Despre PH, cancer, factori patogeni şi posibile măsuri de prevenire

By | 14 septembrie, 2012
Distribuie prietenilor!

1. Conceptul de “alcalinitate”

Viaţa este o luptă, dar nu împotriva păcatului, nu împotriva puterii banului, nu împotriva unor forţe energetice malefice, ci impotriva ionilor de hidrogen. Iată o afirmaţie extraordinară făcută de doctorul şi scriitorul american H.L. Mencken. „Viaţa este o luptă, dar nu împotriva…, ci împotriva ionilor de hidrogen”. Avem deci dovada că încă de atunci oamenii de ştiinţă descoperiseră importanţa unui raport alcalin-acid corect şi a pH-ului echilibrat în organism.

Mai recent, doctorul Theodore A. Barody (autorul celebrei cărţi “Alkalize or die” – “Alcalinizează-te sau vei muri”)  afirma : “Nenumăratele denumiri ale bolilor nu contează cu adevărat. Ceea ce contează cu adevarăt este că toate au aceeaşi cauză esenţială : prea multe deşeuri acide în organism!”

Şi mai recent, un alt cunoscut promotor al alcalinizării, doctorul Robert Young afirma, în extraordinara sa carte “Miracolul pH-ului”: “Cei ce doresc să cerceteze cu sinceritate vor fi răsplătiţi cu secretul sănătăţii permanente. Ne putem vindeca singuri schimbând mediul din inetriorul corpului. Potenţialii invadatori nu vor mai avea posibilitatea să se dezvolte şi vor deveni inofensivi”. El urma astfel o idee pe care dr. Charles Bernard, contemporan cu celebrul Louis Pasteur (‘inventatorul’ conceptului de pasteurizare pentru eliminarea germenilor), o afirmase cu tărie în timpul vieţii sale : “Nu de germeni şi alţi agenţi patogeni trebuie să ne facem griji, ci de propriul nostru teren interior.” O idee pe care, se spune, Louis Pasteur a recunoscut-o ca fiind adevarată, pe patul de moarte.

Dar ce înseamnă aceste concepte de ‘alcalinizare’ şi ‘pH’ ? Haideţi să vedem. Nutrienţii din alimente (carbohidraţi, proteine, lipide ş.a.) sunt livraţi prin sistemul sanguin celulei, iar acestea utilizează oxigen (inspirat prin plămâni şi adus tot de sânge) pentru a-i ‚arde’ şi a oferi corpului energie (ce se înmagazinează în mici molecule numite adenozin trifosfat – ATP). În urma acestei operaţiuni rămân, evident, şi reziduuri (deşeuri – ‚cenuşă’). În afară de apa şi dioxidul de carbon ce este expirat de plămâni, rezultă reziduuri sub forma unor săruri. Hrana considerată ‚bună’ sau ‚rea’ pentru noi este determinată de cantitatea şi calitatea deşeurilor (sărurilor) produse: alcaline sau acide.

Orice substanţă ce intră în corp produce fie reziduuri alcaline, fie acide. Aciditatea şi alcalinitatea unei substanţe este măsurată cu ajutorul pH-ului (potenţialul de hidrogen) pe o scală logaritmică de la 1 la 14. Fiecare număr din această scală reprezintă logaritmul concentrării ionilor de hidrogen. La valoarea 7 substanţa este considerată neutră, sub 7 acidă, iar peste 7 alcalină. Se consideră a fi substanţa acidă cea care eliberează ioni de hidrogen (H-) într-o soluţie sau mediu, iar substanţa bazică cea care preia, îndepărtează H-, eliberând radicalul de hidroxil OH+. Acesta din urma este foarte important întrucât de el se ‘cuplează’ mineralele considerate alcaline, generând hidroxid de potasiu, de sodiu şi de calciu – KOH, NaOH, Ca(OH)2 – care păstrează oxigenul. Iar oxigenul este ‘combustibilul’ de bază al corpului.

Există alimente ce generează săruri (reziduuri) alcaline şi alimente ce generează săruri acide. Deşi, după unele studii, practic 99% din reziduuri sunt acide – de aceea urina şi pielea (transpiraţia), cele două mari canale de eliminare, au pH acid. Reziduurile alcaline uzuale sunt mai degrabă ‘mai puţin acide decât celelalte’ sau ‘mai aproape de neutru’. Doar 1% se pare că sunt săruri alcaline reale.

Nu e de mirare deci, că se acumulează în exces deşeurile acide, corpul nereuşind să facă faţă. Ele sunt eliminate parţial prin rinichi, plămâni şi piele, dar o parte din ele sunt depozitate în ţesuturile unde există o circulaţie mai slabă a sângelui: burta la bărbaţi, şoldurile la femei, încheieturi, articulaţii, anumiţi muşchi – în ambele cazuri. Deşeurile pe care nu le eliminăm devin deşeuri solide precum colesterolul, acizii graşi, acidul uric, pietre la rinichi, la bilă, uraţi, fosfaţi, sulfaţi, diverse formaţiuni cristaline, ce se acumulează în corp. Iar aceasta se traduce prin hiper-aciditate, care duce la boală (îndeosebi reumatism, arteroscleroza, osteoporoză, gută) şi îmbătrânire accelerată. De fapt, am putea spune, la fel ca dr. Barody, că toate bolile au aceeaşi cauza esenţială: prea multă aciditate!

Iată ce mai spune dr. Young despre cancer: “Am mai spus-o în repetate rânduri: cancerul este de fapt acid. Când aveţi sentimente negative cum ar fi mânia, răzbunarea, tristeţea sau depresia, creaţi acizi metabolici care pot cauza condiţiile canceroase ale ţesuturilor corpului. Dacă acizii metabolici nu sunt eliminaţi prin urinare, transpiraţie, defecare sau respiraţie atunci aceştia ajung în ţesuturi. Când excesul constant de acid este răspândit în ţesuturile corpului aceste ţesuturi se vor deteriora şi vor deveni cancerigene. Companiile farmaceutice fabrică medicamente care oferă doar iluzia însănătoşirii însă ele NU vă scapă de acizii metabolici. Acest lucru poate duce doar la mai multă durere fizică şi emoţională. Când sunteţi într-o stare emoţională negativă, poate deveni imposibil pentru dumneavoastră să depăşiţi o problemă degenerativă şi acidă serioasă.

Cum apar aceste boli datorate hiper-acidităţii (excesului de reziduuri acide)? Să luăm un simplu exemplu. Când se creează acid fosforic sau acid sulfuric prin oxidarea nutrienţilor ce conţin fosfor şi sulf, puterea acidului e prea mare pentru a fi suportată de corp. Pentru a rezolva problema, corpul dizlocă – din sistemul osos, păr, ungii şi dantură – calciu, pentru a neutraliza acizii puternici, rezultând un acid mai slab – fosfat, sulfat. (De exemplu, uraţii şi fosfaţii din pietrele la rinichi sunt în realitate o combinaţie de substanţe acide şi calciu). Şi iată cum apare osteoporoza – prin ‚furtul’ de calciu.

De fapt, excesul de aciditate forţează corpul să ia mai multe minerale alcaline – calciu, sodiu, magneziu, potasiu – de la organele vitale şi sistemul osos, pemtru a  neutraliza acidul şi a-l elimina din corp. Ca rezultat, corpul poate suferi o ‘coroziune’ severă şi prelungită ce poate continua nedetectată ani de zile, până izbucneşte sub forma acelor ‚boli ale bătrâneţii biologice’ de care vorbeam mai sus.

Cancerul, de asemenea, este o boală datorată hiper-acidităţii. Doctorul Keiichi Morishita în cartea sa, “The Hidden Truth of Cancer” (“Adevărul ascuns despre cancer”) explică lucrurile în felul următor: dacă sângele este foarte acid, inevitabil corpul va depozita substanţele acide în exces în unele zone, astfel că sângele să-şi menţină alcalinitatea. Pe masură ce lucrurile evoluează, astfel de zone îşi măresc aciditatea şi unele celule mor; ele se transformă în deşeuri acide, ce sunt eliminate. Totuşi, alte celule se adaptează mediului. Cu alte cuvinte, în loc să moară – precum o fac celulele normale într-un mediu acid – ele supravieţuiesc, suferă mutaţii şi devin celule anormale. Acestea sunt numite celule maligne. Ele nu corespund cu memoria codului genetic, deci cresc în mod nedefinit şi fără ordine, comportându-se invers faţă de celulele normale.

De exemplu, celulele normale inspiră oxigen (O2) şi expiră dioxid de carbon (CO2). Singurele celule care expiră oxigenul, la fel ca şi plantele, sunt celulele canceroase.. Din aceasta perspectiva, putem compara cancerul cu o plantă ce creşte în interiorul corpului nostru. O plantă ale cărei rădăcini pot fi tăiate prin alcalinizare. Ce este cu acest termen? Se subînţelege acum – alcalinizarea reprezintă tocmai revenirea corpului la un raport al pH-ului echilibrat prin eliminarea deşeurilor acide în exces. Când vorbim de pH-ul corpului înţelegem de fapt pH-ul anumitor lichide din interiorul său.  Iată în continuare valorile medii ale pH-ului pentru o persoană sănătoasă (conform lui  Harald Tietze):

Sucurile gastrice din stomac           1,5 – 3,5
Piele/transpiraţie                             4,7
Salivă (dimineaţa)                           6,4
Urină (dimineaţa)                            5,5 – 6,0
Lichid intracelular                           7,1
Sânge                                               7,35 – 7,45
Sucuri pancreatice                           8,8

2. Conceptul de “aciditate”

Un reprezentant ilustru al concepţiei contrare despre boală, PH şi aciditate este Dr. D.C. Jarvis din SUA Vermont. El afirmă că, în mod instinctiv, omul şi animalele mănâncă şi trăiesc căutând să asigure organismului o stare acidă, aceasta fiind cea care este plăcută şi fereşte organismul de o serie de boli grave. Vom cita din lucrare sa “Mierea şi alte produse naturale” (1989 Apimondia) câteva date:

Iată aciditatea (PH-ul) unor băuturi curente (pag. 123):

Whiskey  6,0   Rom 5,5  Bere  4,5  Vin  4,5   Gin  6,0

Iată aciditatea (PH-ul) favorabil dezvoltării bacteriilor patogene (pag. 124):

Stafilococi  7,4   Streptococi  7,5  Pneumococi  7,7   Meningococi  7,5  Gonococi  7,2 Difteriie 7,3

Deci TOATE trăiesc şi se dezvoltă în mediu alcalin! Iar mediul acid (vezi mai sus PH-ul băuturilor) le distruge!

Conceptul Jarvis a fost aplicat cu mult success şi este şi azi aplicat şi citat. El nu a fost prezentat mai pe larg, deoarece conceptul: “alcalinitate” este mai de interes, azi când se mănâncă fast-food şi oamenii nu mai fac efort fizic (nu mai elimină deşeurile acide prin transpiraţie).

3. Concluzii, eventuale scheme de tratament

Din cele 2 concepte foarte diferite se poate desprinde o schemă simplă de tratament, folosită de autor şi anume “regimul de viaţă pendular”, aceasta însemnând alternarea regimului alcalin cu cel acid. Astfel poate fi prevenit şi cancerul dar şi îmbolnăvirile cu agenţi patogeni. Despre scheme, perioade de pendulare etc. detaliat, separat.

Această schemă de tratament este confirmată şi de religiile cele mai cunoscute (creştină, mahomedană) care au prevăzut perioadele de post (ramadan), căci ce este postul, decât alternarea (pendularea) perioadelor alcaline (post) cu cele acide (liber la carne, alcool etc.). Subiectul va fi detaliat separat, schemele pendulare nu se suprapun peste perioadele de post, au cu totul altă frecvenţă şi raţiune, cum ar fi anotimpul, tipul de muncă prestată de subiect etc.

Notă: Materialul (în afara concluziilor) este o sinteză iar autorii folosiţi au fost citaţi.

Dr. ing. Carol Manitiu.

Sper ca acest material, primit de la domnul dr. ing. Carol Manitiu, pe care l-am publicat la dorinţa domniei sale, să fie o sursă de informaţii utile şi inspiraţie pentru bolnavii de cancer sau alte boli de nutriţie, dar şi pentru toţi cei care doresc să îşi menţină o bună stare a sănătăţii. Ideile şi informaţiile îi aparţin în totalitate, eu asumându-mi doar rolul de editor/corector web.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge