Mai sunt 3 zile până la Crăciun şi se împlinesc 23 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989. Se mai aud slabe ecouri pe Internet ale Apocalipsei Mayaşe de ieri, care a fost la fel de insesizabilă ca şi celelalte pe care le-am trăit până acum. Despre revoluţionari, comunism şi eroii care au murit în urmă cu mai bine de două decenii se aude şi mai puţin, probabil din cauza diversiunii cu Apocalipsa, care a acoperit total acele amintiri.
Ceea ce a inundat însă spaţiul virtual al reţelelor de socializare sunt urările de Crăciun. De azi dimineaţă, numai urări cu sau fără „fie ca”, poze cu brăduţi împodobiţi, zăpadă, colinde, Moş Crăciun etc.
Probabil, profitând de faptul că pe 24 e zi liberă, oamenii şi-au luat deja vacanţă şi pentru că vor să îşi petreacă sărbătorile departe de lume, se grăbesc de azi cu urările, ca să scape de această corvoadă în zilele următoare, când speră că vor fi doar cu ai lor, fără să-i mai deranjeze altcineva.
Hai, fiţi sinceri şi recunoaşteţi măcar acum, că urările de sărbători sunt pentru mulţi doar o obligaţie neplăcută şi dificil de îndeplinit! 😀
Am vazut vineri revolutionarii eroi pe la metrou. Erau multi si beti care aveau chef de scandal. La metrou la Universitate e un targ de carte iar distinsii nostrii eroi cu tricolorul fluturand pe piept agasau copii care imparteau semne de carte pe peron.
Stiu ca nu-i ok sa generalizam dar asta s-a vazut, asa s-au prezentat revolutionarii din 89 acum in 2012.
In orice caz… acum de sarbatori nu-ti pot ura decat „Pofta Buna!”
Poate doar se făceau că au fost revoluţionari. 😉
Craciun Fericit Dane! 🙂
Mulţumesc, Crăciun Fericit şi ţie! 🙂