Azi am fost la secţia de poliţie de care aparţin, pentru că mi-a expirat cartea de identitate şi trebuie să îmi fac una nouă. După ce am aflat de la domnul agent de la poartă unde este „evidenţa populaţiei” m-am oprit puţin în faţa avizierului din faţa clădirii, ca să văd ce acte sunt necesare pentru reînnoirea actului de identitate.
La nici zece secunde, simt că îmi cade ceva în creştetul capului. Zbang! Mă uit pe jos, o ţigară aprinsă aproape întreagă, nu am remarcat marca, dar era cu filtru. M-am uitat la fereastra de deasupra şi nu am văzut pe nimeni. Nu am dat prea multă importantă incidentului, crezând că a fost un accident şi m-am dus în spate unde era biroul care se ocupă cu eliberarea cărţilor de identitate.
După ce am discutat acolo toate amănuntele legate de ce acte şi copii trebuie să aduc şi ce taxe am de plătit, mă întorc din nou la avizier, cu gândul să-mi notez pe o coală de hârtie, în caz că uit, lista cu cele necesare.
Nici nu apuc bine să mă uit, că din nou, zbang, zbang, zbang! Mă uit pe jos şi văd trei boabe de struguri negri, parcă abia culeşi din vie. M-am bucurat că mi-au căzut tot în cap şi am scăpat astfel cu cămaşa nepătată, dar le-am strigat „ruşine”, ca să mă audă şi cei doi agenţi care stăteau de vorbă la intrare sprijiniţi de o balustradă metalică.
Poate că fiind o secţie de poliţie aflată într-un cartier de la periferie, angajaţii săi se comportă ca atare, adică tot ca în mahala. Dar mă gândesc la situaţia în care, locuind într-un bloc plin cu ţigani, care au prostul obicei să arunce de la geam toate gunoaiele în capul trecătorilor, eşti nevoit să te duci să faci reclamaţie la poliţie şi să te adresezi unor indivizi care procedează exact la fel! Ce poate fi mai penibil de atât? 😆