăpadă. Urmele activităţii industriale sovietice în arhipelagul Spitsbergen nu sunt o privelişte plăcută, dar principiul de bază aici este „cu cât lucrurile merg mai rău, cu atât mai bine.”

Localnicilor le place să povestească cum în anii 1980, atunci când norvegienii vizitau Barentsburgul, aceştia îşi exprimau de multe ori uimirea şi chiar invidia faţă prosperitatea aşezământului.

Ei bine, vremurile s-au schimbat, dar moştenirea sovietică aduce încă turişti norvegieni aici – şi odată cu ei vin şi banii de care este atâta nevoie. Acesta este motivul pentru care administraţia locală a decis să vopsească din nou un banner vechi pe care scrie „Ţelul nostru este comunismul”, descoperit aici cu câteva zile în urmă şi plasat în piaţa centrală a Barentsburgului.

Comunismul a fost cu mult timp în urmă abandonat ca obiectiv pe termen lung, dar devine rapid un mijloc forţat de câştig al existenţei. Moştenirea sovietică ruginită a insulei a devenit brusc o fierbinte Mecca turistică pentru generaţiile mai vechi de vizitatori occidentali. Şi în timp ce ghizii turistici sunt prea tineri pentru a avea amintiri din Războiul Rece, ei sunt mai mult decât fericiţi să încaseze bani pe seama stereotipurilor unei epoci apuse.

„Aveam de obicei o problemă majoră cu alcoolismul aici, dar acum este din ce in ce mai bine datorită unor noi reglementări. Oamenilor nu le mai este permis să cumpere mai mult de o sticlă de vodcă pe lună „, spune un ghid unui grup fascinat de turişti scandinavi.

În trecut, în anii 1980, Barentsburg a fost o comunitate minieră înfloritoare pe care Uniunea Sovietică era hotărâtă să o păstreze cu orice preţ. Situat strategic la jumătatea distanţei dintre America de Nord şi Europa de Vest, arhipelagul Spitsbergen este o parte a Norvegiei, cu un statut special, care permite altor ţări să creeze baze industriale aici. În mijlocul Războiului Rece, acesta a servit ca avanpost vestic pentru URSS. Acum, el a devenit una din ultimele relicve autentic conservate ale Uniunii Sovietice.

„Barentsburg este în esenţă o imagine a ceea ce s-ar fi întâmplat cu Uniunea Sovietică, în cazul în care i s-ar fi tăiat orice sprijin financiar pentru două decenii”, consideră Aleksandr Veselov, director al exploatării miniere „Arcticugol” a Rusiei, care este încă activă pe insulă. „Este o privelişte curioasă pentru turiştii occidentali şi cred că ar putea fi chiar mai atrăgătoare pentru turiştii ruşi.”

Pentru a-şi păstra prezenţa în Spitsbergen, Rusia menţine o mină de cărbune aici, dar, în termeni de profit, se situează cu mult în urma magazinelor de suveniruri locale. Suvenirurile sovietice sunt un mare succes. Cortina de fier ruginită ajută în continuare la menţinerea fluxului banilor.

Dar, in ciuda faptului că magazinele de suveniruri sunt ruseşti, acestea nu acceptă ruble, ci doar coroane norvegiene şi euro.

Administraţia locală este nevoită tot mai mult să aducă infrastructura la standarde moderne, dar aceste eforturi de modernizare nu sunt pe placul agenţiilor de turism.

„Dacă aţi ajuns într-un loc foarte autentic ca Barentsburg – aceasta trebuie să rămână aşa cum este, asta e dorinţa mea”, mărturiseşte Ralph Westphal, ghid turistic. „Este o parte a tradiţiei autentice. Nu mi-aş dori ca Barentsburg să fie într-o stare strălucită, ca să fiu sincer. ”

Faptul că schimbările, chiar şi pentru mai bine, nu sunt întotdeauna bune pentru mediul de afaceri, este un lucru de care chiar şi o formaţie locală a devenit conştientă. Când au încercat să adauge melodii moderne ruseşti la repertoriul lor, acest fapt a lăsat rece audienţa. Tot ce au vrut să audă spectatorii a fost un cântec confortabil şi familiar.

Sursa: RT, Sursa foto: Wikitravel.org